20 de definiții pentru însuflețire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSUFLEȚÍRE, însuflețiri, s. f. Acțiunea de a (se) însufleți și rezultatul ei; avânt, entuziasm; animație. – V. însufleți.

ÎNSUFLEȚÍRE, însuflețiri, s. f. Acțiunea de a (se) însufleți și rezultatul ei; avânt, entuziasm; animație. – V. însufleți.

însuflețire sf [At: ANTIM, ap. GCR II, 5 / Pl: ~ri / E: însufleți] 1 (Înv) înviere. 2 Aducere la viață. 3 Prefacere a unui obiect inert în ceva dinamic. 4 (Șfg) Animare. 5 Entuziasmare. 6 Stimulare. 7 Încurajare.

ÎNSUFLEȚÍRE, însuflețiri, s. f. 1. Avînt, elan, entuziasm. Mă revăd băiatul tînăr cu superbe-nsuflețiri. MACEDONSKI, O. I 28. Dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire. CREANGĂ, A. 118. Oricare nălucire L-a omului simțire Aduce-nsuflețire. ALECSANDRI, P. I 178. 2. Animație, veselie. A fost o scurtă însuflețire, cînd a vorbit de copil. C. PETRESCU, Î. II 57. ♦ Viață, viețuire. Arborii rari de pe marginea drumului, în neclintita lor însuflețire, trimeteau parcă din înălțime, cu șoapte de frunze și de vînt, ultimul «rămas bun». HOGAȘ, M. N. 52.

însuflețire f. 1. acțiunea de a însufleți și rezultatul ei: vieață: 2. fig. animațiune.

însuflețíre f. Acțiunea de a însufleți. Fig. Animațiune, entuziazm, curaj: a purcede cu însuflețire la luptă.

ÎNSUFLEȚÍ, însuflețesc, vb. IV. Tranz. 1. A da viață. ♦ Fig. A stimula, a da impuls, avânt. ♦ Refl. A prinde viață; a se înviora, a se anima. 2. Fig. A preface ceva inert în ceva viu, dinamic. – În + suflet.

ÎNSUFLEȚÍ, însuflețesc, vb. IV. Tranz. 1. A da viață. ♦ Fig. A stimula, a da impuls, avânt. ♦ Refl. A prinde viață; a se înviora, a se anima. 2. Fig. A preface ceva inert în ceva viu, dinamic. – În + suflet.

însufleți [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 42/22 / V: a / Pzi: esc / E: în- + suflet] 1 vt (Înv) A învia. 2 vt (Fig) A da viață. 3 vr A prinde viață Si: a se anima, a se înviora. 4 vr A se entuziasma. 5 vt (Fig) A stimula. 6 vt (Fig) A preface ceva inert în ceva viu, dinamic.

ÎNSUFLEȚÍ, însuflețesc, vb. IV. Tranz. 1. A stimula, a da avînt, a imprima un elan vital, o putere vie, un îndemn; a îmboldi, a provoca la acțiune. Întreaga mișcare comunistă și muncitorească revoluționară internațională este însuflețită de mărețele idei leniniste. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. ◊ (Poetic) Codrul prinse a vui, Brazii a-și însufleți. ALECSANDRI, P. A. 133. ♦ Refl. A prinde viață. Terasa de granit înaltă părea-n lumină că plutește Și pe un cîntec de teorbă că urcă și se-nsuflețește. MACEDONSKI, O. I 229. ♦ Refl. A se înviora, a se anima. Convorbirea se însuflețea cînd treceau cu toții într-o sufragerie scînteietoare, cu mese pline de gustări alese și de vinuri. SADOVEANU, E. 102. 2. Fig. A preface ceva inert sau mohorît în ceva viu, strălucitor, dinamic. Soarele însuflețea cu lumina de aur idealizat a razelor sale picăturile mari și grele de rouă curată, care atîrnau pe vîrful negru-verde al fiecărei frunze mici și ascuțite de brad. HOGAȘ, M. N. 179.

A ÎNSUFLEȚÍ ~ésc tranz. 1) A face să se însuflețească; a înflăcăra; a entuziasma; a antrena; a electriza; a exalta; a anima. 2) (personaje din basme) A înzestra cu suflet; a face să capete viață. 3) fig. A transforma din mohorât în vesel, strălucitor. Soarele ~ea livada. [Sil. -su-fle-] /în + suflet

A SE ÎNSUFLEȚÍ mă ~ésc intranz. A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se înflăcăra; a se entuziasma; a se ambala; a se antrena; a se electriza; a se exalta; a se anima. Copiii începură să se ~ească. Discuția s-a ~it. /în + suflet

însuflețì v. 1. a da putere de vieață; 2. a prinde putere; 3, a îmbărbăta.

însuflețésc v. tr. (d. suflet). Daŭ suflet, daŭ vĭață, animez. Înviorez. Fig. Entusiazmez, animez, aprind curaju: aceste cuvinte însuflețiră armata.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

însuflețire (-su-fle-) s. f., g.-d. art. însuflețirii; pl. însuflețiri

însuflețíre s. f. (sil. -fle-), g.-d. art. însuflețírii; pl. însuflețíri

însufleți (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însuflețesc, imperf. 3 sg. însuflețea; conj. prez. 3 însuflețească

însuflețí vb. (sil. -fle-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însuflețésc, imperf. 3 sg. însuflețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. însuflețeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNSUFLEȚÍRE s. 1. animare, înviorare, (reg.) învioșare. (~ atmosferei.) 2. v. vivacitate. 3. v. animație. 4. v. entuziasm. 5. v. patos.

ÎNSUFLEȚIRE s. 1. înviorare, (reg.) învioșare. (~ atmosferei.) 2. vioiciune, vivacitate. (~ tempoului unei compoziții muzicale.) 3. animație, antren, vioiciune, (rar) vivacitate, (fig.) viață. (O petrecere plină de ~.) 4. ardoare, avînt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervență, fervoare, patos, (rar) ardență, (Mold.) ahotă, (înv.) porneală, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specifică tinereții.) 5. avînt, patos, vervă. (~ stilului său.)

ÎNSUFLEȚÍ vb. 1. v. învia. 2. a (se) anima, a (se) înviora. (Atmosfera s-a mai ~.) 3. v. entuziasma. 4. a îmbărbăta, a încuraja, a îndemna, a stimula, a susține, (înv.) a insufla, a mângâia, a semeți. (Ce vă ~ în luptă?)

ÎNSUFLEȚI vb. 1. a învia, a (se) scula, (înv.) a (se) deștepta, a (se) ridica. (Morții nu se mai ~.) 2. a (se) anima, a (se) înviora. (Atmosfera s-a mai ~.) 3. a (se) entuziasma, a (se) înflăcăra, a (se) pasiona, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încălzi, (rar fig.) a (se) învăpăia. (Proiectul l-a ~.) 4. a îmbărbăta, a încuraja, a îndemna, a stimula, a susține, (înv.) a insufla, a mîngîia, a semeți. (Ce vă ~ în luptă?)

Intrare: însuflețire
însuflețire substantiv feminin
  • silabație: în-su-fle- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însuflețire
  • ‑nsuflețire
  • însuflețirea
  • ‑nsuflețirea
plural
  • însuflețiri
  • ‑nsuflețiri
  • însuflețirile
  • ‑nsuflețirile
genitiv-dativ singular
  • însuflețiri
  • ‑nsuflețiri
  • însuflețirii
  • ‑nsuflețirii
plural
  • însuflețiri
  • ‑nsuflețiri
  • însuflețirilor
  • ‑nsuflețirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

însufleți, însuflețescverb

  • 1. A da viață. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. figurat A da impuls, avânt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Întreaga mișcare comunistă și muncitorească revoluționară internațională este însuflețită de mărețele idei leniniste. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. DLRLC
      • format_quote poetic Codrul prinse a vui, Brazii a-și însufleți. ALECSANDRI, P. A. 133. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A prinde viață; a se înviora, a se anima. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Terasa de granit înaltă părea-n lumină că plutește Și pe un cîntec de teorbă că urcă și se-nsuflețește. MACEDONSKI, O. I 229. DLRLC
      • format_quote Convorbirea se însuflețea cînd treceau cu toții într-o sufragerie scînteietoare, cu mese pline de gustări alese și de vinuri. SADOVEANU, E. 102. DLRLC
  • 2. figurat A preface ceva inert în ceva viu, dinamic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Soarele însuflețea cu lumina de aur idealizat a razelor sale picăturile mari și grele de rouă curată, care atîrnau pe vîrful negru-verde al fiecărei frunze mici și ascuțite de brad. HOGAȘ, M. N. 179. DLRLC
etimologie:
  • În + suflet DEX '09 DEX '98

însuflețire, însuflețirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) însufleți și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mă revăd băiatul tînăr cu superbe-nsuflețiri. MACEDONSKI, O. I 28. DLRLC
    • format_quote Dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire. CREANGĂ, A. 118. DLRLC
    • format_quote Oricare nălucire L-a omului simțire Aduce-nsuflețire. ALECSANDRI, P. I 178. DLRLC
    • format_quote A fost o scurtă însuflețire, cînd a vorbit de copil. C. PETRESCU, Î. II 57. DLRLC
    • 1.1. Viață, viețuire. DLRLC
      • format_quote Arborii rari de pe marginea drumului, în neclintita lor însuflețire, trimeteau parcă din înălțime, cu șoapte de frunze și de vînt, ultimul «rămas bun». HOGAȘ, M. N. 52. DLRLC
etimologie:
  • vezi însufleți DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.