2 definiții pentru Baltică

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!Baltică (Marea ~) s. propriu f. art., g.-d. art. Mării Baltice

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BALTICĂ s. f. (< adj. baltic, -ă, cf. fr. baltique): limbă indo-europeană vorbită de populațiile de pe coasta orientală a Mării Baltice. Din ea s-au desprins cele trei limbi baltice: letona, lituaniana și vechea prusiană (dispărută în secolele al XVII-lea – al XVIII-lea), care au preluat din b. comună vocalismul indo-european, declinarea cu șase cazuri, accentul mobil și un vocabular cu elemente germanice, slave și ugro-finice.

Intrare: Baltică
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Baltică
plural
genitiv-dativ singular
  • Baltice
plural
vocativ singular
plural