17 definiții pentru șură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘÚRĂ1, șuri, s. f. Construcție anexă pe lângă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele și se păstrează diferite vehicule, unelte agricole etc. [Pl. și: șure] – Din germ. dial. Schur.

ȘÚRĂ1, șuri, s. f. Construcție anexă pe lângă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele și se păstrează diferite vehicule, unelte agricole etc. [Pl. și: șure] – Din germ. dial. Schur.

șu1 sf [At: (a. 1551) D. BOGDAN, GL. 108 / V: (reg) șira / Pl: ~re, ~ri / E: ger dal Schûr, săs Schyren] 1 (Pop) Clădire anexă într-o gospodărie (rurală), de obicei cu mai multe încăperi, care servește mai ales la depozitarea nutrețului, a cerealelor, a uneltelor agricole etc. sau la adăpostirea vitelor și a cailor Si: (reg) ștalău (2). 2 (Pop; prc) Șopron (1). 3 (Pop; îe) A avea o gură cât o ~ A vorbi mult și zgomotos. 4 (Buc) Prelungire a acoperișului unei case, care servește ca adăpost. 5 (Reg) Strungă (la stână).

ȘÚRĂ, șuri, s. f. 1. Construcție anexă pe lîngă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele și se păstrează diferite vehicule, unelte agricole etc. O văd pe mama-n colțul șurii, Așază-ncet merindea-n glugă. GOGA, P. 21. Fundul ogrăzii era o șură mare și pustie. DUNĂREANU, CH. 174. Ce șuri și ocoale pentru boi și va perdea pentru oi... și cîte alte lucruri de gospodări. CREANGĂ, P. 153. ◊ Expr. A avea o gură cît o șură. v. gură (I 3). 2. Șiră de paie, de fîn etc.; gireadă. Șira, șura și, gireada are o bază dreptunghiulară, una din cele două laturi mici sau amîndouă... putînd fi curbe sau jumăți circulare. PAMFILE, A. R. 145. – Pl. și: șure (STANCU, D. 125, ODOBESCU, S. 13.

ȘÚRĂ ~i f. Construcție într-o gospodărie țărănească care servește pentru depozitarea nutrețului, a cerealelor etc. ◊ A căsca o gură cât o ~ a deschide larg gura. A avea o gură cât o ~ a) a avea gură mare; b) a vorbi mult și zgomotos; a fi guraliv. [G.-D. șurii; Pl. și șure] /<germ. Schur, săș. Schyren

ȘURĂ s.f. (Mold., Ban., Trans. SV) Șopron. A: Pe Struțocamilă într-o șură închidzind, mîncarea și băutura la măsură îi orînduiră. CANTEMIR, IST. C: Grîul strîngeți în șura mea. N TEST. (1648). Li-i plină de grîu șura. VCC, 19. Shurĕ. Horreum. AC, 373. Horreum. Sura. Csür. LEX. MARS., 213. Etimologie: germ. dial. Schûr, săs. Schyren. Cf. p o i a t ă (1).

șură f. clădire massivă sau ușoară pentru adăpostirea recoltei și a nutrețurilor peste iarnă. [Sas. SCHYRE (nemț. Scheuer)].

șúră f., pl. ĭ (rut. šúra, d. germ. scheuer, dial. schûr, șopron). Est. Șopron. A avea o gură cît o șură, a avea obiceĭ să vorbeștĭ tare saŭ să răcneștĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șu s. f., g.-d. art. șurii; pl. șuri

șu s. f., g.-d. art. șurii; pl. șuri

șúră s. f., g.-d. art. șúrii; pl. șuri/șúre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘÚRĂ s. șopron, (pop.) șopru (reg.) saivan, (Transilv.) colnă, (prin Transilv., Maram. și Mold.) ștalău. (~ pentru nutreț.)

ȘU s. șopron, (pop.) șopru, (reg.) saivan, (Transilv.) colnă, (prin Transilv., Maram. și Mold.) ștalău. (~ pentru nutreț.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șúră (șuri), s. f.1. Grînar, hambar. – 2. Adăpost, refugiu. Germ. Scheuer, prin intermediul rut. šura (Diez, Gramm., I, 129; Tiktin; Bogrea, Dacor., IV, 849), săs. Schyren (Mîndrescu 92; Borcea 214), mag. csúr (Cihac, II, 529; Gáldi. Dict., 196).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șúră, șuri, s.f. – Construcție anexă a gospodăriei tradiționale maramureșene, utilizată pentru depozitarea utilajelor agricole, a instalațiilor, a fânului (în pod), iar lateral era amenajat grajdul animalelor: „Podul era așezat numai pe încăperile destinate grajdurilor. În el se păstrau furajele. Asfel, șura nu avea pod, rămânând deschisă până la acoperiș. În șură se mai păstrau furcile, greblele, plugul, grapa, jugurile, anexele de la căruță, precum și căzile în care vara și toamna se pun fructele la fermentat”. Porțile de la șură (ornate în exterior) sunt mari, astfel încât se putea pătrunde cu căruța plină cu fân (Dăncuș, 1986). „Da tu, tată, de mi-i da / Ardă-ți casa și șura” (Calendar, 1980: 134). ♦ (top.) Moara Șurii, cascadă situată pe Valea Criva (afluent de dreapta al văii Pop Ivan), în Munții Maramureșului. Are o înălțime de circa 12 m (Timur, 2007: 95). – Din germ. dial. Schur „fân, otavă; șatră, șopron” (DEX, MDA); din germ. Schuer, prin intermediul ucr. šura (Diez, Tiktin, Bogrea, cf. DER); din săs. schûren (Mândrescu, Borcea, cf. DER; Țurcanu, MDA).

șúră, -i, s.f. – Construcție anexă a gospodăriei tradiționale maramureșene, utilizată pentru depozitarea utilajelor agricole, a instalațiilor, a fânului (în pod), iar lateral era amenajat grajdul animalelor: „Podul era așezat numai pe încăperile destinate grajdurilor. În el se păstrau furajele. Asfel, șura nu avea pod, rămânând deschisă până la acoperiș. În șură se mai păstrau furcile, greblele, plugul, grapa, jugurile, anexele de la căruță, precum și căzile în care vara și toamna se pun fructele la fermentat”. Porțile de la șură (ornate în exterior) sunt mari, astfel încât se putea pătrunde cu căruța plină cu fân (Dăncuș 1986). „Da tu, tată, de mi-i da / Ardă-ți casa și șura” (Calendar 1980: 134). – Din germ. dial. Schur (DEX); Germ. Schuer, prin intermediul ucr. šura (DER); Săs. schûren (Țurcanu).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

o gură cât o șură expr. (fig.d. oameni) gălăgios, cu gură mare.

Intrare: șură
șură1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șu
  • șura
plural
  • șuri
  • șurile
genitiv-dativ singular
  • șuri
  • șurii
plural
  • șuri
  • șurilor
vocativ singular
plural
șură2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șu
  • șura
plural
  • șure
  • șurele
genitiv-dativ singular
  • șure
  • șurei
plural
  • șure
  • șurelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șu, șurisubstantiv feminin

  • 1. Construcție anexă pe lângă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele și se păstrează diferite vehicule, unelte agricole etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote O văd pe mama-n colțul șurii, Așază-ncet merindea-n glugă. GOGA, P. 21. DLRLC
    • format_quote Fundul ogrăzii era o șură mare și pustie. DUNĂREANU, CH. 174. DLRLC
    • format_quote Ce șuri și ocoale pentru boi și va perdea pentru oi... și cîte alte lucruri de gospodări. CREANGĂ, P. 153. DLRLC
    • chat_bubble A căsca o gură cât o șură = a deschide larg gura. NODEX
    • chat_bubble A avea o gură cât o șură = a avea gură mare. NODEX
    • chat_bubble A avea o gură (?) cât o șură. DLRLC NODEX
  • 2. Șiră de paie, de fân etc. DLRLC
    sinonime: gireadă
    • format_quote Șira, șura și gireada are o bază dreptunghiulară, una din cele două laturi mici sau amîndouă... putînd fi curbe sau jumăți circulare. PAMFILE, A. R. 145. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.