3 definiții pentru înomenire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înomeni vr [At: DA ms / Pzi: ~nesc / E: în- + oameni] (Bis; înv) A se preface în om Si: a se încarna, A se întrupa.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înomeníre s.f. (înv.) încarnare, întrupare, împelițare.

înomení vb. IV refl. (înv.) a se preface în om, a lua chip omenesc; a se încarna, a se întrupa, a se împelița.

Intrare: înomenire
înomenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înomenire
  • ‑nomenire
  • înomenirea
  • ‑nomenirea
plural
  • înomeniri
  • ‑nomeniri
  • înomenirile
  • ‑nomenirile
genitiv-dativ singular
  • înomeniri
  • ‑nomeniri
  • înomenirii
  • ‑nomenirii
plural
  • înomeniri
  • ‑nomeniri
  • înomenirilor
  • ‑nomenirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)