26 de definiții pentru înfruntare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFRUNTÁRE, înfruntări, s. f. Acțiunea de a (se) înfrunta și rezultatul ei. 1. Mustrare, dojană aspră; p. ext. jignire, insultă. 2. Rezistență hotărâtă; opunere îndrăzneață. ♦ Conflict, ciocnire. – V. înfrunta.

înfruntare sf [At: COD. VOR. 110/7 / Pl: ~tări / E: înfrunta] 1 (Îrg) Reproș. 2 (Îrg) Dezaprobare. 3 (Îrg) Mustrare cu asprime Si: înfruntat1 (3). 4 (Îrg; pex) Batjocorire. 5 (Înv; nob) Convingere a unei persoane prin mustrări să adopte o atitudine, să acționeze într-un anumit mod etc. Si: înfruntat1 (5). 6 (Înv) Rușinare. 7 Împotrivire cu curaj Si: înfruntat1 (7). 8 Întâmpinare cu tărie a unei amenințări, a unei provocări Si: înfruntat1 (8). 9 Insultă publică Si: înfruntat1 (9). 10 Schimb aprins de cuvinte Si: înfruntat1 (10).

ÎNFRUNTÁRE, înfruntări, s. f. Acțiunea de a înfrunta și rezultatul ei. 1. Mustrare, dojană aspră; p. ext. jignire, insultă. 2. Rezistență hotărâtă; opunere îndrăzneață. ♦ Conflict, ciocnire. – V. înfrunta.

ÎNFRUNTÁRE, înfruntări, s. f. Acțiunea de a (se) înfrunta. 1. Rezistență hotărîtă, opunere îndrăzneață. Viața lui Gheorghe Dima și-a aflat rost pentru o vreme în înfruntarea nestăvilitei vieți a apelor Siretului. GALAN, Z. R. 45. ♦ Conflict, luptă, ciocnire. În înfruntarea dintre Sanda și Ciortanul se înfruntă două principii educative. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/4. 2. Mustrare, dojană, dezaprobare; p. ext. jignire, ofensă, insultă. Pentru Pirgu, care se credea neîntrecut... nu se putea înfruntare mai sîngeroasă. M. I. CARAGIALE, C. 16. Înghițind înfruntarea, nu zise nimic și plecă. ISPIRESCU, L. 185.

înfruntare f. 1. mustrare severă; 2. afront, insultă publică.

înfruntáre f., pl. ărĭ. Mustrare. Afront. Sfidare.

ÎNFRUNTÁ, înfrúnt, vb. I. Tranz. 1. A mustra, a dojeni cu vorbe aspre de față cu alții; a certa, a ocărî. 2. A ține piept, a da piept, a rezista cu curaj (în fața unei primejdii). ♦ Refl. recipr. A avea un conflict, un schimb aprins de cuvinte. – Lat. *infrontare (< frons).

ÎNFRUNTÁ, înfrúnt, vb. I. Tranz. 1. A mustra, a dojeni cu vorbe aspre de față cu alții; a certa, a ocărî. 2. A ține piept, a da piept, a rezista cu curaj (în fața unei primejdii). ♦ Refl. recipr. A avea un conflict, un schimb aprins de cuvinte. – Lat. *infrontare (< frons).

înfrunta1 [At: DOSOFTEI, V. S. 15/2 / V: (rar; nob) frunta / Pzi: ~unt, (înv) ~tez / E: ml *infrontare] 1 vt (Îrg) A reproșa. 2 vt (Îrg) A dezaproba. 3 vt (Îrg) A mustra cu asprime. 4 vt (Îrg; pex) A batjocori. 5 vt (Înv; nob) A convinge prin mustrări să adopte o atitudine, să acționeze într-un anumit mod, etc. 6 vr (Înv) A se rușina. 7 vt A se împotrivi cu curaj Si: a brava (1). 8 vt A întâmpina bărbătește o amenințare, o provocare. 9 vrr A avea un schimb aprins de cuvinte.

ÎNFRUNTÁ, înfrúnt, vb. I. Tranz. 1. A sfida (o primejdie), a ține piept (unei forțe copleșitoare), a (se) lupta cu... În ochii copilandrilor, tînjind de doruri, pîlpîie o lumină: simpatia pentru oameni în stare să înfrunte urgia fără a se încovoia. CĂLUGĂRU, O. P. 415. Te-oi vedea... și pe dumneata, cînd o fi să înfruntăm glonțul. CAMILAR, N. I 38. Ah! aste mari cuvinte în veci nu le-oi uita. Cu ele soarta-mi aspră de-acum voi înfrunta. ALECSANDRI, T. II 206. ◊ Fig. De data aceasta era dealul care înfrunta valea și apele. GALACTION, O. I 38. ◊ Expr. A înfrunta privirea (sau privirile, rar căutătura cuiva) = a se uita drept, fără sfială în ochii cuiva; a se arăta dîrz, a nu se lăsa intimidat de cineva. Petre îi înfruntă privirea simplu, ca și cînd ar fi zis că el nu se sperie de o muiere. REBREANU, R. I 268. N-ar fi putut înfrunta privirile camarazilor. BART, E. 214. El se uită la ea lung; ea îi înfruntă căutătura. CARAGIALE, O. I 271. ♦ Refl. reciproc. A se lupta, a se bate, a se încăiera. Sîntem noi în stare a ne înfrunta cu oștirile străine, noi care sîntem armați cu ciomege? BOLINTINEANU, O. 441. 2. A mustra, a ocărî, a certa, a manifesta o dezaprobare, un reproș. A chemat la sine pe slujnică și a înfruntat-o. SADOVEANU, D. P. 41. Te-ai îmbătat, ticălosule! îl înfruntă ea cu asprime. SLAVICI, O. I 372. Îl înfruntă pentru fapta cea mișelească ce era să săvîrșească. ISPIRESCU, L. 77.

A SE ÎNFRUNTÁ mă înfrúnt intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe sau acțiuni ostile (unul cu altul). /<lat. infrontare

A ÎNFRUNTÁ înfrúnt tranz. 1) A întâmpina cu hotărâre și curaj, opunând rezistență. ◊ ~ privirea cuiva a) a se uita drept și fără sfială în ochii cuiva; b) a nu se lăsa intimidat de cineva sau de ceva. 2) A trata cu ocări și reproșuri (în public). [Sil. în-frun-] /<lat. infrontare

înfruntà v. 1. a mustra cu asprime; 2. fig. a da piept cu: a înfrunta moartea. [Lit. a da peste frunte (cf. a da peste nas), fruntea și nasul sunt considerate ca sediul semeției, mândriei, batjocurei și a mâniei].

înfrúnt și -éz, a v. tr. (d. frunte. V. afront, confrunt). 1. Mustru (adică „îĭ arăt greșeala în frunte, în față”). 2. (după fr. affronter). Daŭ pept, ĭes la luptă, sfidez: a înfrunta moartea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfruntare s. f., g.-d. art. înfruntării; pl. înfruntări

înfruntare s. f., g.-d. art. înfruntării; pl. înfruntări

înfruntáre s. f., g.-d. art. înfruntării; pl. înfruntări

înfrunta (a ~) vb., ind. prez. 3 înfruntă

înfruntá vb., ind. prez. 1 sg. înfrúnt, 3 sg. și pl. înfrúntă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFRUNTÁRE s. v. admonestare, afront, bătălie, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, injurie, insultă, jignire, luptă, morală, mustrare, observație, ocară, ofensă, reproș, rușine, umilință.

ÎNFRUNTÁRE s. 1. sfidare, (rar) sfruntare. (~ cuiva.) 2. v. încăierare.

înfruntare s. v. ADMONESTARE. AFRONT. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. INJURIE. INSULTĂ. JIGNIRE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. OCARĂ. OFENSĂ. REPROȘ. RUȘINE. UMILINȚĂ.

ÎNFRUNTARE s. 1. sfidare, (rar) sfruntare. (~ cuiva.) 2. încăierare, (înv. și reg.) război, (fig.) ciocnire. (O ~ între forțe armate dușmane.)

ÎNFRUNTÁ vb. 1. a brava, a sfida, (rar) a sfrunta. (A ~ cu curaj un pericol.) 2. (rar) a susține. (Îi ~ privirea.) 3. v. întrece. 4. v. întâlni. 5. v. încăiera. 6. v. opune.

ÎNFRUNTÁ vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, moraliza, mustra.

ÎNFRUNTA vb. 1. a brava, a sfida, (rar) a sfrunta. (A ~ cu curaj un pericol.) 2. (rar) a susține. (Îi ~ privirea.) 3. a se încerca, a se întrece, a se măsura, a se pune, (pop.) a se prinde. (Cine se ~ cu mine?) 4. a se confrunta, a se întîlni, a se întrece. (Echipele de fotbal se ~ mîine.) 5. a se încaiera, (fig.) a se ciocni. (Două armate care se ~.) 6. a se opune, (fig.) a se ciocni. (Se ~ interese antagonice.)

înfrunta vb. v. ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. MORALIZA. MUSTRA.

Intrare: înfruntare
înfruntare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfruntare
  • ‑nfruntare
  • înfruntarea
  • ‑nfruntarea
plural
  • înfruntări
  • ‑nfruntări
  • înfruntările
  • ‑nfruntările
genitiv-dativ singular
  • înfruntări
  • ‑nfruntări
  • înfruntării
  • ‑nfruntării
plural
  • înfruntări
  • ‑nfruntări
  • înfruntărilor
  • ‑nfruntărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfrunta, înfruntverb

  • 1. A mustra, a dojeni cu vorbe aspre de față cu alții. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A chemat la sine pe slujnică și a înfruntat-o. SADOVEANU, D. P. 41. DLRLC
    • format_quote Te-ai îmbătat, ticălosule! îl înfruntă ea cu asprime. SLAVICI, O. I 372. DLRLC
    • format_quote Îl înfruntă pentru fapta cea mișelească ce era să săvîrșească. ISPIRESCU, L. 77. DLRLC
  • 2. A ține piept, a da piept, a rezista cu curaj (în fața unei primejdii). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În ochii copilandrilor, tînjind de doruri, pîlpîie o lumină: simpatia pentru oameni în stare să înfrunte urgia fără a se încovoia. CĂLUGĂRU, O. P. 415. DLRLC
    • format_quote Te-oi vedea... și pe dumneata, cînd o fi să înfruntăm glonțul. CAMILAR, N. I 38. DLRLC
    • format_quote Ah! aste mari cuvinte în veci nu le-oi uita. Cu ele soarta-mi aspră de-acum voi înfrunta. ALECSANDRI, T. II 206. DLRLC
    • format_quote figurat De data aceasta era dealul care înfrunta valea și apele. GALACTION, O. I 38. DLRLC
    • 2.1. reflexiv reciproc A avea un conflict, un schimb aprins de cuvinte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sîntem noi în stare a ne înfrunta cu oștirile străine, noi care sîntem armați cu ciomege? BOLINTINEANU, O. 441. DLRLC
    • chat_bubble A înfrunta privirea (sau privirile, rar căutătura) cuiva = a se uita drept, fără sfială în ochii cuiva; a se arăta dîrz, a nu se lăsa intimidat de cineva. DLRLC
      • format_quote Petre îi înfruntă privirea simplu, ca și cînd ar fi zis că el nu se sperie de o muiere. REBREANU, R. I 268. DLRLC
      • format_quote N-ar fi putut înfrunta privirile camarazilor. BART, E. 214. DLRLC
      • format_quote El se uită la ea lung; ea îi înfruntă căutătura. CARAGIALE, O. I 271. DLRLC
etimologie:

înfruntare, înfruntărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) înfrunta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Mustrare, dojană aspră. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Înghițind înfruntarea, nu zise nimic și plecă. ISPIRESCU, L. 185. DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune Insultă, jignire, ofensă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Pentru Pirgu, care se credea neîntrecut... nu se putea înfruntare mai sîngeroasă. M. I. CARAGIALE, C. 16. DLRLC
    • 1.2. Rezistență hotărâtă; opunere îndrăzneață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Viața lui Gheorghe Dima și-a aflat rost pentru o vreme în înfruntarea nestăvilitei vieți a apelor Siretului. GALAN, Z. R. 45. DLRLC
      • 1.2.1. Ciocnire, conflict, luptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote În înfruntarea dintre Sanda și Ciortanul se înfruntă două principii educative. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/4. DLRLC
etimologie:
  • vezi înfrunta DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.