19 definiții pentru țoapă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚOÁPĂ, țoape, s. f. (Pop.) Persoană cu apucături grosolane; bădăran, țopârlan, mitocan. – Țop + suf. -ă.

țoa3 sf [At: PAȘCA, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Amestec de minereu de aur măcinat fin și mercur.

țoa2 sf [At: CV 1950, nr.4, 34 / Pl: ~pe / E: nct] (Mun) Fată care sare și joacă mult.

țoa1 sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~pe / E: nct] (Olt) 1 Lovitură de bâtă. 2 Bâtă.

ȚOÁPĂ, țoape, s. f. (Fam.) Persoană cu apucături grosolane; bădăran, țopârlan, mitocan. – Țop + suf. -ă.

ȚOÁPĂ, țoape, s. f. Persoană cu apucături grosolane, bădăran. Niște nespălați, niște țoape. V. ROM. aprilie 1954, 19.

ȚOÁPĂ ~e f. fam. Femeie necioplită, prost crescută; țopârlancă; mitocancă; bădărancă. /țop + suf.

1) țoápă (oa dift.) f., pl. e (d. țopan, ca moacă d. mocan). Iron. Țopîrlan: se umpluse cîrcĭuma de țoape.

2) țoápă f., pl. e (d. țoapă 1. Cp. cu moacă 2). Olt. Bîtă. Lovitură de bîtă. Dun. (Ilf.). Un fel de prostovol maĭ mic de baltă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țoa (fam.) s. f., g.-d. art. țoapei; pl. țoape

țoa (pop.) s. f., g.-d. art. țoapei; pl. țoape

țoápă s. f., g.-d. art. țoápei; pl. țoápe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚOÁPĂ s., adj. 1. s., adj. v. mitocan. 2. s. v. mitocancă.

ȚOA s., adj. 1. s., adj. bădăran, grosolan, mitocan, mîrlan, mîrlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țopîrlan, vulgar, (pop.) mocan, mocîrțan, modîrlan, pădureț, rîtan, țopîrcă, (reg.) mocodan, mocofănos, modîrlău, modoran, mogîldan, necunoscător, negîndit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplit. 2. s. bădărancă, mitocană, mîrlancă, mojică, țopîrlancă.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țoápă2, țoápe, s.f. (reg. și fam.) 1. persoană cu apucături grosolane; bădăran, țopârlan; mitocan. 2. fată care joacă și sare mult.

țoápă1, țoápe, s.f. (reg.) lovitură de bâtă.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

țoapă, țoape s. f. 1. mahalagioaică; femeie cu apucături vulgare 2. femeie lipsită de bun gust

Intrare: țoapă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țoa
  • țoapa
plural
  • țoape
  • țoapele
genitiv-dativ singular
  • țoape
  • țoapei
plural
  • țoape
  • țoapelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țoa, țoapesubstantiv feminin

etimologie:
  • Țop + sufix -ă. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.