CONSTANTIE după lat. Constantinus Chlorus împărat roman, tatăl lui C-tin cel Mare, redat, la Moxa (p. 113) și în Synaxare: Costantie și Costandie. Deși nu este calendaristic, ca precedentul (Constant), pentru marea faimă a împăratului Constantin, ambele au fost folosite chiar ca nume monahale. 1. Constantie (Sd XV 120). 2. Cf. Costida în pomelnic (Sucev 174). 3. Costanție eg. (Sur; XV) modern: Constanțiu.