32 de definiții pentru întrerupere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTRERÚPERE, întreruperi, s. f. Acțiunea de a (se) întrerupe și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Fără întrerupere = permanent, necontenit, continuu. [Var.: (înv.) întrerúmpere s. f.] – V. întrerupe.

ÎNTRERÚPERE, întreruperi, s. f. Acțiunea de a (se) întrerupe și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Fără întrerupere = permanent, necontenit, continuu. [Var.: (înv.) întrerúmpere s. f.] – V. întrerupe.

întrerupere sf [At: NEGRUZZI, S. I, 18 / V: (îrg) ~ump~ / Pl: ~ri / E: întrerupe] 1 Suspendare temporară a desfășurării unei acțiuni, a unui lucru. 2 Oprire în cursul desfășurării unei activități. 3 Oprire a unei persoane în timp ce vorbește. 4 Intervenție care împiedică pe cineva a-și urma cursul vorbirii. 5 Oprire bruscă a curentului electric. 6 (Îlav) Fără ~ Fără oprire. 7 (Imp) Nepotrivire.

ÎNTRERÚPERE, întreruperi, s. f. Acțiunea de a (se) întrerupe și rezultatul ei; oprire, suspendare. Urgența lucrării nu îngăduia nici o întrerupere a lucrului.Loc. adv. Fără întrerupere = neîntrerupt, necurmat, necontenit, continuu. Ară fără întrerupere din noapte pînă-n noapte; întoarse astfel nouă hectare. MIHALE, O. 191. Meșterii lucrau fără întrerupere și nu mai aflau răgaz. SADOVEANU, O. VI 385. ♦ Intervenție (replică, exclamație etc.) care împiedică pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii. [Iuga] în loc să-l intimideze, îl întărîta și-l îndemna să continue mai calm și cu mai multă siguranță... Întreruperea nu-l tulbură de loc. REBREANU, R. I 296. – Variantă: (învechit) întrerúmpere (NEGRUZZI, S. I 18) s. f.

ÎNTRERÚPERE s.f. Acțiunea de a (se) întrerupe și rezultatul ei; oprire, suspendare. ◊ Fără întrerupere = neîntrerupt, continuu. ♦ Replică, exclamație etc. care împiedică pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii. [< întrerupe].

ÎNTRERÚPERE s. f. acțiunea de a (se) întrerupe; oprire, suspendare. ♦ fără ~ = neîntrerupt, continuu. ◊ intervenție care împiedică pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii. ◊ (inform.) oprire temporară sau definitivă a unui program. (< întrerupe)

ÎNTRERÚPERE ~i f. v. A ÎNTRERUPE și A SE ÎNTRERUPE.Fără ~ în mod continuu; fără încetare. /v. a (se) întrerupe

întrerupere f. 1. acțiunea de a întrerupe; 2. încetarea unei lucrări.

*întrerúpere f. Acțiunea de a saŭ de a se întrerupe: întreruperea unuĭ curent electric. Tăĭerea vorbeĭ: întreruperile publiculuĭ nu-l lăsaŭ pe orator să vorbească. Ret. Suspensiune, tăcere momentană p. a face publicu curios. V. retorică.

ÎNTRERÚMPE vb. III. v. întrerupe.

ÎNTRERÚMPE vb. III. v. întrerupe.

ÎNTRERÚMPERE s. f. v. întrerupere.

ÎNTRERÚMPERE s. f. v. întrerupere.

ÎNTRERÚMPERE s. f. v. întrerupere.

ÎNTRERÚPE, întrerúp, vb. III. Tranz. și refl. A (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfășurarea unei acțiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri în cursul unei lucrări, al unei activități; p. gener. a (se) opri, a (se) suspenda. ♦ Tranz. A opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva. [Perf. s. întrerupsei, part. întreruptVar.: (Înv.) întrerúmpe vb. III] – Între1- + rupe (după fr. interrompre).

ÎNTRERÚPE, întrerúp, vb. III. Tranz. și refl. A (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfășurarea unei acțiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri în cursul unei lucrări, al unei activități; p. gener. a (se) opri, a (se) suspenda. ♦ Tranz. A opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva. [Perf. s. întrerupsei, part. întreruptVar.: (Înv.) întrerúmpe vb. III] – Între1- + rupe (după fr. interrompre).

întrerumpere sf vz întrerupere

întrerupe [At: NEGRUZZI, S. I, 99 / V: (reg) ~umpe / Pzi: întrerup / E: între + rupe cf fr interrompre] 1-2 vtr A (se) suspenda temporar desfășurarea unei acțiuni. 3-4 vtr (Pgn) (A opri pe cineva sau) a se opri în cursul desfășurării unei activități. 5 vt A opri pe cineva în timp ce vorbește. 6 vr (D. curentul electric) A se opri brusc. 7 vt A stingheri pe cineva de la ceva.

ÎNTRERÚPE, întrerúp, vb. III. Tranz. A opri temporar, printr-o intervenție, cursul, desfășurarea unui lucru, a unei acțiuni, a unei mișcări etc.; a opri, a stingheri pe cineva de la ceva. Înghețul și viscolele iernii au întrerupt lucrările. SADOVEANU, O. VI 394. Poftindu-i la mese, îi ruga frumos să nu întrerupă artistele pe scenă. BART, E. 360. Pe cînd eram ajuns aci cu scrisul, fusei întrerupt de fetița mea. ODOBESCU, S. III 42. ◊ Refl. Toți se întrerupseră din lucru. C. PETRESCU, Î. II 43. Își executa mișcările însoțite de aceleași fluierături. Deodată se întrerupe. SAHIA, N. 110. ♦ A opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva. Să ne dea nouă pămîntul, că noi îl muncim! îl întrerupseră alții gălăgios. REBREANU, R. II 88. Nu întrerupeți pe orator! CARAGIALE, O. I 156. Apoi tocmai la asta vream s-ajung; dar dacă mă întrerupi mereu! id. ib. II 126. ◊ Absol. Profesorul... încercă de cîteva ori să întrerupă. C. PETRESCU, Î. I 14. Uite, vezi! ăsta e cusurul tăuîntrerupi! CARAGIALE, O. II 126. – Forme gramaticale: perf. s. întrerupsei, part. întrerupt. – Variantă: (învechit) întrerúmpe (NEGRUZZI, S. I 99) vb. III.

ÎNTRERÚMPE vb. III. v. întrerupe.

ÎNTRERÚPE vb. III. tr., refl. A (se) rupe continuitatea unui lucru, a (se) opri brusc (o lucrare, o acțiune etc.). ♦ A lua cuvântul cuiva în timp ce vorbește. [P.i. întrerúp, perf. s. -rupsei, part. -rupt, var. întrerumpe vb. III. / după fr. interrompre].

ÎNTRERÚPE vb. I. tr., refl. a (se) rupe continuitatea unui lucru, a (se) opri brusc (o lucrare, o acțiune etc.) II. tr. a lua cuvântul cuiva în timp ce vorbește. (după fr. interrompre)

A ÎNTRERÚPE întrerúp tranz. A face să se întrerupă. ~ o activitate. ~ lucrările. /între- + a rupe[1]

  1. Var. întrerumpe LauraGellner

A SE ÎNTRERÚPE mă întrerúp intranz. A se opri în cursul unei activități, unei acțiuni. M-am întrerupt din lucru. /între- + a rupe[1]

  1. Var. întrerumpe LauraGellner

întrerupe v. 1. a rupe la mijloc; 2. a tăia vorba; 3. a se opri la mijloc.

*întrerúp, -rúpt, a -rúpe v. tr. (fr. interrompre, lat. interrúmpere). Rup continuitatea unuĭ lucru, opresc cursu: a întrerupe un curent electric, relațiunile cu cineva. Taĭ vorba: unu din mulțime îl întrerupse pe orator. – Vechĭ prerup.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întrerupere s. f., g.-d. art. întreruperii; pl. întreruperi

întrerupe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrerup, perf. s. 1 sg. întrerupsei, 1 pl. întrerupserăm; part. întrerupt corectată

întrerúpe vb. rupe[1]

  1. Var. întrerumpe LauraGellner

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTRERÚPERE s. 1. contenire, încetare, oprire, (înv. și pop.) opreală. (Lucrează fără ~.) 2. v. încetare. 3. v. curmare. 4. pauză, tăcere. (Lungi ~ punctau discuția.) 5. v. suspendare.

ÎNTRERUPERE s. 1. contenire, încetare, oprire, (înv. și pop.) opreală. (Lucrează fără ~.) 2. încetare, oprire, sistare, suspendare. (~ lucrului de către greviști.) 3. curmare, oprire, (fig.) stăvilire. (~ scandalului.) 4. pauză, tăcere. (Lungi ~ punctau discuția.) 5. suspendare. (~ ședinței pentru două ore.)

ÎNTRERÚPE vb. 1. v. înceta. 2. a conteni, a înceta, a (se) opri, a părăsi. (Au ~ lucrul în semn de protest.) 3. v. suspenda. 4. a se opri, (înv.) a se zăticni. (S-a ~ din mâncat.) 5. v. curma. 6. (înv.) a prerumpe. (Scuză-mă că te ~.) 7. a curma, (fig.) a rupe. (A ~ tăcerea.) 8. v. opri. 9. a se curma, a înceta, a se opri, (fig.) a se frânge. (Cântecul s-a ~ brusc.) 10. a (se) curma, a (se) opri, (fig.) a (se) tăia. (I s-a ~ respirația de emoție.) 11. a se frânge. (Liniile se ~ în acel punct.)[1]

  1. Var. întrerumpe LauraGellner

ÎNTRERUPE vb. 1. a(-și) înceta, a(-și) opri, a(-și) sista, a(-și) suspenda. (Uzina și-a ~ activitatea.) 2. a conteni, a înceta, a (se) opri, a părăsi. (Au ~ lucrul în semn de protest.) 3. a suspenda. (Au ~ cursurile pe cîteva zile.) 4. a se opri, (înv.) a se zăticni. (S-a ~ din mîncat.) 5. a curma, a opri, (fig.) a reteza, a stăvili. (Nu poate ~ scandalul.) 6. (înv.) a prerumpe. (Scuză-mă că te ~.) 7. a curma, (fig.) a rupe. (A ~ tăcerea.) 8. a conteni, a înceta, a se opri, (Mold. și Bucov.) a stîmpi, (înv.) a pristoi. (A ~ din cîntat, din citit, cu vorba.) 9. a se curma, a înceta, a se opri, (fig.) a se frînge. (Cîntecul s-a ~ brusc.) 10. a (se) curma, a (se) opri, (fig.) a (se) tăia. (I s-a ~ respirația de emoție.) 11. a se frînge. (Liniile se ~ în acel punct.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎNTRERÚPERE (< întrerupe) s. f. Acțiunea de a (se) întrerupere; oprire (temporară) din acțiune. ◊ (Dr.) Întreruperea prescripției = stingerea pe trecut, în cazurile prevăzute de lege (introducerea unor acțiuni, recunoașterea debitorului sau săvârșirea unui act începător de executare) a efectelor prescripției extinctive, intervenite până la survenirea acestei cauze, urmând ca după încetarea ei să înceapă a curge un nou termen. ♦ (INFORM.) Oprirea temporară sau definitivă a executării unui program. ◊ Sistem de întreruperi = familie de tipuri de î. cu care este prevăzut un calculator și care permite controlul executării programelor. ♦ Intervenție care oprește pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii.

Intrare: întrerupere
întrerupere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrerupere
  • ‑ntrerupere
  • întreruperea
  • ‑ntreruperea
plural
  • întreruperi
  • ‑ntreruperi
  • întreruperile
  • ‑ntreruperile
genitiv-dativ singular
  • întreruperi
  • ‑ntreruperi
  • întreruperii
  • ‑ntreruperii
plural
  • întreruperi
  • ‑ntreruperi
  • întreruperilor
  • ‑ntreruperilor
vocativ singular
plural
întrerumpere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrerumpere
  • ‑ntrerumpere
  • întrerumperea
  • ‑ntrerumperea
plural
  • întrerumperi
  • ‑ntrerumperi
  • întrerumperile
  • ‑ntrerumperile
genitiv-dativ singular
  • întrerumperi
  • ‑ntrerumperi
  • întrerumperii
  • ‑ntrerumperii
plural
  • întrerumperi
  • ‑ntrerumperi
  • întrerumperilor
  • ‑ntrerumperilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întrerupe, întrerupverb

  • 1. A (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfășurarea unei acțiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri în cursul unei lucrări, al unei activități. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Înghețul și viscolele iernii au întrerupt lucrările. SADOVEANU, O. VI 394. DLRLC
    • format_quote Poftindu-i la mese, îi ruga frumos să nu întrerupă artistele pe scenă. BART, E. 360. DLRLC
    • format_quote Pe cînd eram ajuns aci cu scrisul, fusei întrerupt de fetița mea. ODOBESCU, S. III 42. DLRLC
    • format_quote Toți se întrerupseră din lucru. C. PETRESCU, Î. II 43. DLRLC
    • format_quote Își executa mișcările însoțite de aceleași fluierături. Deodată se întrerupe. SAHIA, N. 110. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare A (se) opri, a (se) suspenda. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. tranzitiv A opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Să ne dea nouă pămîntul, că noi îl muncim! îl întrerupseră alții gălăgios. REBREANU, R. II 88. DLRLC
      • format_quote Nu întrerupeți pe orator! CARAGIALE, O. I 156. DLRLC
      • format_quote Apoi tocmai la asta vream s-ajung; dar dacă mă întrerupi mereu! CARAGIALE, O. II 126. DLRLC
      • format_quote (și) absolut Profesorul... încercă de cîteva ori să întrerupă. C. PETRESCU, Î. I 14. DLRLC
      • format_quote (și) absolut Uite, vezi! ăsta e cusurul tău – întrerupi! CARAGIALE, O. II 126. DLRLC
etimologie:

întrerupere, întreruperisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) întrerupe și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Urgența lucrării nu îngăduia nici o întrerupere a lucrului. DLRLC
    • 1.1. Intervenție (replică, exclamație etc.) care împiedică pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii. DLRLC DN
      • format_quote [Iuga] în loc să-l intimideze, îl întărîta și-l îndemna să continue mai calm și cu mai multă siguranță... Întreruperea nu-l tulbură de loc. REBREANU, R. I 296. DLRLC
    • 1.2. informatică Oprire temporară sau definitivă a unui program. MDN '00
    • chat_bubble locuțiune adverbială Fără întrerupere = continuu, necontenit, necurmat, neîntrerupt, permanent. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Ară fără întrerupere din noapte pînă-n noapte; întoarse astfel nouă hectare. MIHALE, O. 191. DLRLC
      • format_quote Meșterii lucrau fără întrerupere și nu mai aflau răgaz. SADOVEANU, O. VI 385. DLRLC
etimologie:
  • vezi întrerupe DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.