11 definiții pentru întrerupt

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTRERÚPT, -Ă, întrerupți, -te, adj. Care este temporar oprit, suspendat. ♦ (Adverbial) Cu întreruperi. ♦ Care are continuitatea oprită; rupt, tăiat. Fir întrerupt.V. întrerupe.

ÎNTRERÚPT, -Ă, întrerupți, -te, adj. Care este temporar oprit, suspendat. ♦ (Adverbial) Cu întreruperi. ♦ Care are continuitatea oprită; rupt, tăiat. Fir întrerupt.V. întrerupe.

întrerupt, ~ă a [At: HAM ANGIU, C. C. 468 / V: ~umpt / Pl: -pți, -e / E: întrerupe] 1 a (D. o acțiune) Care este temporar suspendat. 2 a (D. o persoană) Care este oprit în timp ce vorbește. 3 a Oprit în cursul desfășurării unei activități. 4 a (D. curentul electric) Oprit brusc. 5 av Cu întreruperi. 6 a Fără continuitate Cf rupt, tăiat.

ÎNTRERÚPT, -Ă, întrerupți, -te, adj. (Despre acțiuni în desfășurare) Care este oprit temporar; curmat, suspendat. Discuție întreruptă. ♦ (Adverbial) Cu întreruperi, fără continuitate. Vezi, zise ea întrerupt, acolo-i sărmanul. EMINESCU, N. 76. ♦ Cu continuitatea suprimată; tăiat, rupt. Fir întrerupt.

ÎNTRERÚPT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNTRERUPE și A SE ÎNTRERUPE. 2) și adverbial (în opoziție cu continuu) Care are întreruperi. /v. a (se) întrerupe

întrerupt a. 1. suspendat; 2. fig. fără șir șau continuitate.

*întrerúpt, -ă adj. Fără continuitate. Adv. A scrie întrerupt.

întrerumpt1 sn vz întrerupt1

întrerumpt2, ~ă a vz întrerupt2

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTRERÚPT adj. v. intermitent.

ÎNTRERUPT adj. intermitent, întretăiat, (fig.) rupt. (Plîns ~; respirație ~.)

Întrerupt ≠ continuu, neîntrerupt

Intrare: întrerupt
întrerupt adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrerupt
  • ‑ntrerupt
  • întreruptul
  • întreruptu‑
  • ‑ntreruptul
  • ‑ntreruptu‑
  • întreruptă
  • ‑ntreruptă
  • întrerupta
  • ‑ntrerupta
plural
  • întrerupți
  • ‑ntrerupți
  • întrerupții
  • ‑ntrerupții
  • întrerupte
  • ‑ntrerupte
  • întreruptele
  • ‑ntreruptele
genitiv-dativ singular
  • întrerupt
  • ‑ntrerupt
  • întreruptului
  • ‑ntreruptului
  • întrerupte
  • ‑ntrerupte
  • întreruptei
  • ‑ntreruptei
plural
  • întrerupți
  • ‑ntrerupți
  • întrerupților
  • ‑ntrerupților
  • întrerupte
  • ‑ntrerupte
  • întreruptelor
  • ‑ntreruptelor
vocativ singular
plural
întrerumt participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrerumt
  • ‑ntrerumt
  • întrerumtul
  • întrerumtu‑
  • ‑ntrerumtul
  • ‑ntrerumtu‑
  • întrerumtă
  • ‑ntrerumtă
  • întrerumta
  • ‑ntrerumta
plural
  • întrerumți
  • ‑ntrerumți
  • întrerumții
  • ‑ntrerumții
  • întrerumte
  • ‑ntrerumte
  • întrerumtele
  • ‑ntrerumtele
genitiv-dativ singular
  • întrerumt
  • ‑ntrerumt
  • întrerumtului
  • ‑ntrerumtului
  • întrerumte
  • ‑ntrerumte
  • întrerumtei
  • ‑ntrerumtei
plural
  • întrerumți
  • ‑ntrerumți
  • întrerumților
  • ‑ntrerumților
  • întrerumte
  • ‑ntrerumte
  • întrerumtelor
  • ‑ntrerumtelor
vocativ singular
plural
întrerumpt participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrerumpt
  • ‑ntrerumpt
  • întrerumptul
  • întrerumptu‑
  • ‑ntrerumptul
  • ‑ntrerumptu‑
  • întrerumptă
  • ‑ntrerumptă
  • întrerumpta
  • ‑ntrerumpta
plural
  • întrerumpți
  • ‑ntrerumpți
  • întrerumpții
  • ‑ntrerumpții
  • întrerumpte
  • ‑ntrerumpte
  • întrerumptele
  • ‑ntrerumptele
genitiv-dativ singular
  • întrerumpt
  • ‑ntrerumpt
  • întrerumptului
  • ‑ntrerumptului
  • întrerumpte
  • ‑ntrerumpte
  • întrerumptei
  • ‑ntrerumptei
plural
  • întrerumpți
  • ‑ntrerumpți
  • întrerumpților
  • ‑ntrerumpților
  • întrerumpte
  • ‑ntrerumpte
  • întrerumptelor
  • ‑ntrerumptelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întrerupt, întreruptăadjectiv

  • 1. Care este temporar oprit, suspendat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Discuție întreruptă. DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial Cu întreruperi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vezi, zise ea întrerupt, acolo-i sărmanul. EMINESCU, N. 76. DLRLC
    • 1.2. Care are continuitatea oprită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Fir întrerupt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi întrerupe DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.