15 definiții pentru înjghebat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înjghebat2, ~ă a [At: CONACHI, P. 299 / Pl: ~ați, ~e / E: înjgheba] (Pop) 1 Alcătuit la repezeală, improvizând din materiale puține și întâmplătoare. 2 (Pgn) Construit. 3 Încropit (7).

înjghebat1 sn [At: I. IONESCU, C. 125/9 / Pl: ~uri / E: înjgheba] (Pop) 1 Înjghebare (1). 2 (Pgn) Construire. 3 Încropire (2).

ÎNJGHEBÁ, înjghéb, vb. I. Tranz. A alcătui, a face ceva (la repezeală, improvizând din materiale puține, întâmplătoare și disparate); a înfiripa. ♦ P. gener. A construi, a întemeia. ♦ A face rost de...; a încropi. [Prez. ind. și: înjghebez] – În + jgheab.

înjgheba vt [At: DDRF / Pzi: înjgheb, ~bez / E: în- + jgheab] (Pop) 1 A alcătui, a face ceva la repezeală improvizând din materiale puține, întâmplătoare și disparate. 2 (Pgn) A construi. 3 A încropi (2). 4 A face rost de ceva.

ÎNJGHEBÁ, înjghebez, vb. I. Tranz. A alcătui, a face ceva (la repezeală, improvizând din materiale puține, întâmplătoare și disparate); a înfiripa. ♦ P. gener. A construi, a întemeia. ♦ A face rost de...; a încropi. [Prez. ind. și: înjghéb] – În + jgheab.

ÎNJGHEBÁ, înjghéb și înjghebez, vb. I. Tranz. A alcătui, a face ceva improvizînd din elemente întîmplătoare; a încropi. Acum se vedea că înjgheabă pereții laterali ai unei cutii. C. PETRESCU, Î. II 182. S-a hotărît să o lase în plata domnului și să-și înjghebeze altă gospodărie. REBREANU, R. I 150. Moșul aduse cîteva scînduri și înjghebă un pat. DUNĂREANU, CH. 27. Mai pe urmă și-a înjghebat și o căsuță. CREANGĂ, P. 139. ◊ Refl. Din loc în loc se înjghebau grupuri. GALAN, Z. R. 158. ♦ A constitui, a forma, a întemeia: S-a însurat și și-a înjghebat familie, cu nevastă, cu copii. STANCU, D. 47. ♦ (Cu privire la bani, la avere) A strînge, a aduna. Am să înjgheb și eu în vremea asta ceva bani. SADOVEANU, O. I 170.

A ÎNJGHEBÁ ~éz tranz. 1) A face în grabă din materiale aflate la îndemână; a sclipui; a închipui; a înfiripa; a improviza. 2) (averi) A aduna cu greu, puțin câte puțin; a sclipui. 3) A forma treptat. ~ o gospodărie. ~ un colectiv. [Sil. în-jge-; Și înjgheb] /în + jgheab

înjghiebà v. 1. a uni laolaltă, a împreuna; 2. a strânge cu încetul: a înjghiebat un mic capital; 3. a forma treptat, a construi: și-a înjghiebat și o căsuță CR.; 4. fig. a se organiza. [Lit. a duce apa jghiabului la roata morii spre a o pune în mișcare, de unde noțiunea de a concentra: e o metaforă luată din tehnica morilor].

înjghéb și -éz, a v. tr. (d. jgheab. – Înjgheabă, să înjghebe). Unesc la capete, încheĭ: a înjgheba bine bucățile uneĭ mese. Fig. Formez, adun, încropesc, organizez încet-încet: a-țĭ înjgheba o căsuță, o avere; a înjgheba o societate. V. refl. Mă întăresc, mă înțolesc: după multă muncă, s’a înjghebat și el. – Rar în est și înjghebăluĭesc.[1] V. încherb. corectat(ă)

  1. În original, greșit: înjgebăluĭesc. LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!înjgheba (a ~) vb., ind. prez. 3 înjgheabă/înjghebea

înjghebá vb., ind. prez. 1 sg. înjghebéz/înjghéb, 3 sg. și pl. înjghebeáză/înjgheábă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNJGHEBÁT adj. înfiripat. (Un lucru ~.)

ÎNJGHEBAT adj. înfiripat. (Un lucru ~.)

ÎNJGHEBÁ vb. a închipui, a încropi, a înfiripa, (reg.) a închelbăra, a închipa, a înciocăla. (A ~ în grabă ceva.)

ÎNJGHEBA vb. a închipui, a încropi, a înfiripa, (reg.) a închelbăra, a închipa, a înciocăla. (A ~ în grabă ceva.)

Intrare: înjghebat
înjghebat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înjghebat
  • ‑njghebat
  • înjghebatul
  • înjghebatu‑
  • ‑njghebatul
  • ‑njghebatu‑
  • înjgheba
  • ‑njgheba
  • înjghebata
  • ‑njghebata
plural
  • înjghebați
  • ‑njghebați
  • înjghebații
  • ‑njghebații
  • înjghebate
  • ‑njghebate
  • înjghebatele
  • ‑njghebatele
genitiv-dativ singular
  • înjghebat
  • ‑njghebat
  • înjghebatului
  • ‑njghebatului
  • înjghebate
  • ‑njghebate
  • înjghebatei
  • ‑njghebatei
plural
  • înjghebați
  • ‑njghebați
  • înjghebaților
  • ‑njghebaților
  • înjghebate
  • ‑njghebate
  • înjghebatelor
  • ‑njghebatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)