14 definiții pentru înfrâna

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFRÂNÁ, înfrânez, vb. I. Tranz. A pune frâu; p. ext. a îmblânzi, a domestici. ♦ Fig. A stăvili, a reține, a potoli. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) domina. – Lat. infrenare.

ÎNFRÂNÁ, înfrânez, vb. I. Tranz. A pune frâu; p. ext. a îmblânzi, a domestici. ♦ Fig. A stăvili, a reține, a potoli. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) domina. – Lat. infrenare.

înfrâna [At: COD. VOR. 148/7 / V: ~âia, ~âua / Pzi: ~nez, (înv) înfrân / E: ml *infrenare] 1 vt A pune frâu. 2-3 vtr (Fig) A (se) stăpâni. 4 vt (Pex; fig) A domestici animale sălbatice.

ÎNFRÂNÁ vb. I. tranz. 1. a pune frâu (unui cal). 2. (fig.) a stăvili; a domoli. II. tranz., refl. (fig.) a (se) stăpâni. (< lat. infrenare) corectată

A ÎNFRÂNÁ ~éz tranz. 1) (cai) A stăpâni cu ajutorul frâului; a domoli; a struni. 2) pop. (animale sălbatice) A face să se deprindă cu omul; a domestici. 3) (sentimente, stări sufletești) A stăvili printr-un efort de voință; a înăbuși; a controla; a domina. A-și ~ dorințele. [Sil. în-frâ-] /<lat. infremere

înfrânà v. 1. a pune frâul la cai sau la altceva: 2. fig. a stăpâni, a domina: a-și înfrâna poftele, gura; 3. a se abține. [Lat. INFRENARE].

ÎNFRÎNÁ, înfrînez și înfrî́n, vb. I. 1. Tranz. A pune frîu unui animal de ham. Făt-Frumos înșelă și înfrînă calul. ISPIRESCU, L. 4. Și plîngînd înfrînă calul. Calul ei cel alb ca neaua, Îi netează mîndra coamă Și plîngind îi pune șaua. EMINESCU, O. I 66. ♦ A îmblînzi, a domestici. Dacă dobitoacele n-ar fi fost înfrînate, de demult ar fi sfîșiet pe om. CREANGĂ, P. 209. ♦ Fig. A stăvili, a reține, a face inofensiv, a potoli. V. frîna. Se lăsă pe speteaza scaunului și începu să rîdă, stăpînindu-se cît putea. Îi făcea rău rîsul, îi făcea rău și sila de-a și-l înfrîna, și-i curgeau lacrimi pe obraji. DUMITRIU, N. 85. Oamenii... își înfrînară resimțimintele. ODOBESCU, S. III 468. Orișicît vei înfrîna pe un domn, anevoie va fi a-l face pe el și pe oameni a uita vechiul obicei, a-l opri d-a se crede, măcar uneori, stăpîn al țării. BĂLCESCU, O. I 351. 2. Refl. A se abține de la ceva, a se reține de la o faptă, de la exprimarea unei păreri, a se stăpîni. Se îndîrjea, Dar tot el se înfrîna. TEODORESCU, P. P. 546.

înfrînéz v. tr. (lat. infréno, -áre, it. infrenare, pv. cat. sp. enfrenar). Pun frîu. Fig. Stăpînesc, dominez, reprim (poftele, vorbele). V. refl. Mă abțin. – Și înfîrnez (ca desfîrnez): de spun o vorbă, te și înfîrnezĭ. (Șez. 33, 23), te opuĭ, îțĭ sare țandura.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfrâna (a ~) vb., ind. prez. 3 înfrânea

înfrâná vb., ind. prez. 1 sg. înfrânéz, 3 sg. și pl. înfrâneáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFRÂNÁ vb. 1. v. împiedica. 2. v. struni. 3. a reține, a struni, (înv. fig.) a hățui. (Te rog să-i mai ~, sunt prea zburdalnici!) 4. v. stăpâni. 5. v. învinge. 6. v. abține. 7. a împiedica, a opri, a stăvili, (fig.) a frâna. (Nu puteau ~ avântul revoluționar.) 8. v. tempera.

ÎNFRÂNÁ vb. v. domoli, potoli, stăpâni, stăvili, tempera.

ÎNFRÎNA vb. 1. a împiedica. (A ~ o căruță, la vale.) 2. a domoli, a liniști, a struni. (A ~ un cal.) 3. a reține, a struni, (înv. fig.) a hățui. (Te rog să-i mai ~, sînt prea zburdalnici!) 4. a domina, a învinge, a stăpîni. (Și-a ~ durerea.) 5. a(-și) birui, a(-și) înfrînge, a(-și) învinge, a(-și) stăpîni, (pop. și fam.) a(-și) struni. (Și-a ~ emoția.) 6. a se abține, a se domina, a se opri, a răbda, a se reține, a se stăpîni. (Nu s-a putut ~ să nu-i spună.) 7. a împiedica, a opri, a stăvili, (fig.) a frîna. (Nu puteau ~ avîntul revoluționar.)

înfrîna vb. v. DOMOLI. POTOLI. STĂPÎNI. STĂVILI. TEMPERA.

Intrare: înfrâna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfrâna
  • ‑nfrâna
  • înfrânare
  • ‑nfrânare
  • înfrânat
  • ‑nfrânat
  • înfrânatu‑
  • ‑nfrânatu‑
  • înfrânând
  • ‑nfrânând
  • înfrânându‑
  • ‑nfrânându‑
singular plural
  • înfrânea
  • ‑nfrânea
  • înfrânați
  • ‑nfrânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfrânez
  • ‑nfrânez
(să)
  • înfrânez
  • ‑nfrânez
  • înfrânam
  • ‑nfrânam
  • înfrânai
  • ‑nfrânai
  • înfrânasem
  • ‑nfrânasem
a II-a (tu)
  • înfrânezi
  • ‑nfrânezi
(să)
  • înfrânezi
  • ‑nfrânezi
  • înfrânai
  • ‑nfrânai
  • înfrânași
  • ‑nfrânași
  • înfrânaseși
  • ‑nfrânaseși
a III-a (el, ea)
  • înfrânea
  • ‑nfrânea
(să)
  • înfrâneze
  • ‑nfrâneze
  • înfrâna
  • ‑nfrâna
  • înfrână
  • ‑nfrână
  • înfrânase
  • ‑nfrânase
plural I (noi)
  • înfrânăm
  • ‑nfrânăm
(să)
  • înfrânăm
  • ‑nfrânăm
  • înfrânam
  • ‑nfrânam
  • înfrânarăm
  • ‑nfrânarăm
  • înfrânaserăm
  • ‑nfrânaserăm
  • înfrânasem
  • ‑nfrânasem
a II-a (voi)
  • înfrânați
  • ‑nfrânați
(să)
  • înfrânați
  • ‑nfrânați
  • înfrânați
  • ‑nfrânați
  • înfrânarăți
  • ‑nfrânarăți
  • înfrânaserăți
  • ‑nfrânaserăți
  • înfrânaseți
  • ‑nfrânaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfrânea
  • ‑nfrânea
(să)
  • înfrâneze
  • ‑nfrâneze
  • înfrânau
  • ‑nfrânau
  • înfrâna
  • ‑nfrâna
  • înfrânaseră
  • ‑nfrânaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfrâna, înfrânezverb

  • 1. A pune frâu. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Făt-Frumos înșelă și înfrînă calul. ISPIRESCU, L. 4. DLRLC
    • format_quote Și plîngînd înfrînă calul. Calul ei cel alb ca neaua, Îi netează mîndra coamă Și plîngind îi pune șaua. EMINESCU, O. I 66. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Domestici, îmblânzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dacă dobitoacele n-ar fi fost înfrînate, de demult ar fi sfîșiet pe om. CREANGĂ, P. 209. DLRLC
    • 1.2. figurat Domoli, potoli, reține, stăvili. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
      • format_quote Se lăsă pe speteaza scaunului și începu să rîdă, stăpînindu-se cît putea. Îi făcea rău rîsul, îi făcea rău și sila de-a și-l înfrîna, și-i curgeau lacrimi pe obraji. DUMITRIU, N. 85. DLRLC
      • format_quote Oamenii... își înfrînară resimțimintele. ODOBESCU, S. III 468. DLRLC
      • format_quote Orișicît vei înfrîna pe un domn, anevoie va fi a-l face pe el și pe oameni a uita vechiul obicei, a-l opri d-a se crede, măcar uneori, stăpîn al țării. BĂLCESCU, O. I 351. DLRLC
    • 1.3. tranzitiv reflexiv figurat A (se) stăpâni, a (se) domina. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
      • format_quote Se îndîrjea, Dar tot el se înfrîna. TEODORESCU, P. P. 546. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.