bălán, -ă adj. 1 (despre oameni sau despre părul lor) Blond. Ieși, copile cu părul bălan, afară și rîde la soare, doar s-a îndrepta vremea (CR.). ◆ (în superstiții; iron.; subst. m.) Dracul. 2 (despre animale) Cu părul alb; bălai. Cal bălan ◆ (subst.) Cal sau iapă cu părul alb. ◇ Expr. (pop.) Popa era călare pe bălană și întreba de iapă, se spune despre un om uituc sau zăpăcit. E mîncat ca bălana de ham, se spune despre o persoană care se află în mare sărăcie. 3 (despre plante, mai ales despre cereale) De culoare deschisă, galben spre alb. • pl. -i, -e. /băl + -an.

BĂLAN 1. Oraș în jud. Harghita, pe Olt; 13.771 loc. (1991). Expl. de pirite cuprifere și prelucr. primară a acestora. Fabrică de tricotaje. Declarat oraș în 1967. 2. Com. în jud. Sălaj, pe Almaș; 4.512 loc. (1991). Două biserici de lemn (sec. 17), cu bogat decor sculptat.