COLȚ subst. 1. Colțu, fam. (RI VIII 177; Drag 143; D Buc). 2. Colțea (Dm; Giur 247; Hur; 16 B III 210; 17 B II 337); Colțea, fiul lui Colțea (Glos); Colța (Moț; Schei II; Șincai); Colț/ești, -eni ss.; -ăscu (Cras); -oaia (Puc). 3. Colțan, R. (AO III 516). 4. Colțilă, mold. (RI VIII 117).