19 definiții pentru întovărășire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTOVĂRĂȘÍRE, întovărășiri, s. f. Acțiunea de a (se) întovărăși și rezultatul ei. – V. întovărăși.

ÎNTOVĂRĂȘÍRE, întovărășiri, s. f. Acțiunea de a (se) întovărăși și rezultatul ei. – V. întovărăși.

întovărășire sf [At: DDRF / V: ~roș~, ~orovăș~ / Pl: ~ri / E: întovărăși] 1 Mers cu cineva pe același drum Si: întovărășit1 (1). 2 (Pex) însoțire a cuiva pe un drum, într-o călătorie etc. Si: acompaniere, întovărășit1 (2). 3-4 (Pex) (Derulare a unui eveniment sau) apariție a unui fenomen în același timp cu ceva Si: întovărășit1 (3-4). 5 Plecare la drum simultan cu cineva Si: întovărășit1 (5). 6 (Pex) întemeiere a unei tovărășii cu cineva Si: alianță, aliere, încârdășire, însoțire, întovărășit1 (6), tovărășie. 7 (Spc) Asociere cu cineva pentru a face comerț Si: întovărășit1 (7). 8 (Nob) Escortă. 9 (Înv; iuz) Formă socialistă de cooperativă agricolă în care pământul, vitele și uneltele nu sunt colectivizate, bazată pe comasarea pământurilor, care se dezvoltă până la transformarea în gospodărie agricolă colectivă Cf artel.

ÎNTOVĂRĂȘÍRE, întovărășiri, s. f. Acțiunea de a (se) întovărăși și rezultatul ei. 1. Însoțire, tovărășie. 2. (În țările care construiesc socialismul; de obicei determinat prin «agricolă») Formă simplă a cooperației agricole de producție în care țăranii muncitori se unesc de bunăvoie pentru a munci pămîntul în comun, în vederea obținerii unei producții sporite, pămîntul și celelalte mijloace de producție rămînînd în proprietatea privată a întovărășiților. În întovărășiri țăranii muncitori au posibilitatea să se convingă practic de foloasele lucrării pămîntului pe suprafețe mari cu mijloace mecanizate, să se deprindă cu munca în colectiv, să-și dea mai bine seama de necesitatea transformării socialiste a agriculturii. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 75. Organizarea întovărășirilor agricole deschide largi perspective pentru trecerea în țara noastră de la o agricultură extensivă la una intensivă, oferă posibilitatea introducerii pe scară largă a măsurilor agrotehnice avansate. CONTEMPORANUL, S- II, 1952, nr. 285, 2/3. Trebuie organizată în primul rînd munca țărănimii... irigație, replantări, întovărășiri pentru producție. SADOVEANU, E. 31.

ÎNTOVĂRĂȘÍ, întovărășesc, vb. IV. 1. Tranz. A însoți, a acompania pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc. ♦ (Despre fenomene, evenimente) A avea loc simultan cu..., a apărea concomitent cu... 2. Refl. recipr. A se împrieteni. 3. Refl. recipr. A face tovărășie; a se asocia cu cineva, a se însoți. – În + tovarăș.

ÎNTOVĂRĂȘÍ, întovărășesc, vb. IV. 1. Tranz. A însoți, a acompania pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc. ♦ (Despre fenomene, evenimente) A avea loc simultan cu..., a apărea concomitent cu... 2. Refl. recipr. A se împrieteni. 3. Refl. recipr. A face tovărășie; a se asocia cu cineva, a se însoți. – În + tovarăș.

întovărăși [At: CANTEMIR, IST. 302 / V: (îvp) ~roși / Pzi: esc / E: în- + tovarăș] 1 vt A însoți pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc. 2 vt (Pex) A acompania pe cineva sau ceva. 3 vt (D. evenimente) A avea loc simultan. 4 vt (D. fenomene) A apărea concomitent. 5 vr A pleca la drum simultan cu cineva. 6 vr A se împrieteni. 7 vr A se asocia cu cineva Si: a se alia, a se încârdăși, a se însoți. 8 vr (Rar) A se căsători. 9 vr (Spc; iuz) A forma o cooperativă agricolă.

ÎNTOVĂRĂȘÍ, întovărășesc, vb. IV. 1. Tranz. A însoți, a fi tovarăș de drum cu cineva, a merge pe același drum cu cineva. Vreo două bătrîne mă întovărășesc pînă acolo. CAMIL PETRESCU, U. N. 293. Titu Herdelea se bucură că va întovărăși singur pe Nadina. REBREANU, R. I 230. Să ne dați voie a vă întovărăși pînă acolo. ALECSANDRI, T. I 145. ◊ Fig. Șoseaua ce vine de la Cîrlibaba, întovărășind Someșul cînd în dreapta, cînd în stînga. REBREANU, I. 9. ♦ (Despre fenomene, evenimente) A avea loc cu necesitate în același timp cu altceva; a însoți. Turburările cari au întovărășit moartea împăratului Alexandru... înlătura pentru moment temerile unui război. GHICA, S. 129. 2. Refl. A-și lua (pe cineva) ca tovarăș, a face tovărășie cu cineva; a se lega, a se alia. V-ați întovărășit cu feciorul Nataliei. CAMILAR, N. II 386. Cu acești voinici se întovărăși și un... pui de romîn. ISPIRESCU, L. 200. Nu te întovărăși cu omul becisnic. NEGRUZZI, S. I 248. 3. Refl. reciproc. A forma o întovărășire agricolă. Foloasele mari pe care mii și zeci de mii de țărani le-au avut de pe urma faptului că s-au întovărășit și că și-au lucrat pămîntul în comun... sînt un puternic îndemn pentru sute de mii de țărani muncitori de a forma întovărășiri. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2376.

A ÎNTOVĂRĂȘÍ ~ésc tranz. 1) A urma în calitate de tovarăș; a însoți; a acompania; a conduce. 2) A face să se întovărășească. /în + tovarăș

A SE ÎNTOVĂRĂȘÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni tovarăș (unul cu altul); a stabili relații de tovărășie; a se asocia. 2) A fi tovarăș (unul cu altul); a fi în relații de tovărășie. /în + tovarăș

întovărășì v. 1. a însoți; 2. a se asocia. [V. tovarăș].

întovărășésc v. tr. (d. tovarăș). Asociez. V. refl. Mă asociez. V. însîmbrez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întovărășire s. f., g.-d. art. întovărășirii; pl. întovărășiri

întovărășire s. f., g.-d. art. întovărășirii; pl. întovărășiri

întovărășíre s. f., g.-d. art. întovărășírii; pl. întovărășíri

întovărăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întovărășesc, imperf. 3 sg. întovărășea; conj. prez. 3 întovărășească

întovărășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întovărășésc, imperf. 3 sg. întovărășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. întovărășeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTOVĂRĂȘÍRE s. 1. v. însoțire. 2. asociație, asociere, tovărășie, (înv. și reg.) sâmbră, soție, (reg.) ortăcie, simbrie, soțiire. (~ celor doi negustori n-a durat.)

ÎNTOVĂRĂȘIRE s. 1. acompaniere, conducere, însoțire, petrecere. (~ cuiva pînă la poartă.) 2. asociație, asociere, tovărășie, (înv. și reg.) sîmbră, soție, (reg.) ortăcie, simbrie, soțiire. (~ celor doi negustori n-a durat.)

ÎNTOVĂRĂȘÍ vb. 1. v. însoți. 2. a însoți, a urma. (Te ~ oriunde vei pleca.) 3. v. asocia.

ÎNTOVĂRĂȘI vb. 1. a acompania, a conduce, a duce, a însoți, a petrece, (reg.) a întroloca. (L-a ~ pînă la poartă.) 2. a însoți, a urma. (Te ~ oriunde vei pleca.) 3. a se asocia, a se grupa, a se însoți, a se uni, (înv. și pop.) a se prinde, (reg.) a se ortăci, (Mold. și Transilv.) a se însîmbra, (prin Transilv.) a se soți, (înv.) a intra. (Vino să te ~ cu mine.)

Intrare: întovărășire
întovărășire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întovărășire
  • ‑ntovărășire
  • întovărășirea
  • ‑ntovărășirea
plural
  • întovărășiri
  • ‑ntovărășiri
  • întovărășirile
  • ‑ntovărășirile
genitiv-dativ singular
  • întovărășiri
  • ‑ntovărășiri
  • întovărășirii
  • ‑ntovărășirii
plural
  • întovărășiri
  • ‑ntovărășiri
  • întovărășirilor
  • ‑ntovărășirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întovărăși, întovărășescverb

  • 1. tranzitiv A însoți, a acompania pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vreo două bătrîne mă întovărășesc pînă acolo. CAMIL PETRESCU, U. N. 293. DLRLC
    • format_quote Titu Herdelea se bucură că va întovărăși singur pe Nadina. REBREANU, R. I 230. DLRLC
    • format_quote Să ne dați voie a vă întovărăși pînă acolo. ALECSANDRI, T. I 145. DLRLC
    • format_quote figurat Șoseaua ce vine de la Cîrlibaba, întovărășind Someșul cînd în dreapta, cînd în stînga. REBREANU, I. 9. DLRLC
    • 1.1. (Despre fenomene, evenimente) A avea loc simultan cu..., a apărea concomitent cu... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Turburările cari au întovărășit moartea împăratului Alexandru... înlătura pentru moment temerile unui război. GHICA, S. 129. DLRLC
  • 2. reflexiv reciproc A se împrieteni. DEX '09 DEX '98
    sinonime: împrieteni
  • 3. reflexiv reciproc A face tovărășie; a se asocia cu cineva, a se însoți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote V-ați întovărășit cu feciorul Nataliei. CAMILAR, N. II 386. DLRLC
    • format_quote Cu acești voinici se întovărăși și un... pui de romîn. ISPIRESCU, L. 200. DLRLC
    • format_quote Nu te întovărăși cu omul becisnic. NEGRUZZI, S. I 248. DLRLC
  • 4. reflexiv reciproc A forma o întovărășire agricolă. DLRLC
    • format_quote Foloasele mari pe care mii și zeci de mii de țărani le-au avut de pe urma faptului că s-au întovărășit și că și-au lucrat pămîntul în comun... sînt un puternic îndemn pentru sute de mii de țărani muncitori de a forma întovărășiri. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2376. DLRLC
etimologie:
  • În + tovarăș DEX '09 DEX '98

întovărășire, întovărășirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) întovărăși și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Tovărășie, însoțire. DLRLC
    • 1.2. (În țările care construiesc socialismul; de obicei determinat prin «agricolă») Formă simplă a cooperației agricole de producție în care țăranii muncitori se unesc de bunăvoie pentru a munci pământul în comun, în vederea obținerii unei producții sporite, pământul și celelalte mijloace de producție rămânând în proprietatea privată a întovărășiților. DLRLC
      • format_quote În întovărășiri țăranii muncitori au posibilitatea să se convingă practic de foloasele lucrării pămîntului pe suprafețe mari cu mijloace mecanizate, să se deprindă cu munca în colectiv, să-și dea mai bine seama de necesitatea transformării socialiste a agriculturii. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 75. DLRLC
      • format_quote Organizarea întovărășirilor agricole deschide largi perspective pentru trecerea în țara noastră de la o agricultură extensivă la una intensivă, oferă posibilitatea introducerii pe scară largă a măsurilor agrotehnice avansate. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 285, 2/3. DLRLC
      • format_quote Trebuie organizată în primul rînd munca țărănimii... irigație, replantări, întovărășiri pentru producție. SADOVEANU, E. 31. DLRLC
etimologie:
  • vezi întovărăși DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.