6 definiții pentru Curie

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Curie (Pierre) m. fizician și chimist francez, descoperi radiul (1859-1906).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Curie (fizicieni francezi) [pron. küri] s. propriu

*Curie (nume de persoană) (fr.) [pron. cüri] (-rie) s. propriu

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CURIE [cürí] 1. Pierre C. (1859-1906, n. Paris), fizician și chimist francez. Prof. univ. la Sorbona. Contribuții în domeniile magnetismului și radioactivității. Lucrări despre fenomenul de piezoelectricitate (1880) și despre legile de simetrie la cristale. Împreună cu soția sa a descoperit și izolat elementele radiu și poloniu (1898). Premiul Nobel pentru fizică (1903). 2. Maria Sklodowska-C. (1867-1934, n. Varșovia), fiziciană și chimistă franceză de origine poloneză. Soția lui C. (1). Prof. univ. la Sorbona. Contribuții fundamentale la studiul radioactivității A pus bazele radioterapiei Premiul Nobel pentru fizică (1903) și pentru chimie (1911).

JOLIOT-CURIE [ʒolió-kürí] 1. Irène J.-C. (1897-1956), fiziciană și chimistă franceză. Fiica soților Pierre și Maria Sklodowska Curie. Studii și cercetări în domeniul fizicii nucleare și al radiochimiei. Premiul Nobel pentru chimie (1935), împreună cu Frédéric J.-C. 2. Frédéric J.-C. (1900-1958), fizician și chimist francez. Împreună cu soția sa, Irène, a făcut cercetări și descoperiri în domeniul fizicii nucleare și radioactivității artificiale („Radioactivitatea artificială”). A pus în funcțiune primul reactor atomic francez (1948). Președinte al Consiliului Mondial al Păcii (1950-1958). Premiul Nobel pentru chimie (1935), împreună cu Irène J.-C.

Intrare: Curie
Curie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Curie