18 definiții pentru învecinare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVECINÁRE s. f. Faptul de a se învecina; vecinătate. – V. învecina.

învecinare sf [At: DA ms / V: (înv) ~nire / Pl: ~nări / E: învecina] 1 Relație de vecinătate cu cineva sau ceva. 2 Alăturare de ceva sau de cineva. 3 Posedare a unui hotar comun cu cineva sau ceva.

ÎNVECINÁRE s. f. (Rar) Faptul de a se învecina; vecinătate. – V. învecina.

ÎNVECINÁRE s. f. (Rar) Faptul de a se învecina (cu cineva sau cu ceva); vecinătate.

ÎNVECINÁ, învecinez, vb. I. Refl. recipr. A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a fi alături de cineva sau de ceva, a avea hotar comun. – În + vecin.

ÎNVECINÁ, învecinez, vb. I. Refl. recipr. A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a fi alături de cineva sau de ceva, a avea hotar comun. – În + vecin.

învecina vrr [At: DOSOFTEI, V. S. 66/2 / V: (înv; cscj) ~ni / Pzi: ~nez / E: în- + vecin] 1 (Udp „cu”) A fi vecin cu cineva sau cu ceva. 2 A fi alături de ceva sau de cineva. 3 A avea hotar comun.

ÎNVECINÁ, învecinez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A fi vecin cu cineva sau cu ceva, a sta alături, a avea un hotar comun; a locui în vecinătate, în apropiere. Republica Populară Romînă se învecinează la miazăzi cu Republica Populară Bulgaria.

A ÎNVECINÁ ~éz tranz. rar A face să se învecineze. /în + vecin

A SE ÎNVECINÁ mă ~éz intranz. 1) A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a avea hotar comun; a se mărgini. 2) A deveni vecin; a se face megieș. /în + vecin

învecinà v. a fi vecin, a locui în vecinătate.

învecinéz v. tr. (d. vecin). Fac vecin. V. refl. Mă fac vecin. Îs vecin: noĭ ne învecinăm cu voĭ, via noastră se învecinează cu a voastră.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învecinare s. f., g.-d. art. învecinării

învecinare s. f., g.-d. art. învecinării

învecináre s. f., g.-d. art. învecinării

!învecina (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se învecinea

înveciná vb., ind. prez. 1 sg. învecinéz, 3 sg. și pl. învecineáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVECINÁ vb. a se mărgini, (înv. și reg.) a se hotărî, a se hotărnici, a se megieși, (înv.) a se răzeși, a se răzi, a se răzori, a se sinorisi, a se țărmuri. (Se ~ la sud cu...)

ÎNVECINA vb. a se mărgini, (înv. și reg.) a se hotărî, a se hotărnici, a se megieși, (înv.) a se răzeși, a se răzi, a se răzori, a se sinorisi, a se țărmuri. (Se ~ la sud cu...)

Intrare: învecinare
învecinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învecinare
  • ‑nvecinare
  • învecinarea
  • ‑nvecinarea
plural
  • învecinări
  • ‑nvecinări
  • învecinările
  • ‑nvecinările
genitiv-dativ singular
  • învecinări
  • ‑nvecinări
  • învecinării
  • ‑nvecinării
plural
  • învecinări
  • ‑nvecinări
  • învecinărilor
  • ‑nvecinărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învecina, învecinezverb

  • 1. A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a fi alături de cineva sau de ceva, a avea hotar comun. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mărgini
    • format_quote Republica Populară Română se învecinează la miazăzi cu Republica Populară Bulgaria. DLRLC
  • 2. A deveni vecin; a se face megieș. NODEX
etimologie:
  • În + vecin DEX '09 DEX '98

învecinare, învecinărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi învecina DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.