17 definiții pentru întrece

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTRÉCE, întréc, vb. III. Tranz. 1. A depăși pe cineva în mers, a lăsa în urmă. 2. A dovedi superioritate față de cineva într-o anumită privință; a depăși. ♦ Refl. recipr. A căuta să se depășească unul pe altul. ◊ Loc. adv. Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumită limită; p. ext. a fi (sau a avea) mai mult decât trebuie, a prisosi ◊ Loc. adv. (Pop.) De întrecut = mai mult decât trebuie, de prisos. ◊ Expr. (Refl.) A se întrece cu gluma (sau cu șaga, rar, cu vorba) = a depăși limitele bunei-cuviințe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera. – În + trece.

ÎNTRÉCE, întréc, vb. III. Tranz. 1. A depăși pe cineva în mers, a lăsa în urmă. 2. A dovedi superioritate față de cineva într-o anumită privință; a depăși. ♦ Refl. recipr. A căuta să se depășească unul pe altul. ◊ Loc. adv. Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumită limită; p. ext. a fi (sau a avea) mai mult decât trebuie, a prisosi ◊ Loc. adv. (Pop.) De întrecut = mai mult decât trebuie, de prisos. ◊ Expr. (Refl.) A se întrece cu gluma (sau cu șaga, rar, cu vorba) = a depăși limitele bunei-cuviințe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera. – În + trece.

întrece [At: ANON. CAR. / Pzi: întrec / E: în- + trece] 1 vt A depăși pe cineva în mers, lăsându-l în urmă. 2 vt A dovedi superioritate față de cineva într-o anumită privință Cf a exceda, a covârși, a depăși. 3 vt A trece peste o anumită limită. 4-5 vt (Pex) (A fi sau) a avea mai mult decât trebuie Si: a prisosi. 6 vt A răsfăța. 7 vt A mângâia. 8 vrr A căuta să se depășească unul pe altul Cf a concura, a rivaliza. 9 vr (Îe) A se ~ cu gluma (sau vorba, deochiul, nebuniile etc.) A depăși limitele bunei- cuviințe. 10 vr (Îae) A exagera. 11 vr (Înv; îe) Se ~ cu dracu în fugă Aleargă foarte repede. 12-13 vr (Îe) A se ~ în apă rece (A fi sau) a deveni impertinent. 14 vr (Înv; îe) A te ~ în păhară, Poți să fii și de ocară A câștiga întrecerea la băutură nu este lăudabil. 15 vr (Trs; îe) A se ~ (cu firea) A se copilări. 16 vr (Îae) A face mofturi. 17 vr (Îae) A fi nesuferit Cf (înv) a se fasoli, (înv) a se izmeni. 18 vr A face ceva în mod exagerat. 19-20 vtr (Propriu) A face ceva mai bine (decât altcineva sau) decât sine însuși.

ÎNTRÉCE, întréc, vb. III. Tranz. 1. A depăși pe cineva în mers, a trece înaintea cuiva, a lua înaintea cuiva. Am doi zmei... nici vîntul nu-i întrece. ALECSANDRI, P. A. 43. Doi care întrec pe ceilalți, ajungînd mai nainte ținta, primesc, cel întăi un vas de argint... cel al doilea, 500 ruble. NEGRUZZI, S. I 36. ◊ Refl. reciproc. Un cîrd de marsuini se întrec în mers cu noi. BART, S. M. 30. Iar calul său falnic, ușoară nălucă, Ce-n fugă se-ntrece cu pasărea-n zbor... În dar o să-l ducă sultanului lor! MACEDONSKI, O. I 15. Acum să ne întrecem din fugă, zise el. CREANGĂ, P. 51. Voinicele, Să te-ntreci cu rîndunele, Peste dealuri și vălcele! ALECSANDRI, P. A. 36. 2. A da rezultate mai bune decît altcineva, a se arăta superior într-o anumită direcție; a depăși. Forța brațelor noastre întrece forța tuturor motoarelor. SAHIA, N. 36. ◊ (Urmat de un complement de relație) Nimenea nu te va întrece cu frumusețea. RETEGANUL, P. IV 5. Pe toți îi întrecea... în istețime. id. ib. II 47. Din mîncare și băutură las’ dacă ne-a întrece cineva. CREANGĂ, P. 259. ♦ (Regional) Refl. reciproc. A căuta să se depășească unul pe altul într-o acțiune, a se lua la întrecere cu cineva. Se întreceau în discursuri care de care mai înflorite. SADOVEANU, E. 112. Se-ntreceau care de care să-i arate mai multă cinste. ISPIRESCU, L. 104. 3. A trece peste..., a ajunge dincolo de..., a covîrși. Totul întrecuse dorințele lui simple și mediocre. C. PETRESCU, C. V. 237. Neîndoielnic că arta întrece natura. GHEREA, ST. CR. II 51. ◊ Expr. A întrece așteptările = a fi, a reprezenta, a valora mai mult decît aștepta cineva. (Refl.) A se întrece cu gluma (sau cu vorba, cu șaga) = a trece măsura, a trece marginile bunei-cuviințe, a duce lucrurile prea departe, a exagera. Dar știi că te prea întreci cu șaga, Ivane. CREANGĂ, P. 315. Nu te prea întrece cu vorba, că nu-ți șede bine. id. A. 106. Știi tu că te prea întreci cu gluma? ALECSANDRI, T. 896. ♦ (Regional) A se alinta ca un copil, a face mofturi, nazuri. Haid’ treci pîrîul! Ce te-ntreci, Catrino! COȘBUC, P. I. 171.

A ÎNTRÉCE întréc tranz. A lăsa în urmă; a depăși; a dovedi; a devansa. ~ la fugă. ~ în vitejie.~ așteptările (cuiva) a se dovedi mai presus decât s-a așteptat (cineva). /în + a trece

A SE ÎNTRÉCE mă întréc intranz. A lupta pentru întâietate (într-un domeniu oarecare); a concura. ◊ ~ cu gluma (sau cu șaga) a-și permite mai mult decât se cuvine. /în + a trece

întrece v. 1. a trece înaintea altora, a-i învinge; 2. a rivaliza, a concura; 3. fig. a trece peste marginile permise, a deveni insolent: te cam întreci.

întréc, -út, a -éce v. tr. (d. trec). Las în urmă, trec înaintea altora: l-a întrecut în fugă saŭ (fig.) în vitejie, în știință. Exced., covîrșesc, înving: aceste dificultățĭ mĭ-aŭ întrecut puterile. V. refl. Mă ĭaŭ la întrecere, îmĭ încerc puterile în comparațiune cu altu: ne întrecem la fugă. Merg prea departe, îmĭ permit prea mult: s’a întrecut cu băutura, cu gluma, cu vorba (a devenit insolent).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întrece (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrec, 3 sg. întrece, imperf. 1 întreceam, perf. s. 1 sg. întrecui, m.m.c.p. 1 pl. întrecuserăm; conj. prez. 1 sg. să întrec, 3 să întrea; ger. întrecând; part. întrecut

întrece (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrec, 1 pl. întrecem; conj. prez. 3 întreacă; part. întrecut

întréce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întréc; conj. prez. 3 sg. și pl. întreácă; part. întrecút

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTRÉCE vb. 1. v. depăși. 2. a depăși, a trece. (Greutatea pachetului ~ 10 kg.) 3. a covârși, a depăși. (Iubirea ~ toate celelalte sentimente.) 4. a depăși, (fig.) a eclipsa. (Îl ~ prin inteligență.) 5. v. birui. 6. (SPORT) a bate, a dispune, a învinge. (A ~ la puncte pe adversar.) 7. a depăși, (pop.) a lăsa. (Și-a ~ toți partenerii.) 8. a depăși. (Aceste sarcini ~ puterile lui.) 9. v. lupta. 10. a se încerca, a se înfrunta, a se măsura, a se pune, (pop.) a se prinde. (Cine se ~ cu mine?) 11. v. întâlni.

ÎNTRECE vb. 1. a depăși, a devansa. (L-a ~ în mers.) 2. a depăși, a trece. (Greutatea pachetului ~ 10 kg.) 3. a covîrși, a depăși. (Iubirea ~ toate celelalte sentimente.) 4. a depăși, (fig.) a eclipsa. (Îl ~ prin însușiri.) 5. a bate, a birui, a înfrînge, a învinge, (pop.) a dovedi, a prididi, a rămîne, a răpune, a răzbi, a supăra, (înv. și reg.) a supune, (înv.) a dobîndi, a frînge, a pobedi, a răzbate, a sparge, a tîmpi, a vinci. (I-a ~ pe dușmani.) 6. (SPORT) a bate, a dispune, a învinge. (A ~ la puncte pe adversar.) 7. a depăși, (pop.) a lăsa. (Și-a ~ toți partenerii.) 8. a depăși. (Aceste sarcini ~ puterile lui.) 9. a se bate, a se lupta, a se măsura. (Hai să ne ~ în luptă dreaptă.) 10. a se încerca, a se înfrunta, a se măsura, a se pune, (pop.) a se prinde. (Cine se ~ cu mine?) 11. a se confrunta, a se înfrunta, a se întîlni. (Echipele se ~ mîine.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

întréce, întrec, vb. refl. – A depăși măsura, a fi obraznic, a fi necuviincios. – Din în- + trece (< lat. traicere) (Scriban, DEX, MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MATERIAM SUPERAT OPUS (lat.) meșteșugul întrece materialul – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, II, 5. Cuvinte de admirație pentru măiestria cu care era zidit Palatul Soarelui.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a întrece măsura expr. v. a se întrece cu gluma.

a se întrece cu băutura expr. a consuma băuturi alcoolice în mod exagerat.

a se întrece cu gluma expr. a exagera, a depăși limitele acceptabile.

Intrare: întrece
verb (VT616)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întrece
  • ‑ntrece
  • întrecere
  • ‑ntrecere
  • întrecut
  • ‑ntrecut
  • întrecutu‑
  • ‑ntrecutu‑
  • întrecând
  • ‑ntrecând
  • întrecându‑
  • ‑ntrecându‑
singular plural
  • întreci
  • ‑ntreci
  • întrece-
  • ‑ntrece-
  • întreceți
  • ‑ntreceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întrec
  • ‑ntrec
(să)
  • întrec
  • ‑ntrec
  • întreceam
  • ‑ntreceam
  • întrecui
  • ‑ntrecui
  • întrecusem
  • ‑ntrecusem
a II-a (tu)
  • întreci
  • ‑ntreci
(să)
  • întreci
  • ‑ntreci
  • întreceai
  • ‑ntreceai
  • întrecuși
  • ‑ntrecuși
  • întrecuseși
  • ‑ntrecuseși
a III-a (el, ea)
  • întrece
  • ‑ntrece
(să)
  • întrea
  • ‑ntrea
  • întrecea
  • ‑ntrecea
  • întrecu
  • ‑ntrecu
  • întrecuse
  • ‑ntrecuse
plural I (noi)
  • întrecem
  • ‑ntrecem
(să)
  • întrecem
  • ‑ntrecem
  • întreceam
  • ‑ntreceam
  • întrecurăm
  • ‑ntrecurăm
  • întrecuserăm
  • ‑ntrecuserăm
  • întrecusem
  • ‑ntrecusem
a II-a (voi)
  • întreceți
  • ‑ntreceți
(să)
  • întreceți
  • ‑ntreceți
  • întreceați
  • ‑ntreceați
  • întrecurăți
  • ‑ntrecurăți
  • întrecuserăți
  • ‑ntrecuserăți
  • întrecuseți
  • ‑ntrecuseți
a III-a (ei, ele)
  • întrec
  • ‑ntrec
(să)
  • întrea
  • ‑ntrea
  • întreceau
  • ‑ntreceau
  • întrecu
  • ‑ntrecu
  • întrecuseră
  • ‑ntrecuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întrece, întrecverb

  • 1. A depăși pe cineva în mers, a lăsa în urmă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: depăși
    • format_quote Am doi zmei... nici vîntul nu-i întrece. ALECSANDRI, P. A. 43. DLRLC
    • format_quote Doi care întrec pe ceilalți, ajungînd mai nainte ținta, primesc, cel întăi un vas de argint... cel al doilea, 500 ruble. NEGRUZZI, S. I 36. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Un cîrd de marsuini se întrec în mers cu noi. BART, S. M. 30. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Iar calul său falnic, ușoară nălucă, Ce-n fugă se-ntrece cu pasărea-n zbor... În dar o să-l ducă sultanului lor! MACEDONSKI, O. I 15. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Acum să ne întrecem din fugă, zise el. CREANGĂ, P. 51. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Voinicele, Să te-ntreci cu rîndunele, Peste dealuri și vălcele! ALECSANDRI, P. A. 36. DLRLC
  • 2. A dovedi superioritate față de cineva într-o anumită privință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: depăși
    • format_quote Forța brațelor noastre întrece forța tuturor motoarelor. SAHIA, N. 36. DLRLC
    • format_quote Nimenea nu te va întrece cu frumusețea. RETEGANUL, P. IV 5. DLRLC
    • format_quote Pe toți îi întrecea... în istețime. RETEGANUL, P. II 47. DLRLC
    • format_quote Din mîncare și băutură las’ dacă ne-a întrece cineva. CREANGĂ, P. 259. DLRLC
    • 2.1. reflexiv reciproc A căuta să se depășească unul pe altul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se întreceau în discursuri care de care mai înflorite. SADOVEANU, E. 112. DLRLC
      • format_quote Se-ntreceau care de care să-i arate mai multă cinste. ISPIRESCU, L. 104. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care. DEX '09 DEX '98
  • 3. A trece peste o anumită limită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: covârși
    • format_quote Totul întrecuse dorințele lui simple și mediocre. C. PETRESCU, C. V. 237. DLRLC
    • format_quote Neîndoielnic că arta întrece natura. GHEREA, ST. CR. II 51. DLRLC
    • 3.1. prin extensiune A fi (sau a avea) mai mult decât trebuie. DEX '09 DEX '98
      sinonime: prisosi
    • 3.2. regional A se alinta ca un copil, a face mofturi, nazuri. DLRLC
      • format_quote Haid’ treci pîrîul! Ce te-ntreci, Catrino! COȘBUC, P. I. 171. DLRLC
    • chat_bubble A întrece așteptările = a fi, a reprezenta, a valora mai mult decât aștepta cineva. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A se întrece cu gluma (sau cu șaga, rar, cu vorba) = a depăși limitele bunei-cuviințe; a împinge lucrurile prea departe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: exagera
      • format_quote Dar știi că te prea întreci cu șaga, Ivane. CREANGĂ, P. 315. DLRLC
      • format_quote Nu te prea întrece cu vorba, că nu-ți șede bine. CREANGĂ, A. 106. DLRLC
      • format_quote Știi tu că te prea întreci cu gluma? ALECSANDRI, T. 896. DLRLC
etimologie:
  • În + trece DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.