18 definiții pentru înfricoșat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFRICOȘÁT, -Ă, înfricoșați, -te, adj. Cuprins de frică; speriat2, înspăimântat, îngrozit, înfricat. ♦ Înfiorător, înspăimântător. ♦ (Reg., cu valoare de superlativ) Teribil, grozav. – V. înfricoșa.

ÎNFRICOȘÁT, -Ă, înfricoșați, -te, adj. Cuprins de frică; speriat2, înspăimântat, îngrozit, înfricat. ♦ Înfiorător, înspăimântător. ♦ (Reg., cu valoare de superlativ) Teribil, grozav. – V. înfricoșa.

înfricoșat, ~ă a [At: CORESI, PS. 202 / Pl: ~ați, ~e / E: înfricoșa] 1 (Înv) Care inspiră frică Si: îngrozitor, înfiorător, înspăimântător. 2 (Îrg; cu valoare de superlativ) Teribil. 3 Cuprins de frică. 4 Intimidat. 5 (Pex) Timid.

ÎNFRICOȘÁT, -Ă, înfricoșați, -te, adj. Cuprins de frică, speriat, înspăimîntat, îngrozit. Se uită înfricoșată pe sub coviltirul trăsurii. DUMITRIU, N. 81. Tata m-a trimis să ți le aduc, am șoptit înfricoșat. VORNIC, P. 18. Apostol închise ochii, înfricoșat ca în fața unei fantome. REBREANU, P. S. 86. ◊ Fig. Toamna de pe malul mării cu priviri înfricoșate Urmărește-n larg fantome de corăbii înecate. D. BOTEZ, P. O. 49. ♦ Care inspiră frică, înfiorător, înspăimîntător. Cel mai înfricoșat la înfățișare, din pricina bărbii și comanacului, era cuviosul Nicadim. SADOVEANU, F. J. 232. Ci-n pacea obidirii voastre, Ca-ntr-un întins adînc de mare, Trăiește-nfricoșatul vifor Al vremilor răzbunătoare. GOGA, P. 11. Venind un vîrtej înfricoșat, a ridicat pe ginerele împăratului în sus. CREANGĂ, P. 89. Fața lui era înfricoșată, privirea cruntă. EMINESCU, N. 15. ◊ (Adverbial) Îi iesă și lui ursul înainte, mornăind înfricoșat. CREANGĂ, P. 198. Vîntul... Suflă trist, înfricoșat. ALECSANDRI, P. I 48. ♦ Foarte bun, foarte frumos. Se apucă și ea de găti niște bucate înfricoșate. ISPIRESCU, L. 23. Apoi, făcu o nuntă d-alea înfricoșatele. id. ib. 344.

înfricoșat a. 1. care insuflă frică, spăimântător: oaste înfricoșată; 2. pop. grozav, strașnic (în sens bun): ea găti niște bucate înfricoșate ISP. făcură o nuntă înfricoșată ISP. [V. fricos].

înfricoșát, -ă adj. Umplut de frică: mutră înfricoșată. Înfricoșător, formidabil: o artilerie înfricoșată. Foarte bun, turbat: niște bucate înfricoșate. Foarte strălucit: o nuntă înfricoșată. Adv. Formidabil: tunurile bubuĭaŭ înfricoșat.

ÎNFRICOȘÁ, înfricoșez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de frică; a (se) înspăimânta; a (se) îngrozi, a se înfrica. – În + fricos.

ÎNFRICOȘÁ, înfricoșez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de frică; a (se) înspăimânta; a (se) îngrozi, a se înfrica. – În + fricos.

înfricoșa [At: CORESI, EV. 234/10 / Pzi: ez / E: în- + fricos] 1 vt A intimida pe cineva. 2-3 vtr (A face pe cineva să fie cuprins sau) a fi cuprins de frică.

ÎNFRICOȘÁ, înfricoșez, vb. I. Refl. A fi cuprins de frică; a se speria. Tată, nu te înfricoșa, că eu sînt! CREANGĂ, P. 79. ♦ Tranz. A înspăimînta, a îngrozi, a intimida. Romanii vor întreprinde expediții cu scopul de-a captura pradă și sclavi și de a înfricoșa pe daci. IST. R.P.R. 36. ◊ Absol. Uși de bronz întredeschise pe-adîncimi ce-nfricoșează. MACEDONSKI, O. I 103.

A ÎNFRICOȘÁ ~éz tranz. A face să se înfricoșeze. [Sil. în-fri-] /în + fricos

A SE ÎNFRICOȘÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de frică. /în + fricos

înfricoșà v. 1. a băga frică mare; 2. a intimida; 3. a se speria foarte.

înfricoșéz v. tr. (d. frică, fricos). Umplu de frică, îngrozesc, înspăĭmînt, intimidéz. Vechĭ înfric, a -á.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfricoșa (a ~) vb., ind. prez. 3 înfricoșează, 1 pl. înfricoșăm; conj. prez. 3 să înfricoșeze; ger. înfricoșând

înfricoșá vb., ind. prez. 1 sg. înfricoșéz, 1 pl. înfricoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. înfricoșéze; ger. înfricoșând

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFRICOȘÁT adj. v. îngrozit.

ÎNFRICOȘAT adj. cutremurat, încrîncenat, înfiorat, îngrozit, înspăimîntat, zguduit, (înv. și pop.) spăimîntat, (reg.) înfricat, (înv.) spăimat. (A rămas ~ la vederea...)

ÎNFRICOȘA vb. a se cutremura, a se încrîncena, a se înfiora, a se îngrozi, a se înspăimînta, a tremura, a se zgudui, (înv. și pop.) a se spăimînta, (înv. și reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scîrbi, (înv.) a se mira, (înv., in Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (S-a ~ la auzul acestei vești.)

Intrare: înfricoșat
înfricoșat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfricoșat
  • ‑nfricoșat
  • înfricoșatul
  • înfricoșatu‑
  • ‑nfricoșatul
  • ‑nfricoșatu‑
  • înfricoșa
  • ‑nfricoșa
  • înfricoșata
  • ‑nfricoșata
plural
  • înfricoșați
  • ‑nfricoșați
  • înfricoșații
  • ‑nfricoșații
  • înfricoșate
  • ‑nfricoșate
  • înfricoșatele
  • ‑nfricoșatele
genitiv-dativ singular
  • înfricoșat
  • ‑nfricoșat
  • înfricoșatului
  • ‑nfricoșatului
  • înfricoșate
  • ‑nfricoșate
  • înfricoșatei
  • ‑nfricoșatei
plural
  • înfricoșați
  • ‑nfricoșați
  • înfricoșaților
  • ‑nfricoșaților
  • înfricoșate
  • ‑nfricoșate
  • înfricoșatelor
  • ‑nfricoșatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfricoșa, înfricoșezverb

  • 1. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de frică; a (se) înspăimânta; a (se) îngrozi, a se înfrica. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tată, nu te înfricoșa, că eu sînt! CREANGĂ, P. 79. DLRLC
    • format_quote Romanii vor întreprinde expediții cu scopul de-a captura pradă și sclavi și de a înfricoșa pe daci. IST. R.P.R. 36. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Uși de bronz întredeschise pe-adîncimi ce-nfricoșează. MACEDONSKI, O. I 103. DLRLC
etimologie:
  • În + fricos DEX '09 DEX '98

înfricoșat, înfricoșaadjectiv

  • 1. Cuprins de frică; speriat (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se uită înfricoșată pe sub coviltirul trăsurii. DUMITRIU, N. 81. DLRLC
    • format_quote Tata m-a trimis să ți le aduc, am șoptit înfricoșat. VORNIC, P. 18. DLRLC
    • format_quote Apostol închise ochii, înfricoșat ca în fața unei fantome. REBREANU, P. S. 86. DLRLC
    • format_quote figurat Toamna de pe malul mării cu priviri înfricoșate Urmărește-n larg fantome de corăbii înecate. D. BOTEZ, P. O. 49. DLRLC
    • 1.1. Care inspiră frică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cel mai înfricoșat la înfățișare, din pricina bărbii și comanacului, era cuviosul Nicodim. SADOVEANU, F. J. 232. DLRLC
      • format_quote Ci-n pacea obidirii voastre, Ca-ntr-un întins adînc de mare, Trăiește-nfricoșatul vifor Al vremilor răzbunătoare. GOGA, P. 11. DLRLC
      • format_quote Venind un vîrtej înfricoșat, a ridicat pe ginerele împăratului în sus. CREANGĂ, P. 89. DLRLC
      • format_quote Fața lui era înfricoșată, privirea cruntă. EMINESCU, N. 15. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Îi iesă și lui ursul înainte, mornăind înfricoșat. CREANGĂ, P. 198. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Vîntul... Suflă trist, înfricoșat. ALECSANDRI, P. I 48. DLRLC
    • 1.2. regional (Cu valoare de superlativ) Foarte bun, foarte frumos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se apucă și ea de găti niște bucate înfricoșate. ISPIRESCU, L. 23. DLRLC
      • format_quote Apoi, făcu o nuntă d-alea înfricoșatele. ISPIRESCU, L. 344. DLRLC
etimologie:
  • vezi înfricoșa DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.