13 definiții pentru întrista

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTRISTÁ, întristez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină trist; a (se) mâhni; a (se) îndurera. – În + trist.

ÎNTRISTÁ, întristez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină trist; a (se) mâhni; a (se) îndurera. – În + trist.

întrista vtr [At: PSALT. 295/12 / V: (înv) ~res~ / Pzi: ~tez și (rar) întrist / E: în- + trist] 1-2 (A face pe cineva să devină sau) a deveni trist Si: a (se) mâhni, a (se) îndurera.

ÎNTRISTÁ, întristez, vb. I. Refl. A deveni trist; a se mîhni. Și tu, te-ai întristat fără pricină. C. PETRESCU, C. V. 204. Se căina și se întrista în sufletul ei. ISPIRESCU, L. 26. Iordachi se întrista, Dar pe gînduri mult nu sta. ALECSANDRI, P. P. 181. ◊ Tranz. fact. Te întristează mult lucrul acesta? SAHIA, N. 46. Nu i le-a spus pînă acuma ca să nu-l întristeze. REBREANU, R. I 253. O vreme urîtă mă întristează. NEGRUZZI, S. I 57.

A ÎNTRISTÁ ~éz tranz. A face să se întristeze; a amărî; a scârbi. [Sil. în-tris-] /în + trist

A SE ÎNTRISTÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A deveni trist; a se amărî; a se scârbi; a se posomorî; a se mâhni. /în + trist

întristà v. a (se) face trist, a cauza supărare.

întristéz v. tr. (d. trist). Fac trist, fac durere sufletuluĭ. V. refl. Devin trist.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întrista (a ~) vb., ind. prez. 3 întristea

întristá vb., ind. prez. 1 sg. întristéz, 3 sg. și pl. întristeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTRISTÁ vb. 1. v. mâhni. 2. a afecta, a durea, a îndurera, a mâhni, (înv.) a dosădi, (fig.) a răni. (Mă ~ ce-mi spui.) 3. v. posomorî.

ÎNTRISTA vb. 1. a (se) amărî, a (se) indispune, a (se) îndurera, a (se) mîhni, a (se) necăji, a (se) supăra, (înv. și pop.) a (se) obidi, (înv. și reg.) a (se) scîrbi, (înv.) a (se) oțărî, a (se) rîvni, (fig.) a (se) cătrăni. (L-ai ~ pe tata cu vorbele tale.) 2. a durea, a îndurera, a mîhni, (înv.) a dosădi, (fig.) a răni. (Mă ~ ce-mi spui.) 3. a (se) mîhni, a (se) posomorî, (înv.) a (se) tînji, (fig.) a (se) înnegura, a (se) înnora, a (se) întuneca, a (se) mohorî. (De ce te-ai ~ ?)

A (se) întrista ≠ a (se) bucura, a (se) înveseli, a (se) veseli, a se amuza, a se învoioșa

A se întrista ≠ a se bucura, a se înveseli

Intrare: întrista
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întrista
  • ‑ntrista
  • întristare
  • ‑ntristare
  • întristat
  • ‑ntristat
  • întristatu‑
  • ‑ntristatu‑
  • întristând
  • ‑ntristând
  • întristându‑
  • ‑ntristându‑
singular plural
  • întristea
  • ‑ntristea
  • întristați
  • ‑ntristați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întristez
  • ‑ntristez
(să)
  • întristez
  • ‑ntristez
  • întristam
  • ‑ntristam
  • întristai
  • ‑ntristai
  • întristasem
  • ‑ntristasem
a II-a (tu)
  • întristezi
  • ‑ntristezi
(să)
  • întristezi
  • ‑ntristezi
  • întristai
  • ‑ntristai
  • întristași
  • ‑ntristași
  • întristaseși
  • ‑ntristaseși
a III-a (el, ea)
  • întristea
  • ‑ntristea
(să)
  • întristeze
  • ‑ntristeze
  • întrista
  • ‑ntrista
  • întristă
  • ‑ntristă
  • întristase
  • ‑ntristase
plural I (noi)
  • întristăm
  • ‑ntristăm
(să)
  • întristăm
  • ‑ntristăm
  • întristam
  • ‑ntristam
  • întristarăm
  • ‑ntristarăm
  • întristaserăm
  • ‑ntristaserăm
  • întristasem
  • ‑ntristasem
a II-a (voi)
  • întristați
  • ‑ntristați
(să)
  • întristați
  • ‑ntristați
  • întristați
  • ‑ntristați
  • întristarăți
  • ‑ntristarăți
  • întristaserăți
  • ‑ntristaserăți
  • întristaseți
  • ‑ntristaseți
a III-a (ei, ele)
  • întristea
  • ‑ntristea
(să)
  • întristeze
  • ‑ntristeze
  • întristau
  • ‑ntristau
  • întrista
  • ‑ntrista
  • întristaseră
  • ‑ntristaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întrista, întristezverb

  • 1. A deveni sau a face să devină trist; a (se) mâhni; a (se) îndurera. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și tu, te-ai întristat fără pricină. C. PETRESCU, C. V. 204. DLRLC
    • format_quote Se căina și se întrista în sufletul ei. ISPIRESCU, L. 26. DLRLC
    • format_quote Iordachi se întrista, Dar pe gînduri mult nu sta. ALECSANDRI, P. P. 181. DLRLC
    • format_quote Te întristează mult lucrul acesta? SAHIA, N. 46. DLRLC
    • format_quote Nu i le-a spus pînă acuma ca să nu-l întristeze. REBREANU, R. I 253. DLRLC
    • format_quote O vreme urîtă mă întristează. NEGRUZZI, S. I 57. DLRLC
etimologie:
  • În + trist DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.