Cairo n. cap. Egiptului pe Nil: 796.000 loc. Universitate mahomedană.

CAIRO (EL QÂHIRA, AL-QÂHIRAH), cap. Egiptului pe dr. Nilului, în partea de S a deltei acestuia; 9,85 mil. loc. (în 1990, cu suburbiile Giseh, Heliopolis, Heluan etc.). Cel mai mare oraș al Africii. Nod de comunicații. Aeroport internațional (El Almaza). Pr. centru politic și economic al țării; asigură 25% din prod. națională; ind. metalurgică, constr. de mașini (automobile, avioane și tractoare, mașini-unelte, televizoare ș.a.), chimică, încălț., textilă, mat. de constr. (ciment), alim., poligrafică. Mare centru comercial și financiar internațional. Important centru cultural: trei universități, academie de științe. Muzee. Monumente celebre: moscheile Ibn Tulun (sec. 9), Al-Azhar (sec. 10), Moscheea lui Hasan (sec. 14). În apropiere, orașul Giseh cu celebrul complex arhitectonic. În epoca romano-bizantină pe terit. C. actual s-a aflat orașul Babilon, apoi, după cucerirea arabă (641) a purtat numele de Al-Fustat; din 641 pînă în 969, cap. guvernatorilor generali arabi ai Egiptului. În 969, la N de vechea așezare s-a clădit noul oraș Al-Qâhirah, care din 973 a devenit cap. statului Fatimizilor. Din sec. 13, cap. sultanilor mameluci. Cucerit de turcii otomani (1517), în a căror stăpînire a rămas formal pînă în 1914. În 1882, englezii ocupă Egiptul, C. devenind reședința consulilor generali englezi (1883-1914). Reședință regală (din 1914), devine capitala Republicii Egipt (1953-1958), a Republicii Arabe Unite (1958-1971) și apoi a Republicii Arabe Egipt (din 1971). Sediu al unor organe și organizații internaționale. – Conferința de la ~, conferință anglo-americană-chineză (22-26 nov. 1943), la care a fost adoptată declarația privind țelurile participanților la războiul antijaponez.