20 de definiții pentru întristat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTRISTÁT, -Ă, întristați, -te, adj. Cuprins de tristețe. ♦ Care exprimă tristețe. – V. întrista.

ÎNTRISTÁT, -Ă, întristați, -te, adj. Cuprins de tristețe. ♦ Care exprimă tristețe. – V. întrista.

întristat, ~ă a [At: VARLAAM, C. 60/1 / V: (înv) ~res~ / Pl: ~ați, ~e / E: întrista] 1 Cuprins de tristețe Si: mâhnit, posomorât, trist. 2 Care exprimă tristețe. 3 (Înv) Întristător.

ÎNTRISTÁT, -Ă, întristați, -te, adj. Cuprins de tristețe, trist, posomorît, mîhnit. ♦ Care exprimă tristețe. Trăgîndu-se la o parte, privi iar pe rînd la obrazurile întristate ale celor doi bărbați. SADOVEANU, O. VII 149.

ÎNTRISTÁ, întristez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină trist; a (se) mâhni; a (se) îndurera. – În + trist.

ÎNTRISTÁ, întristez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină trist; a (se) mâhni; a (se) îndurera. – În + trist.

întrista vtr [At: PSALT. 295/12 / V: (înv) ~res~ / Pzi: ~tez și (rar) întrist / E: în- + trist] 1-2 (A face pe cineva să devină sau) a deveni trist Si: a (se) mâhni, a (se) îndurera.

ÎNTRISTÁ, întristez, vb. I. Refl. A deveni trist; a se mîhni. Și tu, te-ai întristat fără pricină. C. PETRESCU, C. V. 204. Se căina și se întrista în sufletul ei. ISPIRESCU, L. 26. Iordachi se întrista, Dar pe gînduri mult nu sta. ALECSANDRI, P. P. 181. ◊ Tranz. fact. Te întristează mult lucrul acesta? SAHIA, N. 46. Nu i le-a spus pînă acuma ca să nu-l întristeze. REBREANU, R. I 253. O vreme urîtă mă întristează. NEGRUZZI, S. I 57.

A ÎNTRISTÁ ~éz tranz. A face să se întristeze; a amărî; a scârbi. [Sil. în-tris-] /în + trist

A SE ÎNTRISTÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A deveni trist; a se amărî; a se scârbi; a se posomorî; a se mâhni. /în + trist

întristà v. a (se) face trist, a cauza supărare.

întristéz v. tr. (d. trist). Fac trist, fac durere sufletuluĭ. V. refl. Devin trist.

*máter dolorósa, cuv. latine care înseamnă „mama întristată”, vorbind de Maĭca Domnuluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întrista (a ~) vb., ind. prez. 3 întristea

întristá vb., ind. prez. 1 sg. întristéz, 3 sg. și pl. întristeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTRISTÁT adj. 1. v. supărat. 2. v. trist. 3. v. posomorât.

ÎNTRISTAT adj. 1. abătut, amărît, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, mîhnit, necăjit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. și reg.) scîrbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoștit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.) 2. duios, îndurerat, trist. (Se confesa cu glas ~.) 3. mîhnit, posomorît, trist, (fig.) înnegurat, înnorat, întunecat, mohorît. (O față ~.)

Întristat ≠ bucuros, vesel, voios

ÎNTRISTÁ vb. 1. v. mâhni. 2. a afecta, a durea, a îndurera, a mâhni, (înv.) a dosădi, (fig.) a răni. (Mă ~ ce-mi spui.) 3. v. posomorî.

ÎNTRISTA vb. 1. a (se) amărî, a (se) indispune, a (se) îndurera, a (se) mîhni, a (se) necăji, a (se) supăra, (înv. și pop.) a (se) obidi, (înv. și reg.) a (se) scîrbi, (înv.) a (se) oțărî, a (se) rîvni, (fig.) a (se) cătrăni. (L-ai ~ pe tata cu vorbele tale.) 2. a durea, a îndurera, a mîhni, (înv.) a dosădi, (fig.) a răni. (Mă ~ ce-mi spui.) 3. a (se) mîhni, a (se) posomorî, (înv.) a (se) tînji, (fig.) a (se) înnegura, a (se) înnora, a (se) întuneca, a (se) mohorî. (De ce te-ai ~ ?)

A se întrista ≠ a se bucura, a se înveseli

A (se) întrista ≠ a (se) bucura, a (se) înveseli, a (se) veseli, a se amuza, a se învoioșa

Intrare: întristat
întristat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întristat
  • ‑ntristat
  • întristatul
  • întristatu‑
  • ‑ntristatul
  • ‑ntristatu‑
  • întrista
  • ‑ntrista
  • întristata
  • ‑ntristata
plural
  • întristați
  • ‑ntristați
  • întristații
  • ‑ntristații
  • întristate
  • ‑ntristate
  • întristatele
  • ‑ntristatele
genitiv-dativ singular
  • întristat
  • ‑ntristat
  • întristatului
  • ‑ntristatului
  • întristate
  • ‑ntristate
  • întristatei
  • ‑ntristatei
plural
  • întristați
  • ‑ntristați
  • întristaților
  • ‑ntristaților
  • întristate
  • ‑ntristate
  • întristatelor
  • ‑ntristatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întrista, întristezverb

  • 1. A deveni sau a face să devină trist; a (se) mâhni; a (se) îndurera. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și tu, te-ai întristat fără pricină. C. PETRESCU, C. V. 204. DLRLC
    • format_quote Se căina și se întrista în sufletul ei. ISPIRESCU, L. 26. DLRLC
    • format_quote Iordachi se întrista, Dar pe gînduri mult nu sta. ALECSANDRI, P. P. 181. DLRLC
    • format_quote Te întristează mult lucrul acesta? SAHIA, N. 46. DLRLC
    • format_quote Nu i le-a spus pînă acuma ca să nu-l întristeze. REBREANU, R. I 253. DLRLC
    • format_quote O vreme urîtă mă întristează. NEGRUZZI, S. I 57. DLRLC
etimologie:
  • În + trist DEX '09 DEX '98

întristat, întristaadjectiv

  • 1. Cuprins de tristețe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Care exprimă tristețe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Trăgîndu-se la o parte, privi iar pe rînd la obrazurile întristate ale celor doi bărbați. SADOVEANU, O. VII 149. DLRLC
etimologie:
  • vezi întrista DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.