opțiuni
  • info

11 definiții pentru întabulare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTABULÁ, intabulez, vb. I. Tranz. A înscrie definitiv un drept de proprietate sau un drept real imobiliar în cartea funciară. – Din germ. intabulieren.

INTABULÁ, intabulez, vb. I. Tranz. A înscrie definitiv un drept de proprietate sau un drept real imobiliar în cartea funciară. – Din germ. intabulieren.

intabula vt [At: ȘINCAI, HR. III, 276/26 / V: (înv) în~, (îvp) întăb~ / Pzi: ~lez, (înv) ~tabul / E: ger intabulieren, it intabulare] 1 (Înv; Mol) A trece un amanet în condica divanului. 2 (Jur) A înscrie definitiv un act de proprietate sau un drept real imobiliar în cartea funciară Cf înregistra, înrola. 3 (Reg; îf întabula) A mânca.

întabula vt vz intabula

INTABULÁ, intabulez, vb. I. Tranz. (Transilv. și Bucov.) A înscrie un drept real imobiliar în cartea funciară.

INTABULÁ vb. I. tr. A înscrie o proprietate imobiliară sau a înregistra un act cu privire la un imobil în cartea funciară. [< germ. intabulieren].

INTABULÁ vb. tr. a înscrie o proprietate imobiliară sau a înregistra un act cu privire la un imobil în cartea funduară. (< germ. intabulieren)

A INTABULÁ ~éz tranz. (drepturi imobiliare) A înregistra în cartea funciară. /<fr. intabuler, germ. intabulieren

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+întabula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întabulez, 3 întabulează; conj. prez. 1 sg. să întabulez, 3 să întabuleze

intabula (a ~) vb., ind. prez. 3 intabulează

intabulá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. intabuleáză

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

intabulá (intabuléz, intabulát), vb. – A înscrie în registrul de proprietate. Lat. intabulare (sec. XVIII), cf. germ. intabulieren. În Trans., și în Mold., înv.

Intrare: întabulare
întabulare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întabulare
  • întabularea
plural
  • întabulări
  • întabulările
genitiv-dativ singular
  • întabulări
  • întabulării
plural
  • întabulări
  • întabulărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

intabula, intabulez / întabula, întabulezverb

  • 1. A înscrie definitiv un drept de proprietate sau un drept real imobiliar în cartea funciară. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.