12 definiții pentru Aghiuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aghiúță sm [At: ISPIRESCU, U. 65 / P: ~ghi-u~ / Pl: nct / E: cf ngr ἄγιος] (Fam; gmț) 1 Drac. 2 (Îe) L-a luat ~ A pățit-o rău. 3 (Îae) A murit. 4 (Îe) L-a furat ~ A adormit.

AGHIÚȚĂ s. m. (Fam. și glumeț) Drac. [Pr.: -ghi-u-] – Cf. ngr. ághios „sfânt”.

AGHIÚȚĂ s. m. (Fam. și glumeț) Drac. [Pr.: -ghi-u-] – Cf. ngr. ághios „sfânt”.

AGHIÚȚĂ s. m. (Familiar și glumeț) Dracul. Cum mi-i văzu viteazul, unde mi se apucă și mi le dete o snopeală pînă ziseră că nu sînt ei, și nu-i putu scoate din mîna lui cu viață nici aghiuță. ISPIRESCU, U. 65. ◊ Expr. L-a luat aghiuță = a pățit-o; a murit. L-a furat aghiuță = a adormit. Cum bău, îl și fură aghiuță. Căzu într-o amorțeală soră cu moartea. ISPIRESCU, L. 106. – Pronunțat: a-ghi-u-.

AGHIÚȚĂ s. m. (Fam. și glumeț) Drac. [Pr.: -ghi-u-] – Din ngr. aghios „sfânt” + suf. -uță

AGHIÚȚĂ m. pop. Ființă imaginară, considerată drept spirit al răului; dușman principal al lui Dumnezeu; drac; diavol; satană. [Sil. a-ghi-u-] /<ngr. aghios

Aghiuță m. pop. 1. nume comic dat necuratului: nu-i putu scoate din mâna lui nici Aghiuță ISP.; l-a furat Aghiuță, a adormit greu, în opozițiune cu: l’a furat Sfântul, a adormit ușor: cum bău, îl și fură Aghiuță ISP.; 2. fig. omul dracului. [De aceeaș origină cu aghios, la diminutiv (cf. Michiduță, Tichiuță) și cu sensul de „sfântuleț”, luat ironic sau eufemistic (cf. Sfintele, epitet dat Ielelor sau zinelor rele)].

aghiúță m., gen. al luĭ (cp. cu aghios). Fam. Dracu. A te lua Aghiuță, a adormi. (Cp. cu a trage aghioase). V. michiduță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Aghiúță (fam.) (-ghi-u-) s. propriu m.

Aghiúță s. pr. m. (sil. -ghi-u-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AGHIUȚĂ s. demon, diavol, drac, încornoratul (art.), naiba (art.), necuratul (art.), satană, tartor, (livr.) belzebut, (rar) scaraoțchi, (pop. și fam.) michiduță, nichipercea (art.), pîrlea (art.), sarsailă, (pop.) faraon, idol, împelițatul (art.), mititelul (art.), nefîrtatul (art.), nevoia (art.), pîrdalnicul (art.), procletul (art.), pustiul (art.), vicleanul (art.), cel-de-pe-comoară, cel-din-baltă, ducă-se-pe-pustii, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca, (înv. și reg.) mamon, săcretul (art.), sotea (art.), (reg.) hîdache, năpustul (art.), spurc, spurcat, șeitan, șotcă, ucigan, (Transilv., Ban. și Maram.) bedă, (Mold. și Bucov.) benga (art.), (prin Bucov.) carcandilă, (Transilv. și Mold.) mutul (art.), (prin Mold. și Bucov.) pocnetul (art.), (prin Olt.) sarsan, (prin Mold.) scaloi, (prin Bucov.) șlactrafu (art.), (înv.) împiedicătorul (art.), nepriitorul (art.), (eufemistic) păcatul (art.).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-l lua aghiuță / benga expr. (pop.) 1. a muri 2. a avea necazuri mari

Intrare: Aghiuță
  • silabație: A-ghi-u-ță
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Aghiuță
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural

Aghiuță

  • exemple
    • Cum mi-i văzu viteazul, unde mi se apucă și mi le dete o snopeală pînă ziseră că nu sînt ei, și nu-i putu scoate din mîna lui cu viață nici aghiuță. ISPIRESCU, U. 65.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie L-a luat aghiuță = a pățit-o; a murit.
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie L-a furat aghiuță = a adormit.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cum bău, îl și fură aghiuță. Căzu într-o amorțeală soră cu moartea. ISPIRESCU, L. 106.
        surse: DLRLC

etimologie: