16 definiții pentru înlemnit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNLEMNÍT, -Ă, înlemniți, -te, adj. Care a rămas nemișcat de frică, de spaimă, de uimire; încremenit, înmărmurit, împietrit. – V. înlemni.

ÎNLEMNÍT, -Ă, înlemniți, -te, adj. Care a rămas nemișcat de frică, de spaimă, de uimire; încremenit, înmărmurit, împietrit. – V. înlemni.

înlemnit2, ~ă a [At: ȚICHINDEAL, F. 375/25 / Pl: ~iți, ~e / E: înlemni] 1 (Îvr) Prefăcut în lemn. 2 (Fig) Care a rămas nemișcat de frică, de uimire etc. 3 (Fig; rar) Care a devenit insensibil.

înlemnit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: înlemni] 1-3 Înlemnire (1-3).

ÎNLEMNÍT, -Ă, înlemniți, -te, adj. (Mai ales în construcție cu verbele «a fi», «a sta», «a rămîne») Încremenit, înmărmurit, țintuit locului. Stătea înlemnit, neștiind ce să facă. DUMITRIU, N. 124. Noi, cînd am văzut asta, am rămas înlemniți. CREANGĂ, A. 4. Eu rămăsesem înlemnit, căci niciodată nu mă găsisem așa de aproape de Cecilia. ALECSANDRI, O. P. 19.

ÎNLEMNÍ, înlemnesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face să rămână nemișcat de frică, de spaimă sau de uimire; a încremeni, a înmărmuri, a împietri. ♦ Refl. Fig. (Rar) A deveni insensibil, neîndurător; a se împietri. – În + lemn.

ÎNLEMNÍ, înlemnesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face să rămână nemișcat de frică, de spaimă sau de uimire; a încremeni, a înmărmuri, a împietri. ♦ Refl. Fig. (Rar) A deveni insensibil, neîndurător; a se împietri. – În + lemn.

înlemni [At: NEGRUZZI, S. II, 53 / Pzi: ~nesc / E: în- + lemn] 1-2 vti (A face să rămână sau) a rămâne nemișcat de frică, de uimire etc. Si: a încremeni (6-7), a înlemnoșa (1-2), a înmărmuri (3-4). 3-4 vtr (Fig; rar) (A face să devină sau) a deveni insensibil, neîndurător Si: a (se) împietri (8-9). 5 vz (Îvr)A se preface în lemn Si: a înlemnoșa (3).

ÎNLEMNÍ, înlemnesc, vb. IV. Intranz. A rămîne nemișcat sub influența unei impresii sau a unei senzații puternice; a încremeni, a înmărmuri, a îngheța. Soldatul înlemni în poziție, cu fața la locotenentul aprins de mînie. REBREANU, P. S. 69. Cînd auzi bărbatul una ca asta, mai înlemni. RETEGANUL, P. I 43. De mînie, o-nlemnit pe loc. ALECSANDRI, T. 518. ◊ Tranz. fact. El sta cufundat într-o mirare sau mai bine zicînd admirare adîncă ce îl înlemnise pe loc. ALECSANDRI, O. P. 76. ♦ Fig. (Rar) A deveni neîndurat; a se împietri. Cum sînteți voi toate... vorbi ea încetișor. Cum v-ați învîrtoșat, cum v-ați înlemnit. CONTEMPORANUL, IV 88.

A ÎNLEMNÍ ~ésc intranz. 1) A pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unor emoții puternice); a rămâne nemișcat; a împietri; a înmărmuri; a încremeni. ~ de mirare. 2) fig. rar A deveni insensibil (ca un lemn); a se închide în sine; a se împietri. /în + lemn

înlemnì v. a se face lemn, a înțepeni de frică.

înlemnésc v. intr. (d. lemn). Înțepenesc, înmărmuresc, împetresc: înlemnise de frică. V. tr. Groaza îĭ înlemnise.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înlemni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înlemnesc, imperf. 3 sg. înlemnea; conj. prez. 3 să înlemnească

înlemní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înlemnésc, imperf. 3 sg. înlemneá; conj. prez. 3 sg. și pl. înlemneáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNLEMNÍT adj. 1. v. înmărmurit. 2. v. încremenit.

ÎNLEMNIT adj. 1. împietrit, încremenit, înmărmurit, înțepenit, neclintit, nemișcat, țeapăn, țintuit, (înv. și pop.) mărmurit, (înv. și reg.) stîlpit, (fig.) înghețat, înțelenit. (A rămas ~ de uimire.) 2. fix, imobil, încremenit, neclintit, nemișcat, pironit. (Cu ochii ~.)

ÎNLEMNÍ vb. 1. v. înmărmuri. 2. a împietri, a încremeni, a înmărmuri, a înțepeni, a paraliza, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă.)

ÎNLEMNI vb. 1. a împietri, a încremeni, a înmărmuri, a înțepeni, a (se) petrifica, (înv. și pop.) a mărmuri, (Mold. și Bucov.) a (se) întrecleți, (prin Transilv. și Ban.) a merei, (fig.) a (se) înțeleni. (Un personaj de basm care a ~.) 2. a împietri, a încremeni, a înmărmuri, a înțepeni, a paraliza, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă.)

Intrare: înlemnit
înlemnit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înlemnit
  • ‑nlemnit
  • înlemnitul
  • înlemnitu‑
  • ‑nlemnitul
  • ‑nlemnitu‑
  • înlemni
  • ‑nlemni
  • înlemnita
  • ‑nlemnita
plural
  • înlemniți
  • ‑nlemniți
  • înlemniții
  • ‑nlemniții
  • înlemnite
  • ‑nlemnite
  • înlemnitele
  • ‑nlemnitele
genitiv-dativ singular
  • înlemnit
  • ‑nlemnit
  • înlemnitului
  • ‑nlemnitului
  • înlemnite
  • ‑nlemnite
  • înlemnitei
  • ‑nlemnitei
plural
  • înlemniți
  • ‑nlemniți
  • înlemniților
  • ‑nlemniților
  • înlemnite
  • ‑nlemnite
  • înlemnitelor
  • ‑nlemnitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înlemni, înlemnescverb

  • 1. A rămâne sau a face să rămână nemișcat de frică, de spaimă sau de uimire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Soldatul înlemni în poziție, cu fața la locotenentul aprins de mînie. REBREANU, P. S. 69. DLRLC
    • format_quote Cînd auzi bărbatul una ca asta, mai înlemni. RETEGANUL, P. I 43. DLRLC
    • format_quote De mînie, o-nlemnit pe loc. ALECSANDRI, T. 518. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv El sta cufundat într-o mirare sau mai bine zicînd admirare adîncă ce îl înlemnise pe loc. ALECSANDRI, O. P. 76. DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat rar A deveni insensibil, neîndurător; a se împietri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: împietri
      • format_quote Cum sînteți voi toate... vorbi ea încetișor. Cum v-ați învîrtoșat, cum v-ați înlemnit. CONTEMPORANUL, IV 88. DLRLC
etimologie:
  • În + lemn DEX '09 DEX '98

înlemnit, înlemniadjectiv

  • 1. Care a rămas nemișcat de frică, de spaimă, de uimire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Stătea înlemnit, neștiind ce să facă. DUMITRIU, N. 124. DLRLC
    • format_quote Noi, cînd am văzut asta, am rămas înlemniți. CREANGĂ, A. 4. DLRLC
    • format_quote Eu rămăsesem înlemnit, căci niciodată nu mă găsisem așa de aproape de Cecilia. ALECSANDRI, O. P. 19. DLRLC
etimologie:
  • vezi înlemni DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.