10 definiții pentru înmatriculare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNMATRICULÁRE, înmatriculări, s. f. Acțiunea de a (se) înmatricula; înscriere într-o matricolă. – V. înmatricula.

ÎNMATRICULÁRE, înmatriculări, s. f. Acțiunea de a (se) înmatricula; înscriere într-o matricolă. – V. înmatricula.

înmatriculare sf [At: LEG. EC. PL. 216 / V: in~, (înv) ~ație / Pl: ~lări / E: înmatricula] 1 Înscriere a copiilor într-o școală Si: înmatriculat1 (1), înmatriculație 2 Primire a unui număr matricol Si: înmatriculat1 (2), înmatriculație (2). 3 Înscriere a unor recruți în matricola unei unități militare Si: înmatriculat1 (3), înmatriculație (3), (înv) matriculare. 4 Primire de către vehicule a unui număr de înmatriculare pentru a putea circula Si: înmatriculat1 (4), înmatriculație (4).

ÎNMATRICULÁRE s. f. Acțiunea de a înmatricula; înscriere, trecere în matriculă. Înmatricularea școlarilor.

ÎNMATRICULÁRE s.f. Acțiunea de a înmatricula și rezultatul ei; înscriere în matriculă. [< înmatricula].

inmatriculare sf vz înmatriculare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înmatriculare (desp. -ma-tri-) s. f., g.-d. art. înmatriculării; pl. înmatriculări

înmatriculare (-ma-tri-) s. f., g.-d. art. înmatriculării; pl. înmatriculări

înmatriculáre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. înmatriculării; pl. înmatriculări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNMATRICULÁRE s. înregistrare, înscriere, (rar) inscripție, (înv.) matriculare, matriculație. (~ unui vehicul.)

ÎNMATRICULARE s. înregistrare, înscriere, (rar) inscripție, (înv.) matriculare, matriculație. (~ unui bun.)

Intrare: înmatriculare
înmatriculare substantiv feminin
  • silabație: în-ma-tri- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmatriculare
  • ‑nmatriculare
  • înmatricularea
  • ‑nmatricularea
plural
  • înmatriculări
  • ‑nmatriculări
  • înmatriculările
  • ‑nmatriculările
genitiv-dativ singular
  • înmatriculări
  • ‑nmatriculări
  • înmatriculării
  • ‑nmatriculării
plural
  • înmatriculări
  • ‑nmatriculări
  • înmatriculărilor
  • ‑nmatriculărilor
vocativ singular
plural
inmatriculare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înmatriculare, înmatriculărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi înmatricula DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii