17 definiții pentru îngrozit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGROZÍT, -Ă, îngroziți, -te, adj. Cuprins de groază; înspăimântat, înfricoșat. ♦ (Înv.) Îngrozitor. – V. îngrozi.

ÎNGROZÍT, -Ă, îngroziți, -te, adj. Cuprins de groază; înspăimântat, înfricoșat. ♦ (Înv.) Îngrozitor. – V. îngrozi.

îngrozit2, ~ă a [At: CONACHI, P. 269 / V: (pop) ~zat / Pl: ~iți, ~e / E: îngrozi] 1 Adus în stare de groază. 2 Cuprins de groază. 3 Amenințat. 4 (Înv) Îngrozitor (1).

îngrozit1 sn [At: ALECSANDRI, P. P. 183 / Pl: (nob) ~uri / E: îngrozi] 1-2 Îngrozire (1-2). 3 Amenințare.

ÎNGROZÍT, -Ă, îngroziți, -te, adj. 1. Cuprins de groază, înspăimîntat, înfricoșat. Copiii fugeau îngroziți în casă cînd zăreau de departe trăsura și călăreții pe șosea. DUMITRIU, N. 122. Convoaiele se răsuciră îngrozite. CAMILAR, N. I 92. Am privit spre mama îngroziți. SAHIA, N. 60. ◊ Fig. Căsuța lui moș Duță parcă mă privi deodată îngrozită, cînd soarele fu înghițit de nouri și ferestrele se întunecară. SADOVEANU, O. VI 513. 2. (Învechit, rar) Îngrozitor. Hamza fu înțăpat pe cel mai gros Și mai nalt copac, Grecul mai gios. Crudă poruncă, moarte îngrozită! BUDAI-DELEANU, Ț. 172.

ÎNGROZÍ, îngrozesc, vb. IV. Tranz. și refl. A produce sau a simți spaimă, groază; a (se) înspăimânta, a (se) înfricoșa. – În + groază.

ÎNGROZÍ, îngrozesc, vb. IV. Tranz. și refl. A produce sau a simți spaimă, groază; a (se) înspăimânta, a (se) înfricoșa. – În + groază.

îngrozi [At: COD. VOR. 120/13 / V: (înv) ~glo~, ~zî / Pzi: ~zesc / E: în- + groază] 1-2 vtr (A produce cuiva sau) a simți spaimă, groază Si: a (se) înfricoșa, a (se) înspăimânta, a (se) speria. 3 vt (Înv) A amenința.

ÎNGROZI, îngrozesc, vb. IV. Refl. A se înspăimînta, a se înfricoșa. Mă îngrozesc de moarte. BARANGA, V. A. 10. Ei se îngroziseră de la o vreme de-atîtea cheltuiele. SBIERA, P. 139. Cum văzu pe balaor că vine cu o falcă în cer și cu alta în pămînt drept spre el, în loc d-a se îngrozi... se repezi la dînsul și cu o lovitură de paloș îi reteză capul. POPESCU, B. II 18. ◊ (Cu complement intern) Ștefan-vodă d-auzea, De groază se îngrozea. TEODORESCU, P. P. 503. ♦ Tranz. A speria pe cineva, a băga groaza în cineva. M-am speriat degeaba. Vezi, cum te îngrozește un lucru de nimica! MIRONESCU, S. A. 103. Pe Gheorghe îl îngrozi figura amicului său. VLAHUȚĂ, O. A. I 129. Suleiman... îngrozise creștinătatea cu armele sale. NEGRUZZI, S. I 201.

A SE ÎNGROZÍ mă ~ésc intranz. A fi cuprins de groază; a se înspăimânta tare. /în + groază

A ÎNGROZÍ ~ésc tranz. A face să se îngrozească. /în + groază

îngrozì v. 1. a insufla groază, a înspăimânta; 2. a se speria tare.

îngrozésc v. tr. (d. groază saŭ vsl. groziti, a amenința). Inspir groază, înspăimînt. V. refl. Simt groază, mă înspăimînt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngrozi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrozesc, imperf. 3 sg. îngrozea; conj. prez. 3 îngrozească

îngrozí vb., ind. prez.1 sg. și 3 pl. îngrozésc, imperf. 3 sg. îngrozeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngrozeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGROZÍT adj. cutremurat, încrâncenat, înfiorat, înfricoșat, înspăimântat, zguduit, (înv. și pop.) spăimântat, (reg.) înfricat, (înv.) spăimat. (A rămas ~ la vederea...)

ÎNGROZIT adj. cutremurat, încrîncenat, înfiorat, înfricoșat, înspăimîntat, zguduit, (înv. și pop.) spăimîntat, (reg.) înfricat, (înv.) spăimat. (A rămas ~ la vederea...)

ÎNGROZÍ vb. a se cutremura, a se încrâncena, a se înfiora, a se înfricoșa, a se înspăimânta, a tremura, a se zgudui, (înv. și pop.) a se spăimânta, (înv. și reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scârbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (S-a ~ la auzul acestei vești.)

ÎNGROZI vb. a se cutremura, a se încrîncena, a se înfiora, a se înfricoșa, a se înspăimînta, a tremura, a se zgudui, (înv. și pop.) a se spăimînta, (înv. și reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scîrbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (S-a ~ la auzul acestei vești.)

Intrare: îngrozit
îngrozit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngrozit
  • ‑ngrozit
  • îngrozitul
  • îngrozitu‑
  • ‑ngrozitul
  • ‑ngrozitu‑
  • îngrozi
  • ‑ngrozi
  • îngrozita
  • ‑ngrozita
plural
  • îngroziți
  • ‑ngroziți
  • îngroziții
  • ‑ngroziții
  • îngrozite
  • ‑ngrozite
  • îngrozitele
  • ‑ngrozitele
genitiv-dativ singular
  • îngrozit
  • ‑ngrozit
  • îngrozitului
  • ‑ngrozitului
  • îngrozite
  • ‑ngrozite
  • îngrozitei
  • ‑ngrozitei
plural
  • îngroziți
  • ‑ngroziți
  • îngroziților
  • ‑ngroziților
  • îngrozite
  • ‑ngrozite
  • îngrozitelor
  • ‑ngrozitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngrozi, îngrozescverb

  • 1. A produce sau a simți spaimă, groază; a (se) înspăimânta, a (se) înfricoșa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mă îngrozesc de moarte. BARANGA, V. A. 10. DLRLC
    • format_quote Ei se îngroziseră de la o vreme de-atîtea cheltuiele. SBIERA, P. 139. DLRLC
    • format_quote Cum văzu pe balaor că vine cu o falcă în cer și cu alta în pămînt drept spre el, în loc d-a se îngrozi... se repezi la dînsul și cu o lovitură de paloș îi reteză capul. POPESCU, B. II 18. DLRLC
    • format_quote Ștefan-vodă d-auzea, De groază se îngrozea. TEODORESCU, P. P. 503. DLRLC
    • format_quote M-am speriat degeaba. Vezi, cum te îngrozește un lucru de nimica! MIRONESCU, S. A. 103. DLRLC
    • format_quote Pe Gheorghe îl îngrozi figura amicului său. VLAHUȚĂ, O. A. I 129. DLRLC
    • format_quote Suleiman... îngrozise creștinătatea cu armele sale. NEGRUZZI, S. I 201. DLRLC
etimologie:
  • În + groază DEX '09 DEX '98

îngrozit, îngroziadjectiv

  • 1. Cuprins de groază. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copiii fugeau îngroziți în casă cînd zăreau de departe trăsura și călăreții pe șosea. DUMITRIU, N. 122. DLRLC
    • format_quote Convoaiele se răsuciră îngrozite. CAMILAR, N. I 92. DLRLC
    • format_quote Am privit spre mama îngroziți. SAHIA, N. 60. DLRLC
    • format_quote figurat Căsuța lui moș Duță parcă mă privi deodată îngrozită, cînd soarele fu înghițit de nouri și ferestrele se întunecară. SADOVEANU, O. VI 513. DLRLC
    • 1.1. învechit Îngrozitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: îngrozitor
      • format_quote Hamza fu înțăpat pe cel mai gros Și mai nalt copac, Grecul mai gios. Crudă poruncă, moarte îngrozită! BUDAI-DELEANU, Ț. 172. DLRLC
etimologie:
  • vezi îngrozi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.