19 definiții pentru înrăutățit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNRĂUTĂȚÍT, -Ă, înrăutățiți, -te, adj. Care a devenit (mai) rău; care s-a agravat. [Pr.: -ră-u-] – V. înrăutăți.

ÎNRĂUTĂȚÍT, -Ă, înrăutățiți, -te, adj. Care a devenit (mai) rău; care s-a agravat. [Pr.: -ră-u-] – V. înrăutăți.

înrăutățit, ~ă a [At: MINEUL (1776), 183 / P: ~ră-u~ / V: (înv) ~ăotățat, ~ăot~ / Pl: ~iți, ~e / E: înrăutăți] 1-2 Care a devenit (mai) rău.

ÎNRĂUTĂȚÍT, -Ă, înrăutățiți, -te, adj. Care a devenit rău; răutăcios, înrăit. Un găinar înrăutățit. Fura de ici, fura de colo. SADOVEANU, O. VII 359. Nici un om înrăutățit nu e fericit. Omul rău suferă... și niciodată sufletul său pace n-are. BĂLCESCU, O. I 348. – Pronunțat: -ră-u-.

înrăutățit a. malițios: glumă înrăutățită a stăpânului OD.

înrăutățít, -ă adj. Malițios, răutăcĭos. Corupt, stricat.

ÎNRĂUTĂȚÍ, înrăutățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face (mai) rău, a (se) agrava. [Pr.: -ră-u-] – În + răutate.

ÎNRĂUTĂȚÍ, înrăutățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face (mai) rău, a (se) agrava. [Pr.: -ră-u-] – În + răutate.

înrăutăți vtr [At: ISPIRESCU, U. 45 / P: ~ră-u~ / V: ~ăot~, (înv) ~ăotăța / Pzi: esc / E: în- + răutate] 1-4 A (se) face (mai) rău Si: a (se) agrava.

ÎNRĂUTĂȚÍ, înrăutățesc, vb. IV. Tranz. 1. A face ca ceva să devină mai rău, a agrava. Crizele periodice de supraproducție înrăutățesc și mai mult situația clasei muncitoare. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 7-8, 102. ◊ Refl. Muncitorii englezi cer sporirea salariilor și pornesc la lupta grevistă pentru a obține această revendicare pentru că nivelul lor de trai se înrăutățește necontenit. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2857. 2. (Rar) A face să devină rău, a înrăi. Sălbătăci și înrăutăți... taurul... pînă într-atît, încît nu se mai putea apropia nimeni de dînsul. ISPIRESCU, U. 45. – Pronunțat: -ră-u-.

A ÎNRĂUTĂȚÍ ~ésc tranz. A face să se înrăutățească; a complica; a agrava; a înăspri. /în + răutate

A SE ÎNRĂUTĂȚÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre stări de lucruri, situații) A deveni mai rău, mai grav; a se complica; a se agrava; a se înăspri. /în + răutate

înrăutățì v. a (se) face răutăcios.

înrăutățésc v. tr. (d. răutate). Fac răŭ, răutăcĭos, malițios. Corup, stric: societatea amicilor luĭ l-a înrăutățit. – Vechĭ și răutățésc și răuțesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înrăutăți (a ~) (-ră-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrăutățesc, imperf. 3 sg. înrăutățea; conj. prez. 3 înrăutățească

înrăutățí vb. (sil. -ră-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrăutățésc, imperf. 3 sg. înrăutățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înrăutățeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNRĂUTĂȚÍT adj. agravat, (livr.) recrudescent, (fig.) deteriorat.

ÎNRĂUTĂȚIT adj. agravat, (livr.) recrudescent.

ÎNRĂUTĂȚÍ vb. 1. (fig.) a se strica, (fam. fig.) a se zbârli. (Vremea s-a ~.) 2. v. agrava. 3. a (se) agrava, a (se) îngreuia. (Situația infractorului s-a ~.) 4. (fig.) a se deteriora, a (se) înăspri. (Relațiile dintre ei s-au ~.)

ÎNRĂUTĂȚI vb. 1. (fig.) a se strica, (fam. fig.) a se zbîrli. (Vremea s-a ~.) 2. a (se) agrava, a (se) înrăi, (grecism înv.) a (se) prohorisi. (Boala i s-a ~.) 3. a (se) agrava, a (se) îngreuia. (Situația infractorului s-a ~.) 4. a (se) înăspri. (Relațiile dintre ei s-au ~.)

A (se) înrăutăți ≠ a (se) ameliora, a (se) îmbunătăți, a (se) remedia

Intrare: înrăutățit
înrăutățit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înrăutățit
  • ‑nrăutățit
  • înrăutățitul
  • înrăutățitu‑
  • ‑nrăutățitul
  • ‑nrăutățitu‑
  • înrăutăți
  • ‑nrăutăți
  • înrăutățita
  • ‑nrăutățita
plural
  • înrăutățiți
  • ‑nrăutățiți
  • înrăutățiții
  • ‑nrăutățiții
  • înrăutățite
  • ‑nrăutățite
  • înrăutățitele
  • ‑nrăutățitele
genitiv-dativ singular
  • înrăutățit
  • ‑nrăutățit
  • înrăutățitului
  • ‑nrăutățitului
  • înrăutățite
  • ‑nrăutățite
  • înrăutățitei
  • ‑nrăutățitei
plural
  • înrăutățiți
  • ‑nrăutățiți
  • înrăutățiților
  • ‑nrăutățiților
  • înrăutățite
  • ‑nrăutățite
  • înrăutățitelor
  • ‑nrăutățitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înrăutăți, înrăutățescverb

  • 1. A (se) face (mai) rău, a (se) agrava. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Crizele periodice de supraproducție înrăutățesc și mai mult situația clasei muncitoare. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 7-8, 102. DLRLC
    • format_quote Muncitorii englezi cer sporirea salariilor și pornesc la lupta grevistă pentru a obține această revendicare pentru că nivelul lor de trai se înrăutățește necontenit. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2857. DLRLC
    • format_quote Sălbătăci și înrăutăți... taurul... pînă într-atît, încît nu se mai putea apropia nimeni de dînsul. ISPIRESCU, U. 45. DLRLC
etimologie:
  • În + răutate DEX '09 DEX '98

înrăutățit, înrăutățiadjectiv

  • 1. Care a devenit (mai) rău; care s-a agravat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un găinar înrăutățit. Fura de ici, fura de colo. SADOVEANU, O. VII 359. DLRLC
    • format_quote Nici un om înrăutățit nu e fericit. Omul rău suferă... și niciodată sufletul său pace n-are. BĂLCESCU, O. I 348. DLRLC
etimologie:
  • vezi înrăutăți DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.