2 definiții pentru Baltică
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!Baltică (Marea ~) s. propriu f. art., g.-d. art. Mării Baltice
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
BALTICĂ s. f. (< adj. baltic, -ă, cf. fr. baltique): limbă indo-europeană vorbită de populațiile de pe coasta orientală a Mării Baltice. Din ea s-au desprins cele trei limbi baltice: letona, lituaniana și vechea prusiană (dispărută în secolele al XVII-lea – al XVIII-lea), care au preluat din b. comună vocalismul indo-european, declinarea cu șase cazuri, accentul mobil și un vocabular cu elemente germanice, slave și ugro-finice.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Intrare: Baltică
Baltică substantiv feminin
substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
| — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
| — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |