18 definiții pentru întruchipare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTRUCHIPÁRE, întruchipări, s. f. Acțiunea de a (se) întruchipa și rezultatul ei. – V. întruchipa.

ÎNTRUCHIPÁRE, întruchipări, s. f. Acțiunea de a (se) întruchipa și rezultatul ei. – V. întruchipa.

întruchipare sf [At: TOMA, C. V. 80 / V: ~ulpica~, ~umpica~, ~unc~, ~upica~ / Pl: ~pări / E: întruchipa] 1 Înfățișare în forme concrete a unei idei abstracte. 2 Găsire a unei forme concrete în cineva sau în ceva. 3 (Reg) Împerechere. 4 (Buc) Echilibrare. 5 (Reg) Plătire pe din două. 6 (Reg) Potrivire a unui lucru cu altul. 7 (Reg) întocmire a ceva cu greutate. 8 (Reg) Procurare dificilă a unui obiect. 9 Transformare a chipului sau a formei astfel încât să se obțină o asemănare cu altceva. 10 (Reg) Alcătuire. 11 (Ccr) Ființă. 12 (Ccr) Îndeplinire.

ÎNTRUCHIPÁRE, întruchipări, s. f. Acțiunea de a (se) întruchipa și rezultatul ei; reprezentare în forme concrete, concretizare, realizare. Invincibila Uniune Sovietică [este] întruchiparea vie a visurilor tuturor popoarelor și reazimul de neclintit al maselor asuprite din toată lumea în lupta lor pentru pace, libertate și o viață fericită. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 298, 1/1.

ÎNTRUCHIPÁ, întruchipez, vb. I. Tranz. 1. A înfățișa în forme concrete, a reprezenta. ♦ Refl. A-și găsi o expresie concretă în cineva sau în ceva, a lua formă concretă, a se realiza. 2. A întocmi; a forma, a alcătui. – Întru + chip sau într-un chip.

ÎNTRUCHIPÁ, întruchipez, vb. I. Tranz. 1. A înfățișa în forme concrete, a reprezenta. ♦ Refl. A-și găsi o expresie concretă în cineva sau în ceva, a lua formă concretă, a se realiza. 2. A întocmi; a forma, a alcătui. – Întru + chip sau într-un chip.

întruchipa [At: IORGA, L. I, 62 / V: ~ulpica, ~umpica, ~unc~, ~upica / Pzi: ~pez / E: întru + chip] 1 vt A înfățișă în forme concrete o idee abstractă Si: a reprezenta. 2 vr A-și găsi o formă concretă în cineva sau în ceva Si: a se realiza. 3 vt (Reg) A împerechea. 4-5 vtr (Buc) A (se) echilibra. 6 vr (Reg) A plăti pe din două. 7 vt (Reg) A potrivi ceva cu altceva. 8 (Reg) vt A alcătui. 9 vt (Reg) A întocmi ceva cu greutate. 10 vt (Reg) A face cu greu rost de ceva. 11-12 vtr A(-și) transforma chipul sau forma asemănându-se cu altceva.

ÎNTRUCHIPÁ, întruchipez, vb. I. Tranz. 1. A înfățișa (ceva) în forme concrete, a reprezenta. V. întrupa. Uniunea Sovietică întruchipează triumful, istoric al leninismului. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 4, 33. Sute de ani de-a rîndul folclorul a fost pentru poporul nostru cea mai însemnată formă de viață culturală în care el și-a întruchipat năzuințele. BENIUC, P. 7. S-a însurat cu o fată bogată și urîtă, dar a iubit-o ca ochii din cap, căci ea îi întruchipa pămînturile, casa, vitele, toată averea. REBREANU, I. 56. ♦ Refl. A-și găsi expresie concretă în cineva sau în ceva, a lua formă concretă, a se realiza. Comisul Manole își întoarse privirile spre zarea cîmpiei, unde străluceau aburii afundului depărtării și se întruchipau umbrele de vis ale trecutului scufundat. SADOVEANU, F. J. 514. 2. A forma, a alcătui, a întocmi, a înjgheba. Patru doage își alege, Le-ntocmește, le-ncleiază: Fluier cu răsunet mîndru Astfel își întruchipează. IOSIF, P. 73. Un praznic să cătăm să-ntruchipăm. CONTEMPORANUL, III 292.

A ÎNTRUCHIPÁ ~éz tranz. A face să se întruchipeze. [Sil. în-tru-] /întru + chip

A SE ÎNTRUCHIPÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A-și găsi expresia materială; a căpăta chip concret; a se întrupa; a se materializa. /întru + chip

întruchipà v. Mold. a împreuna, a alcătui cam cu anevoie. [Fuziune din chip și întrupa].

*întruchipéz v. tr. (întru 2 și chip). Cuv. fabricat. Rar. Închipuĭesc, formez, realizez, reproduc, reprezent.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întruchipare s. f., g.-d. art. întruchipării; pl. întruchipări corectată

întruchipáre s. f., g.-d. art. întruchipării; pl. întruchipări

întruchipa (a ~) vb., ind. prez. 3 întruchipea

întruchipá vb., ind. prez. 1 sg. întruchipéz, 3 sg. și pl. întruchipeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTRUCHIPÁRE s. 1. v. concretizare. 2. v. personificare.

ÎNTRUCHIPARE s. 1. concretizare, incarnare, întrupare, materializare, realizare, (rar) sensibilizare. (~ unei idei.) 2. incarnare, întrupare, personificare, reprezentare, simbolizare, (înv.) personificație. (~ răului.)

ÎNTRUCHIPÁ vb. 1. v. întrupa. 2. v. concretiza. 3. v. personifica. 4. v. simboliza.

ÎNTRUCHIPA vb. 1. a (se) incarna, a (se) întrupa, (înv.) a (se) împelița, a (se) închipui, a (se) încorpora, a (se) omeni. (S-a ~, luînd înfățișare de femeie.) 2. a (se) concretiza, a (se) incarna, a (se) întrupa, a (se) materializa, a (se) realiza, (rar) a (se) sensibiliza. (Iată cum s-a ~ acest lucru.) 3. a incarna, a întrupa, a personifica, a reprezenta, a simboliza, (înv.) a închipa. (El ~ forța brutală.) 4. a reprezenta, a simboliza, (înv.) a închipa. (Ce ~ acest semn?)

Intrare: întruchipare
întruchipare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întruchipare
  • ‑ntruchipare
  • întruchiparea
  • ‑ntruchiparea
plural
  • întruchipări
  • ‑ntruchipări
  • întruchipările
  • ‑ntruchipările
genitiv-dativ singular
  • întruchipări
  • ‑ntruchipări
  • întruchipării
  • ‑ntruchipării
plural
  • întruchipări
  • ‑ntruchipări
  • întruchipărilor
  • ‑ntruchipărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întruchipa, întruchipezverb

  • 1. A înfățișa în forme concrete. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Uniunea Sovietică întruchipează triumful istoric al leninismului. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 4, 33. DLRLC
    • format_quote Sute de ani de-a rîndul folclorul a fost pentru poporul nostru cea mai însemnată formă de viață culturală în care el și-a întruchipat năzuințele. BENIUC, P. 7. DLRLC
    • format_quote S-a însurat cu o fată bogată și urîtă, dar a iubit-o ca ochii din cap, căci ea îi întruchipa pămînturile, casa, vitele, toată averea. REBREANU, I. 56. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A-și găsi o expresie concretă în cineva sau în ceva, a lua formă concretă, a se realiza. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Comisul Manole își întoarse privirile spre zarea cîmpiei, unde străluceau aburii afundului depărtării și se întruchipau umbrele de vis ale trecutului scufundat. SADOVEANU, F. J. 514. DLRLC
  • 2. Alcătui, forma, înjgheba, întocmi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Patru doage își alege, Le-ntocmește, le-ncleiază: Fluier cu răsunet mîndru Astfel își întruchipează. IOSIF, P. 73. DLRLC
    • format_quote Un praznic să cătăm să-ntruchipăm. CONTEMPORANUL, III 292. DLRLC
etimologie:
  • Întru + chip sau într-un chip DEX '09 DEX '98

întruchipare, întruchipărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) întruchipa și rezultatul ei; reprezentare în forme concrete. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Invincibila Uniune Sovietică [este] întruchiparea vie a visurilor tuturor popoarelor și reazimul de neclintit al maselor asuprite din toată lumea în lupta lor pentru pace, libertate și o viață fericită. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 298, 1/1. DLRLC
etimologie:
  • vezi întruchipa DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.