10 definiții pentru însărcinare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSĂRCINÁRE, însărcinări, s. f. Acțiunea de a (se) însărcina și rezultatul ei; misiune, îndatorire. – V. însărcina.

ÎNSĂRCINÁRE, însărcinări, s. f. Acțiunea de a (se) însărcina și rezultatul ei; misiune, îndatorire. – V. însărcina.

însărcinare sf [At: (a. 1815) URICARIUL, I, 246 / Pl: ~nări / E: însărcina] 1 Încredințare cuiva a îndeplinirii unei misiuni. 2 Luare asupra sa a unei îndatoriri. 3 Aducere a unei femei în stare de graviditate. 4 Împuternicire.

ÎNSĂRCINÁRE, însărcinări, s. f. Acțiunea de a (se) însărcina și rezultatul ei; sarcină, misiune, îndatorire. Doi ani Turgheniev a fost funcționar la Ministerul de Interne, cu însărcinări speciale. SADOVEANU, E. 234. De dimineață maiorul hotărî însărcinarea și rolul fiecărui ofițer. VLAHUȚĂ, O. A. 162. Junii membri ai comitetului primiră cu plăcere astă onorifică însărcinare. NEGRUZZI, S. I 342.

însărcináre f. Sarcină, misiune, ordin: a da cuĭva o însărcinare, a avea o însărcinare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

însărcinare s. f., g.-d. art. însărcinării; pl. însărcinări

însărcinare s. f., g.-d. art. însărcinării; pl. însărcinări

însărcináre s. f., g.-d. art. însărcinării; pl. însărcinări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNSĂRCINÁRE s. 1. misiune, sarcină, (înv. și reg.) slujbă, (înv.) memuriet, sărcinare, solie. (Și-a îndeplinit ~.) 2. v. obligație.

ÎNSĂRCINARE s. 1. misiune, sarcină, (înv. și reg.) slujbă, (înv.) memuriet, sărcinare, solie. (Și-a îndeplinit ~.) 2. datorie, îndatorire, obligație, sarcină, (înv.) dator, datorință, îndatorință. (~ ta este să rezolvi problema!)

Intrare: însărcinare
însărcinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însărcinare
  • ‑nsărcinare
  • însărcinarea
  • ‑nsărcinarea
plural
  • însărcinări
  • ‑nsărcinări
  • însărcinările
  • ‑nsărcinările
genitiv-dativ singular
  • însărcinări
  • ‑nsărcinări
  • însărcinării
  • ‑nsărcinării
plural
  • însărcinări
  • ‑nsărcinări
  • însărcinărilor
  • ‑nsărcinărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

însărcinare, însărcinărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) însărcina și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Doi ani Turgheniev a fost funcționar la Ministerul de Interne, cu însărcinări speciale. SADOVEANU, E. 234. DLRLC
    • format_quote De dimineață maiorul hotărî însărcinarea și rolul fiecărui ofițer. VLAHUȚĂ, O. A. 162. DLRLC
    • format_quote Junii membri ai comitetului primiră cu plăcere astă onorifică însărcinare. NEGRUZZI, S. I 342. DLRLC
etimologie:
  • vezi însărcina DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.