12 definiții pentru înverșunat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVERȘUNÁT, -Ă, înverșunați, -te, adj. Îndârjit, necruțător, neînduplecat; aprig. – V. înverșuna.

ÎNVERȘUNÁT, -Ă, înverșunați, -te, adj. Îndârjit, necruțător, neînduplecat; aprig. – V. înverșuna.

înverșunat, ~ă a [At: ANTIM, P. 130 / V: ~vier~, ~vir~ / Pl: ~ați, ~e / E: înverșuna] 1-2 Aprins de dorință (sexuală). 3 Îndârjit. 4 Necruțător. 5 Aprig. 6 (D. pasiuni) Intens. 7 (Pex) Înfuriat. 8 Întărâtat împotriva cuiva.

ÎNVERȘUNÁT, -Ă, înverșunați, -te, adj. Îndîrjit, înfuriat, pornit; p. ext. hotărît, neclintit, neînduplecat. Noul se naște într-o luptă înverșunată cu tot ceea ce e vechi, cu tot ceea ce și-a trăit traiul și se opune noului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 85. Sufletul viu al leninismului este lupta înverșunată, plină de pasiune arzătoare, împotriva tuturor dușmanilor clasei muncitoare, ai păcii și socialismului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. Ce-ți pasă dacă Tomșa ar fi înverșunat? ALECSANDRI, T. II 159. ♦ (Despre sentimente) Pătimaș, aprins. Ofițerul tresări, plin de bucurie înverșunată. VORNIC, P. 205. – Variantă: învierșunát, -ă (SADOVEANU, Z. C. 336, ODOBESCU, S. I 4) adj.

înverșunát, -ă adj. Foarte furios: labele fĭareĭ celeĭ înverșunate (Sov. 228), luptă înverșunată. Adv. A lupta înverșunat. – În vest învĭe-.

învierșunat, ~ă a vz înverșunat

învirșunat, ~ă a vz înverșunat

ÎNVIERȘUNÁT, -Ă adj. v. înverșunat.

ÎNVIERȘUNÁT, -Ă adj. v. înverșunat.

învierșunat a. foarte iritat, neîmpăcat: dușman învierșunat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înverșunát adj. m., pl. înverșunáți; f. sg. înverșunátă, pl. înverșunáte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVERȘUNÁT adj. 1. v. furios. 2. aprig, aspru, crâncen, crud, crunt, cumplit, încrâncenat, îndârjit, neîmpăcat, nepotolit, sângeros, vajnic, violent, (înv.) crâncenit, tare, (fig.) încleștat. (O luptă înverșunată.) 3. acerb, aspru, necruțător. (O dispută înverșunată.) 4. v. disputat. 5. v. violent.

ÎNVERȘUNAT adj. 1. furios, îndîrjit, înfuriat, întărîtat, mîniat, mînios, pornit, (livr.) obstinat, (pop.) îndrăcit, năbădăios, oțărît, (înv. și reg.) scîrbit, (reg.) năvîrlios, (înv., în Transilv.) firetic, (fam.) burzuluit, zborșit, (fig.) turbat. (Un om ~.) 2. aprig, aspru, crîncen, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, îndîrjit, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crîncenit, tare, (fig.) încleștat. (O luptă ~.) 3. acerb, aspru, necruțător. (O dispută ~.) 4. aprig, disputat, dîrz, îndîrjit, (fig.) aprins. (O întrecere sportivă ~.) 5. aprig, mare, violent, (fig.) aprins. (Ceartă ~.)

Intrare: înverșunat
înverșunat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înverșunat
  • ‑nverșunat
  • înverșunatul
  • înverșunatu‑
  • ‑nverșunatul
  • ‑nverșunatu‑
  • înverșuna
  • ‑nverșuna
  • înverșunata
  • ‑nverșunata
plural
  • înverșunați
  • ‑nverșunați
  • înverșunații
  • ‑nverșunații
  • înverșunate
  • ‑nverșunate
  • înverșunatele
  • ‑nverșunatele
genitiv-dativ singular
  • înverșunat
  • ‑nverșunat
  • înverșunatului
  • ‑nverșunatului
  • înverșunate
  • ‑nverșunate
  • înverșunatei
  • ‑nverșunatei
plural
  • înverșunați
  • ‑nverșunați
  • înverșunaților
  • ‑nverșunaților
  • înverșunate
  • ‑nverșunate
  • înverșunatelor
  • ‑nverșunatelor
vocativ singular
plural
învierșunat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învierșunat
  • ‑nvierșunat
  • învierșunatul
  • învierșunatu‑
  • ‑nvierșunatul
  • ‑nvierșunatu‑
  • învierșuna
  • ‑nvierșuna
  • învierșunata
  • ‑nvierșunata
plural
  • învierșunați
  • ‑nvierșunați
  • învierșunații
  • ‑nvierșunații
  • învierșunate
  • ‑nvierșunate
  • învierșunatele
  • ‑nvierșunatele
genitiv-dativ singular
  • învierșunat
  • ‑nvierșunat
  • învierșunatului
  • ‑nvierșunatului
  • învierșunate
  • ‑nvierșunate
  • învierșunatei
  • ‑nvierșunatei
plural
  • învierșunați
  • ‑nvierșunați
  • învierșunaților
  • ‑nvierșunaților
  • învierșunate
  • ‑nvierșunate
  • învierșunatelor
  • ‑nvierșunatelor
vocativ singular
plural
învirșunat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înverșunat, înverșunaadjectiv

  • 1. Aprig, hotărât, neclintit, necruțător, neînduplecat, pornit, îndârjit, înfuriat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Noul se naște într-o luptă înverșunată cu tot ceea ce e vechi, cu tot ceea ce și-a trăit traiul și se opune noului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 85. DLRLC
    • format_quote Sufletul viu al leninismului este lupta înverșunată, plină de pasiune arzătoare, împotriva tuturor dușmanilor clasei muncitoare, ai păcii și socialismului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. DLRLC
    • format_quote Ce-ți pasă dacă Tomșa ar fi înverșunat? ALECSANDRI, T. II 159. DLRLC
    • 1.1. Despre sentimente: aprins, pătimaș. DLRLC
      • format_quote Ofițerul tresări, plin de bucurie înverșunată. VORNIC, P. 205. DLRLC
etimologie:
  • vezi înverșuna DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.