13 definiții pentru aghiuță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AGHIÚȚĂ s. m. (Fam. și glumeț) Drac. [Pr.: -ghi-u-] – Cf. ngr. ághios „sfânt”.

AGHIÚȚĂ s. m. (Fam. și glumeț) Drac. [Pr.: -ghi-u-] – Cf. ngr. ághios „sfânt”.

aghiúță sm [At: ISPIRESCU, U. 65 / P: ~ghi-u~ / Pl: nct / E: cf ngr ἄγιος] (Fam; gmț) 1 Drac. 2 (Îe) L-a luat ~ A pățit-o rău. 3 (Îae) A murit. 4 (Îe) L-a furat ~ A adormit.

AGHIÚȚĂ s. m. (Familiar și glumeț) Dracul. Cum mi-i văzu viteazul, unde mi se apucă și mi le dete o snopeală pînă ziseră că nu sînt ei, și nu-i putu scoate din mîna lui cu viață nici aghiuță. ISPIRESCU, U. 65. ◊ Expr. L-a luat aghiuță = a pățit-o; a murit. L-a furat aghiuță = a adormit. Cum bău, îl și fură aghiuță. Căzu într-o amorțeală soră cu moartea. ISPIRESCU, L. 106. – Pronunțat: a-ghi-u-.

AGHIÚȚĂ s. m. (Fam. și glumeț) Drac. [Pr.: -ghi-u-] – Din ngr. aghios „sfînt” + suf. -uță

AGHIÚȚĂ m. pop. Ființă imaginară, considerată drept spirit al răului; dușman principal al lui Dumnezeu; drac; diavol; satană. [Sil. a-ghi-u-] /<ngr. aghios

Aghiuță m. pop. 1. nume comic dat necuratului: nu-i putu scoate din mâna lui nici Aghiuță ISP.; l-a furat Aghiuță, a adormit greu, în opozițiune cu: l’a furat Sfântul, a adormit ușor: cum bău, îl și fură Aghiuță ISP.; 2. fig. omul dracului. [De aceeaș origină cu aghios, la diminutiv (cf. Michiduță, Tichiuță) și cu sensul de „sfântuleț”, luat ironic sau eufemistic (cf. Sfintele, epitet dat Ielelor sau zinelor rele)].

aghiúță m., gen. al luĭ (cp. cu aghios). Fam. Dracu. A te lua Aghiuță, a adormi. (Cp. cu a trage aghioase). V. michiduță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+aghiuță (omul dracului) (fam.) (desp. -ghi-u-) s. m., g.-d. art. lui aghiuță

Aghiuță (fam.) (-ghi-u-) s. propriu m.

Aghiúță s. pr. m. (sil. -ghi-u-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AGHIUȚĂ s. demon, diavol, drac, încornoratul (art.), naiba (art.), necuratul (art.), satană, tartor, (livr.) belzebut, (rar) scaraoțchi, (pop. și fam.) michiduță, nichipercea (art.), pîrlea (art.), sarsailă, (pop.) faraon, idol, împelițatul (art.), mititelul (art.), nefîrtatul (art.), nevoia (art.), pîrdalnicul (art.), procletul (art.), pustiul (art.), vicleanul (art.), cel-de-pe-comoară, cel-din-baltă, ducă-se-pe-pustii, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca, (înv. și reg.) mamon, săcretul (art.), sotea (art.), (reg.) hîdache, năpustul (art.), spurc, spurcat, șeitan, șotcă, ucigan, (Transilv., Ban. și Maram.) bedă, (Mold. și Bucov.) benga (art.), (prin Bucov.) carcandilă, (Transilv. și Mold.) mutul (art.), (prin Mold. și Bucov.) pocnetul (art.), (prin Olt.) sarsan, (prin Mold.) scaloi, (prin Bucov.) șlactrafu (art.), (înv.) împiedicătorul (art.), nepriitorul (art.), (eufemistic) păcatul (art.).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-l lua aghiuță / benga expr. (pop.) 1. a muri 2. a avea necazuri mari

Intrare: aghiuță
  • silabație: a-ghi-u-ță info
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aghiuță
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aghiuțăsubstantiv masculin invariabil

  • 1. familiar glumeț Diavol, drac, satană. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cum mi-i văzu viteazul, unde mi se apucă și mi le dete o snopeală pînă ziseră că nu sînt ei, și nu-i putu scoate din mîna lui cu viață nici aghiuță. ISPIRESCU, U. 65. DLRLC
    • chat_bubble L-a luat aghiuță = a pățit-o; a murit. MDA2 DLRLC
    • chat_bubble L-a furat aghiuță = a adormit. MDA2 DLRLC
      • format_quote Cum bău, îl și fură aghiuță. Căzu într-o amorțeală soră cu moartea. ISPIRESCU, L. 106. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.