bîr interj. (adesea cu repet. lui „r”) 1 Cuvînt cu care se îndeamnă sau se gonesc oile. 2 Exclamație reflexă a unei persoane înfrigurate. Brrr... da frig îi! (ALECS.). 3 Exclamație de dezgust. Brr... ce urît miroase! 4 Cuvînt ce imită sunetul tobei. Talpa iadului face repede o darabană... și începe a o bate ca de război: brr... brr... (CR.). • și brr interj. /onomat.

BÎR. cf. exclamația bîrr. 1. Bîr, Florica act. 2. Bîra (Dm; C Ștef; Paș; 17 B I 152). 3. Bîră și Băra, 1690 (Has); Ion Duran zis Bîra din Băicoi, 1830 (Acte Sc). 4. Bîre boier (13 – 15 B 131). 5. Bîran s. 6. Bîreș (16 B III 211). 7. Bîrul (13-15 B 195). 8. + -lea: v. Bîrlă.