14 definiții pentru ștrengar (persoană)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTRENGÁR, ștrengari, s. m. (Adesea adjectival) Tânăr, copil zburdalnic, care se ține de pozne sau umblă hoinar. ♦ Bărbat ușuratic, afemeiat. – Ștreang + suf. -ar.

ȘTRENGÁR, ștrengari, s. m. (Adesea adjectival) Tânăr, copil zburdalnic, care se ține de pozne sau umblă hoinar. ♦ Bărbat ușuratic, afemeiat. – Ștreang + suf. -ar.

ștrengar [At: GOLESCU, Î. 7 / V: (reg) străngari, st~, ~ringari sm / Pl: ~i / E: ștreang + -ar] 1-2 sm (Reg) Frânghier (1-2). 3-4 sm, a (Dep) (Persoană) care umblă fără nici un rost Si: derbedeu (1), golan (3), haimana (1), vagabond. 5-6 sm, a (De obicei cu o nuanță de simpatie) (Copil sau tânăr) care se ține de pozne Si: neastâmpărat, poznaș, zburdalnic. 7-8 sm, a (Bărbat) ușuratic.

ȘTRENGÁR, ștrengari, s. m. (De obicei cu o nuanță de simpatie) Băiat neastîmpărat, zburdalnic, care se ține de pozne sau umblă hoinar. Avea o căutătură și un umblet de ștrengar. GANE, N. III 157. Pe Nuțu vi-l lăsasem mic, Cu creștetul cît masa; O fi acum ștrengar voinic Și vă răstoarnă casa? COȘBUC, P. II 59. Ștrengarii erau mai nebuni ca totdeauna. CARAGIALE, O. III 13. ◊ Fig. Văzui prin văi al verii dulce vînt, Ștrengar frumos. COȘBUC, P. I 287. ◊ (Adjectival) Ce-i pe drum atîta gură? – Nu-i nimic. Copii ștrengari.Ei auzi! vedea-i-aș mari. Parcă trece-adunătură de tătari. COȘBUC, P. I 227. (Fig.) Mierloiul sprinten șuieră o clipă; Un sturz ștrengar îngînă-o turturică. IOSIF, V. 70. ♦ (Adverbial) Ștrengărește. Își retrase mîna și-l privi pe Mihai surîzînd ștrengar. CAMIL PETRESCU, N. 58. Bărbat ușuratic, afemeiat... V. crai. Un ștrengar ce compromite femeile. Azi face curte uneia, mîne alteia. ALECSANDRI, T. 1679.

ȘTRENGÁR ~i m. 1) Copil neastâmpărat, poznaș. Un ~ fără pereche. 2) Bărbat ușuratic, neserios. /ștreang + suf. ~ar

ștrengar m. băiat care bate podurile. [Lit. vrednic de ștreang sau de spânzurătoare].

ștrengár m. (d. ștreang, adică „bun de ștreang, un spînzurat”). Fam. Care face ștrengăriĭ. – Fem. -ăriță, pl. e.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ștrengar s. m., pl. ștrengari

ștrengár s. m., pl. ștrengári

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘTRENGÁR adj., s. 1. adj. drăcos, poznaș. (Un copil ~.) 2. adj., s. nebunatic, poznaș, (prin Mold.) bazaochi. (Mare ~ mai este!) 3. s. (fam.) hoț, hoțoman, tâlhar. (Ce ~ fără pereche!)

ȘTRENGÁR s. v. afemeiat, crai, derbedeu, golan, haimana, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură, vagabond.

ȘTRENGAR adj., s. 1. adj. drăcos, poznaș. (Un copil ~.) 2. adj., s. nebunatic, poznaș, (prin Mold.) bazaochi. (Mare ~ mai este!) 3. s. (fam.) hoț, hoțoman, tîlhar. (Ce ~ fără pereche!)

ștrengar s. v. AFEMEIAT. CRAI. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUȘLAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ. VAGABOND.

Intrare: ștrengar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștrengar
  • ștrengarul
  • ștrengaru‑
plural
  • ștrengari
  • ștrengarii
genitiv-dativ singular
  • ștrengar
  • ștrengarului
plural
  • ștrengari
  • ștrengarilor
vocativ singular
  • ștrengarule
  • ștrengare
plural
  • ștrengarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ștrengar, ștrengarisubstantiv masculin

  • 1. adesea (și) adjectival Tânăr, copil zburdalnic, care se ține de pozne sau umblă hoinar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Avea o căutătură și un umblet de ștrengar. GANE, N. III 157. DLRLC
    • format_quote Pe Nuțu vi-l lăsasem mic, Cu creștetul cît masa; O fi acum ștrengar voinic Și vă răstoarnă casa? COȘBUC, P. II 59. DLRLC
    • format_quote Ștrengarii erau mai nebuni ca totdeauna. CARAGIALE, O. III 13. DLRLC
    • format_quote figurat Văzui prin văi al verii dulce vînt, Ștrengar frumos. COȘBUC, P. I 287. DLRLC
    • format_quote Ce-i pe drum atîta gură? – Nu-i nimic. Copii ștrengari. – Ei auzi! vedea-i-aș mari. Parcă trece-adunătură de tătari. COȘBUC, P. I 227. DLRLC
    • format_quote figurat Mierloiul sprinten șuieră o clipă; Un sturz ștrengar îngînă-o turturică. IOSIF, V. 70. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Își retrase mîna și-l privi pe Mihai surîzînd ștrengar. CAMIL PETRESCU, N. 58. DLRLC
    • 1.1. Bărbat ușuratic, afemeiat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Un ștrengar ce compromite femeile. Azi face curte uneia, mîne alteia. ALECSANDRI, T. 1679. DLRLC
etimologie:
  • Ștreang + sufix -ar. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.