22 de definiții pentru întocmire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTOCMÍRE, întocmiri, s. f. Acțiunea de a întocmi și rezultatul ei. – V. întocmi.

ÎNTOCMÍRE, întocmiri, s. f. Acțiunea de a întocmi și rezultatul ei. – V. întocmi.

întocmire sf [At: MINEIUL (1776), 52/2 / V: ~ogm~ / Pl: ~ri / E: întocmi] 1 Înfăptuire întocmai cum trebuie. 2 Așezare frumos, în ordine Si: orânduire, orânduială. 3 (Înv) Organizare cu caracter social-politic. 4 Elaborare. 5 Formare. 6 Construire. 7 Proiectare a unui plan. 8 Dispunere într-un anumit fel Si: potrivire. 9 Organizare. 10 Măiestrie. 11 (Nob) Netezire. 12 (Ccr; iuz) Instituție.

ÎNTOCMÍRE, întocmiri, s. f. Acțiunea de a întocmi și rezultatul ei. 1. Elaborare, compunere, alcătuire. Pentru întocmirea unei istorii adevărate, științifice, marxiste, a poporului romîn, luptă de multă vreme clasa muncitoare din țara noastră. IST. R.P.R. 5. 2. Orînduire, organizare (socială, politică etc.); regim. Pe noi ne interesează clădirea lumii nouă, formarea omului nou într-o întocmire socială mai bună. SADOVEANU, E. 41. Cădere a unei întocmiri rele și înlocuirea ei prin alta, superioară. GHEREA, ST. CR. II 291.

întocmire f. dispozițiune, instituțiune, organizațiune.

întocmíre f. Organizare: întocmirĭ sociale. Arm. Așezare în linie: întocmirea escadronuluĭ.

ÎNTOCMÍ, întocmesc, vb. IV. Tranz. A elabora, a alcătui1. ♦ A face, a constitui; a organiza. – Cf. întocmai și tocmai.

ÎNTOCMÍ, întocmesc, vb. IV. Tranz. A elabora, a alcătui1. ♦ A face, a constitui; a organiza. – Cf. întocmai și tocmai.

întocmi [At: VĂCĂRESCUL, IST. 248 / V: ~ogmi / Pzi: ~mesc / E: cf întocmai] 1-2 vtr A (se) așeza frumos în ordine Si: a (se) aranja, a (se) orăndui, a (se) organiza. 3 vt A face un plan Si: a proiecta. 4 vt A elabora. 5 vt A constitui (1). 6-7 vtr A (se) construi. 8-9 vtr A (se) dispune (ceva) într-un anumit fel Si: a (se) potrivi. 10 vt (Nob) A asemăna. 11 vt A face întocmai cum trebuie.

ÎNTOCMÍ, întocmesc, vb. IV. Tranz. 1. A elabora, a alcătui, a compune. Au întocmit și un scurt proces-verbal al erorilor îndreptate. BARANGA, I. 206. Așază-te la masă și întocmește o listă. VORNIC, P. 191. Alexandru Ipsilant... a tras... în țară-i cîțiva oameni învățați, pe care i-a însărcinat a întocmi acea condică. ODOBESCU, S. I 272. ♦ A pregăti, a înjgheba, a face. El și-a întocmit toate actele de călătorie. BART, S. M. 33. Din acestea cată vînătorii să-și întocmească culcuș și cină. ODOBESCU, S. III 18. Și-a întocmit tot sălașul. TEODORESCU, P. P. 116. ◊ Fig. Cauza noastră-i pacea și liniștea poporului, viața asta pe care ne-o întocmim singuri. V. ROM. noiembrie 1953, 156. Cîte mi-a dat amorul, minuturi, ceasuri bune, la un loc adunate, cu voi să se-mpreune Și din toate o scurtă viață să-ntocmesc. ALEXANDRESCU, P. 45. 2. A pune la cale; a organiza, a aranja. În fund sta închisă o gospodărie bine întocmită. SADOVEANU, B. 206. Toate le întocmesc eu după vrerea voastră. ISPIRESCU, L. 78. Constituția viitoare să întocmească un stat de cetățeni liberi și egali sau deopotrivă unii cu alții, fără domnie și boierie. BĂLCESCU, O. I 351. ◊ Refl. pas. La pogorîrea turmelor se întocmeau nunți. CAMILAR, T. 48. ◊ Refl. De nevoie e ca romînii să se întocmească în republică democratică. BĂLCESCU, O. I 351. 3. (Neobișnuit) A forma, a constitui. Societatea de față era întocmită din vreo zece persoane. BOLINTINEANU, O. 414. Mii și milioane ce întocmesc obștea de rînd a romînimii. ODOBESCU, S. III 546.

A ÎNTOCMÍ ~ésc tranz. 1) A face să ia ființă și să capete forță definitivă; a alcătui; a elabora. ~ un proiect (sau un plan). ~ actele. 2) A pune la cale temeinic, pe baze trainice. ~ o gospodărie. /în + a tocmi

întocmì v. a dispune, a organiza: retragerea se întocmește în figura unui colț BĂLC. [V. tocmì].

întocmésc v. tr. (d. tocmaĭ). Formez, așez, dispun, organizez: a întocmi un negoț, un plan, o lege. Arm. Așez în linie (în opoz. cu coloana): a întocmi escadronu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întocmire s. f., g.-d. art. întocmirii; pl. întocmiri

întocmire s. f., g.-d. art. întocmirii; pl. întocmiri

întocmíre s. f., g.-d. art. întocmírii; pl. întocmíri

întocmi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întocmesc, imperf. 3 sg. întocmea; conj. prez. 3 întocmească

întocmí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întocmésc, imperf. 3 sg. întocmeá; conj. prez. 3 sg. și pl. întocmeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTOCMÍRE s. 1. v. creare. 2. v. redactare. 3. v. dresare. 4. v. alcătuire. 5. v. formație. 6. organizare, orânduială, orânduire, rânduială, (înv.) așezământ. (Noua ~ a lucrurilor.)

ÎNTOCMIRE s. 1. alcătuire, compunere, creare, elaborare, realizare, redactare, scriere, scris, (înv.) izvodire, redacție, redijare. (~ unei opere.) 2. concepere, elaborare, formulare, redactare. (~ unei scrisori.) 3. dresare, redactare. (~ unui proces-verbal.) 4. alcătuire, aranjament, așezare, dispunere, distribuție, rînduială, structură. (O anumită ~ a lucrurilor.) 5. alcătuire, compunere, formație. (Grupul mergea în următoarea ~...) 6. organizare, orînduială, orînduire, rînduială, (înv.) așezămînt. (Noua ~ a lucrurilor.)

ÎNTOCMÍ vb. v. alcătui, compune, constitui, forma.

ÎNTOCMÍ vb. 1. v. crea. 2. v. redacta. 3. v. dresa. 4. v. alcătui. 5. v. aranja. 6. a fixa, a hotărî, a institui, a orândui, a rândui, a stabili, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.)

ÎNTOCMI vb. 1. a alcătui, a compune, a crea, a elabora, a realiza, a redacta, a scrie, (înv.) a izvodi, a redija, a tocmi. (A ~ o operă valoroasă.) 2. a alcătui, a compune, a concepe, a elabora, a face, a formula, a redacta. (El a ~ raportul.) 3. a dresa, a redacta. (A ~ un act, un proces-verbal.) 4. a alcătui, a concepe, a plăsmui, a realiza, (fig.) a urzi. (A ~ o colecție de folclor.) 5. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 6. a fixa, a hotărî, a institui, a orîndui, a rîndui, a stabili, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.)

întocmi vb. v. ALCĂTUI. COMPUNE. CONSTITUI. FORMA.

Intrare: întocmire
întocmire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întocmire
  • ‑ntocmire
  • întocmirea
  • ‑ntocmirea
plural
  • întocmiri
  • ‑ntocmiri
  • întocmirile
  • ‑ntocmirile
genitiv-dativ singular
  • întocmiri
  • ‑ntocmiri
  • întocmirii
  • ‑ntocmirii
plural
  • întocmiri
  • ‑ntocmiri
  • întocmirilor
  • ‑ntocmirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întocmi, întocmescverb

  • 1. A alcătui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Au întocmit și un scurt proces-verbal al erorilor îndreptate. BARANGA, I. 206. DLRLC
    • format_quote Așază-te la masă și întocmește o listă. VORNIC, P. 191. DLRLC
    • format_quote Alexandru Ipsilant... a tras... în țară-i cîțiva oameni învățați, pe care i-a însărcinat a întocmi acea condică. ODOBESCU, S. I 272. DLRLC
    • 1.1. Constitui, face, organiza, pregăti, înjgheba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote El și-a întocmit toate actele de călătorie. BART, S. M. 33. DLRLC
      • format_quote Din acestea cată vînătorii să-și întocmească culcuș și cină. ODOBESCU, S. III 18. DLRLC
      • format_quote Și-a întocmit tot sălașul. TEODORESCU, P. P. 116. DLRLC
      • format_quote figurat Cauza noastră-i pacea și liniștea poporului, viața asta pe care ne-o întocmim singuri. V. ROM. noiembrie 1953, 156. DLRLC
      • format_quote figurat Cîte mi-a dat amorul, minuturi, ceasuri bune, la un loc adunate, cu voi să se-mpreune Și din toate o scurtă viață să-ntocmesc. ALEXANDRESCU, P. 45. DLRLC
  • 2. A pune la cale. DLRLC
    • format_quote În fund sta închisă o gospodărie bine întocmită. SADOVEANU, B. 206. DLRLC
    • format_quote Toate le întocmesc eu după vrerea voastră. ISPIRESCU, L. 78. DLRLC
    • format_quote Constituția viitoare să întocmească un stat de cetățeni liberi și egali sau deopotrivă unii cu alții, fără domnie și boierie. BĂLCESCU, O. I 351. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv La pogorîrea turmelor se întocmeau nunți. CAMILAR, T. 48. DLRLC
    • format_quote reflexiv De nevoie e ca romînii să se întocmească în republică democratică. BĂLCESCU, O. I 351. DLRLC
  • 3. neobișnuit Constitui, forma. DLRLC
    • format_quote Societatea de față era întocmită din vreo zece persoane. BOLINTINEANU, O. 414. DLRLC
    • format_quote Mii și milioane ce întocmesc obștea de rînd a romînimii. ODOBESCU, S. III 546. DLRLC
etimologie:
  • cf. întocmai și tocmai DEX '09 DEX '98

întocmire, întocmirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a întocmi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Alcătuire, compunere, elaborare. DLRLC
      • format_quote Pentru întocmirea unei istorii adevărate, științifice, marxiste, a poporului romîn, luptă de multă vreme clasa muncitoare din țara noastră. IST. R.P.R. 5. DLRLC
    • 1.2. Orânduire, organizare (socială, politică etc.). DLRLC
      • format_quote Pe noi ne interesează clădirea lumii nouă, formarea omului nou într-o întocmire socială mai bună. SADOVEANU, E. 41. DLRLC
      • format_quote Cădere a unei întocmiri rele și înlocuirea ei prin alta, superioară. GHEREA, ST. CR. II 291. DLRLC
etimologie:
  • vezi întocmi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.