12 definiții pentru înfrica

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFRICÁ vb. I. Refl. (Înv.; folosit la timpurile trecute) A se înfricoșa. – În + frică.

înfrica vtr [At: PSALT. 39/ 9-10 / Pzi: înfric / E: în- + frică] (Îvp) 1-2 A (se) înspăimânta.

ÎNFRICÁ vb. I. Refl. (Folosit la timpurile trecute) A se înfricoșa. – În + frică.

ÎNFRICÁ, înfríc, vb. I. Refl. (Transilv.; folosit mai ales la timpurile trecute) A-i fi cuiva frică, a se teme, a se înfricoșa. Și erau întărite curțile Zmeului... tot cu stînci de bolovani, dar el nu se înfrica de loc. RETEGANUL, P. V 24.

ÎNFRICA vb. (Trans. SV) A se înfricoșa. Că nu înfricară-se de Dumnezeu. PS. SEC. XVIII, 38v. Etimologie: pref. în- + frică + suf. -a. Vezi și fricos, înfricat.

înfríc, a v. tr. Vechĭ. Rar azĭ. Înfricoșez.

înfricoșéz v. tr. (d. frică, fricos). Umplu de frică, îngrozesc, înspăĭmînt, intimidéz. Vechĭ înfric, a -á.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfrica (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. înfric, 2 sg. înfrici, 3 înfri; conj. prez. 1 sg. să înfric, 3 să înfrice

înfrica (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. înfric, perf. s. 1 sg. înfricai; conj. să înfrice

înfricá vb., ind. prez. 3 sg. înfrícă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFRICÁ vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoșa, îngrozi, înspăimânta, tremura, zgudui.

înfrica vb. v. CUTREMURA. ÎNCRÎNCENA. ÎNFIORA. ÎNFRICOȘA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÎNTA. TREMURA. ZGUDUI.

Intrare: înfrica
verb (V10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfrica
  • ‑nfrica
  • înfricare
  • ‑nfricare
  • înfricat
  • ‑nfricat
  • înfricatu‑
  • ‑nfricatu‑
  • înfricând
  • ‑nfricând
  • înfricându‑
  • ‑nfricându‑
singular plural
  • înfri
  • ‑nfri
  • înfricați
  • ‑nfricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfric
  • ‑nfric
(să)
  • înfric
  • ‑nfric
  • înfricam
  • ‑nfricam
  • înfricai
  • ‑nfricai
  • înfricasem
  • ‑nfricasem
a II-a (tu)
  • înfrici
  • ‑nfrici
(să)
  • înfrici
  • ‑nfrici
  • înfricai
  • ‑nfricai
  • înfricași
  • ‑nfricași
  • înfricaseși
  • ‑nfricaseși
a III-a (el, ea)
  • înfri
  • ‑nfri
(să)
  • înfrice
  • ‑nfrice
  • înfrica
  • ‑nfrica
  • înfrică
  • ‑nfrică
  • înfricase
  • ‑nfricase
plural I (noi)
  • înfricăm
  • ‑nfricăm
(să)
  • înfricăm
  • ‑nfricăm
  • înfricam
  • ‑nfricam
  • înfricarăm
  • ‑nfricarăm
  • înfricaserăm
  • ‑nfricaserăm
  • înfricasem
  • ‑nfricasem
a II-a (voi)
  • înfricați
  • ‑nfricați
(să)
  • înfricați
  • ‑nfricați
  • înfricați
  • ‑nfricați
  • înfricarăți
  • ‑nfricarăți
  • înfricaserăți
  • ‑nfricaserăți
  • înfricaseți
  • ‑nfricaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfri
  • ‑nfri
(să)
  • înfrice
  • ‑nfrice
  • înfricau
  • ‑nfricau
  • înfrica
  • ‑nfrica
  • înfricaseră
  • ‑nfricaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfrica, înfricverb

  • 1. învechit (Folosit la timpurile trecute) A se înfricoșa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și erau întărite curțile Zmeului... tot cu stînci de bolovani, dar el nu se înfrica de loc. RETEGANUL, P. V 24. DLRLC
etimologie:
  • În + frică DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.