26 de definiții pentru îngropare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGROPÁRE, îngropări, s. f. Acțiunea de a (se) îngropa.V. îngropa.

ÎNGROPÁRE, îngropări, s. f. Acțiunea de a (se) îngropa.V. îngropa.

îngropare sf [At: CORESI, EV. 347/8 / V: (îrg) ~rup~ / Pl: ~pări / E: îngropa] 1 Înmormântare. 2 Participare la înmormântarea cuiva Si: îngropat1 (2). 3 (Pex) Supraviețuire cuiva Si: îngropat1 (3). 4 Acoperire cu pământ a unor plante, îndeosebi a viței de vie, toamna Si: îngropat1 (4), mușuroit. 5 A doua prașilă a porumbului și a viei Si: îngropat1 (5). 6 Așezare a semințelor în pământul pregătit în prealabil pentru a le face să încolțească și să răsară Si: îngropat1 (6), semănare. 7 Cufundare în ceva a unui obiect astfel încât acesta să fie acoperit din toate părțile Si: îngropat1 (7). 8 (Fig) Ascundere. 9 (Fig) Irosire a unei calități, a unui talent etc. Si: îngropat1 (9). 10 (Fig) Instalare într-un loc retras, întrerupând legăturile obișnuite cu lumea Si: îngropat1 (10). 11 (Înv) Fortificare făcând gropi, șanțuri Si: îngropat1 (11). 12 (Fig) Uitare. 13 (Fig) Distrugere. 14 (Nob) Înecare.

ÎNGROPÁRE, îngropări, s. f. Acțiunea de a îngropa. 1. Înmormîntare, îngropăciune. Nu-i venea Răsufletul, că le-auzea Plîngînd ca la-ngropare. COȘBUC, P. I 256. Cheltuieli pentru îngropare. ȘEZ. VII 136. 2. Vîrîre în pămînt și acoperire cu pămînt. Îngroparea semințelor. Îngroparea trandafirilor.

ÎNGROPÁ, îngróp, vb. I. I. Tranz. A băga un mort în groapă (respectând un anumit ceremonial); a înmormânta, a înhuma, a astruca. II. Tranz. și refl. 1. A (se) băga în pământ, a (se) acoperi cu pământ. ♦ Tranz. A mușuroi o plantă. 2. Fig. A (se) cufunda în ceva sau undeva astfel încât să fie acoperit din toate părțile; a (se) înfunda. ♦ Refl. A se instala într-un loc retras, întrerupând legăturile obișnuite cu lumea; a se înmormânta. – În + groapă.

ÎNGROPÁ, îngróp, vb. I. I. Tranz. A băga un mort în groapă (respectând un anumit ceremonial); a înmormânta, a înhuma, a astruca. II. Tranz. și refl. 1. A (se) băga în pământ, a (se) acoperi cu pământ. ♦ Tranz. A mușuroi o plantă. 2. Fig. A (se) cufunda în ceva sau undeva astfel încât să fie acoperit din toate părțile; a (se) înfunda. ♦ Refl. A se instala într-un loc retras, întrerupând legăturile obișnuite cu lumea; a se înmormânta. – În + groapă.

îngropa [At: TETRAEV. (1574) 212 / V: (îrg) ~rupa / Pzi: îngrop / E: în + groapă] 1 vt A băga un mort în groapă, respectând un anumit ritual Si: a înmormânta, a înhuma, (reg) a astruca. 2-3 vtr A (se) băga în pământ. 4 vt A răsădi plantă. 5-6 vtr A (se) cufunda în ceva astfel încât să fie acoperit din toate părțile. 7 vr (Fig) A se instala într-un loc retras, întrerupând legăturile obișnuite cu lumea. 8 vt (Arg; îe) Așa să mă ~pi! Se spune pentru a-l face pe ascultător să creadă ceva. 9 vt A participa la înmormântarea cuiva. 10 vt (Pex) A supraviețui cuiva. 11 vt (D situații neplăcute, incidente etc.) A uita. 12 vt A distruge. 13 vr (Nob) A se îneca. 14 vt (Fig) A ascunde. 15 vt A semăna. 16 vt (D. porumb și vie) A prăși a doua oară. 17 vr (Înv) A se fortifica, făcând gropi, șanțuri. 18 vt (Rel; fig) A irosi o calitate, un talent etc.

ÎNGROPÁ, îngróp, vb. I. Tranz. I. A băga un mort în groapă; a înmormînta. N-au să ne lase să-l îngropăm așa după voința noastră. SAHIA, N. 39. Peste două zile o îngropară cu cinste mare. CREANGĂ, P. 16. În liniștea sării Să mă-ngropați, pe cînd Trec stoluri zburînd, La marginea mării. EMINESCU, O. I 221. ◊ Fig. Coboară vremea ca o apă Nestăvilită-n lunga-i cale, Și fiecare ceas îngroapă Comoara tinereții tale. TOPÎRCEANU, B. 65. Faci rău că nu-nveți pictura... Îngropi talentul, fiule. EMINESCU, N. 97. ◊ Refl. pas. (Rar) P. Rareș... s-a îngropat în... monastirea Probota, zidită de el. NEGRUZZI, S. I 143. ◊ Expr. (Familiar) Să mă îngropi sau să-l îngrop, se spune ca o întărire a celor spuse pentru a părea mai convingător, a face pe ascultător să creadă. Să mă îngropi, sufletul meu, Năică, nu citi... stăi s-o ascult și eu. CARAGIALE, O. I 106. Care? Cel de colo? Să-l îngrop de l-am mai zărit pîn-acu. ALECSANDRI, T. I 355. A îngropa zilele cuiva = a nenoroci pe cineva. Fiică-sa însă plîngea de se sfărma, tot zicînd: Tată și mamă! mă rog nu-mi îngropați zilele. SBIERA, P. 126. II. 1. A băga ceva în pămînt, a acoperi cu pămînt. Prindeți un liliac... și-l îngropați într-un furnicar. ALECSANDRI, T. I 104. ◊ Refl. Am izbutit de m-am îngropat în țărnă, la rădăcina unui păpușoi. CREANGĂ, A. 6. Paloșul mi-l învîrtea... Lîngă Mogoș de cădea Și-n pămînt se îngropa. ALECSANDRI, P. P. 154. ♦ (Cu privire la plante) A acoperi cu pămînt; a trage pămînt la rădăcină, a mușuroi. A îngropat via pentru iarnă. 2. Fig. A înfunda în ceva, a ascunde acoperind bine, de toate părțile. Își îngropă fața în mîini și începu să plîngă. DUMITRIU, N. 109. Îngrop în palme capul. COȘBUC, P. I 60. ◊ Refl. D-nul Gălușcă s-o îngropat în hîrtia cea mînjită cu cerneală. ALECSANDRI, T. 703. ♦ Refl. Fig. A ajunge, a se instala undeva într-un loc retras, izolat, fără legături cu alți oameni. Vidra nu vrea să se îngroape la țară. HASDEU, R. V. 127.

A ÎNGROPÁ îngróp tranz. 1) A pune într-o groapă, acoperind cu pământ. 2) (defuncți) A pune în mormânt (respectând anumite ritualuri); a înmormânta; a înhuma. ◊ ~ zilele cuiva a face nenorocit pe cineva. 3) fig. A ascunde ca într-o groapă. ~ fața în palme. [Sil. în-gro-] /în + groapă

A SE ÎNGROPÁ mă îngróp intranz. fam. A se izola într-un loc ascuns de ochii lumii; a se înfunda. /în + groapă

îngropà v. 1. a pune în pământ: a îngropa o comoară, un trandafir, porumb; 2. a pune în groapă: a îngropa un mort; 3. fig. a se confunda în ceva: s’a îngropat între cărți.

îngróp, a v. tr. (d. groapă.Îngroápă, să îngroape). Pun în groapă și acoper cu pămînt (nisip ș. a.): a îngropa un sîmbure, o comoară, un mort (a-l înmormînta). Mor în urma cuĭva (decĭ îl îngrop eŭ pe el): de ordinar, copiiĭ îĭ îngroapă pe părințĭ. V. refl. Vechĭ. Intru în șanțurĭ (în tranșeĭ). Azĭ. Fig. Mă îngrop în cărțĭ, mă adîncesc în studiŭ, în știință. – Vechĭ și a îngrupa, -upat (u fără acc.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngropare s. f., g.-d. art. îngropării; pl. îngropări

îngropare s. f., g.-d. art. îngropării; pl. îngropări

îngropáre s. f., g.-d. art. îngropării; pl. îngropări

îngropa (a ~) vb., ind. prez. 3 îngroa

îngropá vb., ind. prez. 1 sg. îngróp, 3 sg. și pl. îngroápă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGROPÁRE s. v. înmormântare.

ÎNGROPARE s. îngropat, înhumare, înmormîntare, (livr.) inhumație, sepultură, (înv. și pop.) petrecanie, petrecere, (pop.) îngropăciune, prohod, (înv. și reg.) astrucare, (înv.) pogrebanie. (Ceremonia ~ unui decedat.)

ÎNGROPÁ vb. v. afunda, cufunda, înfunda.

ÎNGROPÁ vb. 1. v. înmormânta. 2. (înv.) a semăna. (Ce ai ~ acolo?)

ÎNGROPA vb. 1. a înhuma, a înmormînta, (înv. și reg.) a astruca. (L-au ~ la cimitirul Bellu.) 2. (înv.) a semăna. (Ce ai ~ acolo?)

îngropa vb. v. AFUNDA. CUFUNDA. ÎNFUNDA.

A îngropa ≠ a deshuma, a dezgropa, a dezmormânta

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎNGROPÁRE (< îngropa) s. f. Acțiunea de a (se) îngropa; îngropat. ◊ (MILIT.) Î. la teren = executarea de către trupe a șăpăturilor (șanțuri, gropi etc.) necesare protecției personalului și tehnicii de luptă.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a îngropa mingea-n terenul adversarului expr. (la volei) a obține un punct la capătul unui atac executat în forță.

a-și îngropa obrazul expr. a avea tupeu.

Intrare: îngropare
îngropare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngropare
  • ‑ngropare
  • îngroparea
  • ‑ngroparea
plural
  • îngropări
  • ‑ngropări
  • îngropările
  • ‑ngropările
genitiv-dativ singular
  • îngropări
  • ‑ngropări
  • îngropării
  • ‑ngropării
plural
  • îngropări
  • ‑ngropări
  • îngropărilor
  • ‑ngropărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngropa, îngropverb

  • 1. tranzitiv A băga un mort în groapă (respectând un anumit ceremonial). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote N-au să ne lase să-l îngropăm așa după voința noastră. SAHIA, N. 39. DLRLC
    • format_quote Peste două zile o îngropară cu cinste mare. CREANGĂ, P. 16. DLRLC
    • format_quote În liniștea sării Să mă-ngropați, pe cînd Trec stoluri zburînd, La marginea mării. EMINESCU, O. I 221. DLRLC
    • format_quote figurat Coboară vremea ca o apă Nestăvilită-n lunga-i cale, Și fiecare ceas îngroapă Comoara tinereții tale. TOPÎRCEANU, B. 65. DLRLC
    • format_quote figurat Faci rău că nu-nveți pictura... Îngropi talentul, fiule. EMINESCU, N. 97. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv rar P. Rareș... s-a îngropat în... monastirea Probota, zidită de el. NEGRUZZI, S. I 143. DLRLC
    • chat_bubble familiar Să mă îngropi sau să-l îngrop, se spune ca o întărire a celor spuse pentru a părea mai convingător, a face pe ascultător să creadă. DLRLC
      • format_quote Să mă îngropi, sufletul meu, Năică, nu citi... stăi s-o ascult și eu. CARAGIALE, O. I 106. DLRLC
      • format_quote Care? Cel de colo? Să-l îngrop de l-am mai zărit pîn-acu. ALECSANDRI, T. I 355. DLRLC
    • chat_bubble familiar A îngropa zilele cuiva = a nenoroci pe cineva. DLRLC
      sinonime: nenoroci
      • format_quote Fiică-sa însă plîngea de se sfărma, tot zicînd: Tată și mamă! mă rog nu-mi îngropați zilele. SBIERA, P. 126. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) băga în pământ, a (se) acoperi cu pământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prindeți un liliac... și-l îngropați într-un furnicar. ALECSANDRI, T. I 104. DLRLC
    • format_quote Am izbutit de m-am îngropat în țărnă, la rădăcina unui păpușoi. CREANGĂ, A. 6. DLRLC
    • format_quote Paloșul mi-l învîrtea... Lîngă Mogoș de cădea Și-n pămînt se îngropa. ALECSANDRI, P. P. 154. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A mușuroi o plantă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: mușuroi
      • format_quote A îngropat via pentru iarnă. DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv figurat A (se) cufunda în ceva sau undeva astfel încât să fie acoperit din toate părțile; a (se) înfunda. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Își îngropă fața în mîini și începu să plîngă. DUMITRIU, N. 109. DLRLC
    • format_quote Îngrop în palme capul. COȘBUC, P. I 60. DLRLC
    • format_quote D-nul Gălușcă s-o îngropat în hîrtia cea mînjită cu cerneală. ALECSANDRI, T. 703. DLRLC
    • 3.1. reflexiv A se instala într-un loc retras, întrerupând legăturile obișnuite cu lumea; a se înmormânta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: înmormânta
      • format_quote Vidra nu vrea să se îngroape la țară. HASDEU, R. V. 127. DLRLC
etimologie:
  • În + groapă DEX '09 DEX '98

îngropare, îngropărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) îngropa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: dezgropare
    • 1.1. Îngropăciune, înmormântare. DLRLC
      • format_quote Nu-i venea Răsufletul, că le-auzea Plîngînd ca la-ngropare. COȘBUC, P. I 256. DLRLC
      • format_quote Cheltuieli pentru îngropare. ȘEZ. VII 136. DLRLC
    • 1.2. Vârâre în pământ și acoperire cu pământ. DLRLC
      • format_quote Îngroparea semințelor. Îngroparea trandafirilor. DLRLC
etimologie:
  • vezi îngropa DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.