25 de definiții pentru înflorit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFLORÍT, -Ă, înfloriți, -te, adj. I. (Despre plante) Care a făcut, a dat flori; acoperit de flori, plin de flori; (despre flori) care și-a deschis bobocii. II. 1. Fig. (Despre față; p. ext. despre oameni) Îmbujorat; luminat. 2. Împodobit cu desene, cu ornamente; înflorat. ♦ Fig. (Despre exprimare) Care este bogat în imagini; care caută să impresioneze prin bogăția imaginilor. – V. înflori.

ÎNFLORÍT, -Ă, înfloriți, -te, adj. I. (Despre plante) Care a făcut, a dat flori; acoperit de flori, plin de flori; (despre flori) care și-a deschis bobocii. II. 1. Fig. (Despre față; p. ext. despre oameni) Îmbujorat; luminat. 2. Împodobit cu desene, cu ornamente; înflorat. ♦ Fig. (Despre exprimare) Care este bogat în imagini; care caută să impresioneze prin bogăția imaginilor. – V. înflori.

înflorit2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 55/1 / V: (îrg) ~lur~ / Pl: ~iți, ~e / E: înflori] 1 (D. plante) Care a făcut, a dat flori. 2 Acoperit de flori. 3 (D. flori) Care și-a deschis bobocii. 4 (D. față) Îmbujorat. 5 (D. chip; pex d. oameni) Luminat. 6 Înflorat (1). 7 (D. stil) Bogat în imagini. 8 (D. exprimare) Care caută să impresioneze prin bogăția imaginilor. 9 (Fig; d. păr) Cărunt. 10 Mucegăit. 11 (D. boabele de porumb) Plesnit din cauza căldurii. 12 (Fig) Exagerat. 13 (Muz; d. melodii) Care rezultă din folosirea mai multor note de pasaj. 14 Care se dezvoltă bine. 15 (Fig) Care prosperă. 16 (Fig; d. oameni) Strălucitor. 17 (D. vin) Cu floare. 18 (D. pereți) Cu igrasie.

înflorit1 sn [At: SANDU, S. 63 / V: ~lur~ / Pl: ~uri / E: înflori] 1-4 Înflorire (1-4). 5 Splendoare. 6 Înflorare (1). 7 Dezvoltare. 8 Prosperare. 9-10 Înflorire (9-10). 11 (Fig) Exagerare. 12 (Rar) Mucegăire. 13 Înflorare (2). 14-17 Înflorire (14-17).

ÎNFLORÍT, -Ă, înfloriți, -te, adj. I. (Despre plante) Care și-a deschis bobocii; (despre locul unde cresc plantele) care s-a acoperit de flori. Cîmpie înflorită.Înflorita floare a soarelui îți fură mințile. CAMILAR, N. I 312. Vede un păr frumos și înflorit. CREANGĂ, P. 286. În iarba înflorită, somnoros suspin-un grier. EMINESCU, O. I 152. (Prin analogie) Grăunțele pocnesc [la foc] și sar înflorite, albe. VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ (Poetic) Trecu și vara, și trecu Și toamna, și pe văi căzu Zăpada iernii și-apoi iar Sosi-nfloritul cireșar. COȘBUC, P. I 282. Cîte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți, Străbătute de-al tău farmec ție singură ți-arăți! EMINESCU, O. I 130. ◊ Fig. Cararea... înflorită pe care o visează o inimă de douăzeci de ani. NEGRUZZI, S. I 47. II. Fig. 1. Împodobit cu desene, cu ornamente; brodat. Fetele cu flori în păr și cu cămășile înflorite se prindeau de mînă cu flăcăii încinși cu brîie verzi. SADOVEANU, O. VI 50. Jos, pe iarbă, stau întinse lăicere înflorite. BELDICEANU, P. 53. 2. Îmbujorat, rumenit (la față). Titi și fratele și surorile lui aveau obrajii înfloriți. PAS, Z. I 240. Zăpăcită, doamna sta Și-nflorită de rușine: Ce-am făcut, măria-ta? COȘBUC, P. I 211. ♦ Luminat. A scos pe fereastră obrazul încununat cu cîrlige de hîrtie și înflorit de zîmbet. SADOVEANU, N. P. 170. Rîdea înflorită de bucurie la toate glumele pe care le auzea. CAMIL PETRESCU, O. I 113. ♦ (Despre limbă, stil) Care este bogat în imagini, care caută să facă efect, să impresioneze. [Bătrînul] ne învăluie aproape în vorba-i bogată și înflorită. SADOVEANU, O. VII 201. Seara, în cerdacul cu viță, cărturarul lămurea treptat, în lungi și înflorite povestiri, de unde i-a venit gîndul acestor săpături. C. PETRESCU, R. DR. 40. ◊ (Adverbial) Vorbea foarte înflorit. SADOVEANU, O. VII 221.

ÎNFLORÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNFLORI. 2) (despre limbă sau stil) Care este bogat în imagini. /v. a înflori

ÎNFLORÍ, înfloresc, vb. IV. I. Intranz. A face, a da flori; a se acoperi de flori. II. 1. Intranz. Fig. A-și face apariția, a se arăta; a se ivi; a se dezvolta, a crește, a prospera. ♦ A fi în toată frumusețea, strălucirea. ♦ (Despre față) A se îmbujora, a se lumina. 2. Tranz. A împodobi (prin cusături, desene, ornamente etc.), a înfrumuseța. ♦ Fig. A exagera. 3. Tranz. (Pop.) A face ca o pânză sau un obiect confecționat din pânză să devină alb-strălucitor (prin spălare și uscare la soare). – Lat. inflorire.

ÎNFLORÍ, înfloresc, vb. IV. I. Intranz. A face, a da flori; a se acoperi de flori. II. 1. Intranz. Fig. A-și face apariția, a se arăta; a se ivi; a se dezvolta, a crește, a prospera. ♦ A fi în toată frumusețea, strălucirea. ♦ (Despre față) A se îmbujora, a se lumina. 2. Tranz. A împodobi (prin cusături, desene, ornamente etc.), a înfrumuseța. ♦ Fig. A exagera. 3. Tranz. (Pop.) A face ca o pânză sau un obiect confecționat din pânză să devină alb-strălucitor (prin spălare și uscare la soare). – Lat. inflorire.

înflori [At: PSALT. 188/11 / V: (înv; Ban) ~luri / Pzi: ~resc, (înv) ~flor / E: ml *inflorire] 1 vi A face flori. 2 vi A se acoperi de flori. 3 vi (Fig) A fi în plinătatea frumuseții. 4 vi (Fig; îe) Unde -rește tămâia (sau piperul) Foarte departe. 5 vtf (Rar) A face să înflorească. 6 vt A înflora (1). 7 vi A-și face apariția Si: a se arăta, a se ivi. 8 vi (D. față) A se îmbujora. 9 vi (D. chip) A se lumina. 10 vt (Fig) A exagera. 11 vi A se dezvolta. 12 vi (Fig) A prospera. 13 vt (Pop) A face ca o pânză sau un obiect confecționat din pânză să devină alb-strălucitor prin spălare și uscare la soare. 14 vi (D. vin, borș etc.) A prinde floare. 15 vi (D. pâine, mămăligă) A mucegăi. 16 vt A înflora (2). 17 vt (Pex) A vopsi. 18 vi (D. pereți) A se coșcovi din cauza igrasiei.

ÎNFLORÍ, înfloresc, vb. IV. I. Intranz. (Despre flori, la pers. 3) A ajunge la maturitate, a se deschide, a-și desface bobocii; (despre plante, p. ext. despre locul unde se află ele) a căpăta flori, a se acoperi de flori. Au înflorit cireșii din grădină. D. BOTEZ, P. O. 21. Înfloresc grădinile, Ceru-i ca oglinda; Prin livezi albinele Și-au pornit colinda. IOSIF, P. 61. Văzu că pomul înmugurește, înflorește. ISPIRESCU, L. 72. E ca floarea din crenguță; Cînd gîndești că înflorește, Ea atunci se vestejește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 238. ♦ A căpăta aspectul unei flori, a se dezvolta în chip de floare. Pe geamurile Hagiului înflorise gheața cu frunze mari și groase. DELAVRANCEA, H. T. 34. II. Fig. 1. Intranz. A-și face apariția (ca o floare), a se arăta, a se ivi. Tot mai larg peste țară înfloresc bucuriile. DEȘLIU, G. 45. Văd cum pe obraz îi înflorește bucuria. STANCU, D. 293. Încrederea-nflorește în inimile mari! ALECSANDRI, O. 208. ♦ A se dezvolta frumos (ca o floare), a se afla într-o situație favorabilă, a crește (în putere, în stimă), a prospera. Viața începe să înflorească în Valea Jiului ca și în celelalte regiuni producătoare de cărbuni. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 300, 3/5. Amețind totul, această bucurie înflorea fără seamăn. CAMIL PETRESCU, U. N. 23. Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, măriei-sale. EMINESCU, O. I 100. ◊ Tranz. fact. Odihna-l înflorește, căci grija nu-l apasă. MACEDONSKI, O. I 116. Eu am crescut-o... eu am înflorit-o ca pe o garofiță. ALECSANDRI, T. 949. ♦ A deveni roșu (ca o floare). Grijeau de foc și tot turnau la lemne, de înflorise grătarul ca brîndușa de toamnă. GALACTION, O. I 249. ♦ A se înviora, a se lumina, a se îmbujora, a se rumeni. Ea-și potrivește floarea-n păr Și-i înfloresc zîmbind obrajii Cei albi, ca florile de măr. COȘBUC, P. I 182. 2. Tranz. A înfrumuseța ceva (prin culori variate sau prin desene, cusături, ornamente cu flori); a împodobi. Femeile de toate națiile înfloreau, cu hainele și cu fețele, învălmășeala. SADOVEANU, O. V 53. Și fete vin să le-nflorești altița, La pragul tău e plină ulicioara. GOGA, P. 30. O batistă de borangic, subțire... își revărsa un colț înflorit și el cu aur. ANGHEL, PR. 26. ◊ Refl. (Cu pron. în dativ) (Fig.). A fost un om cu multe necazuri, dar a știut să-și înflorească viața cu cîteva ceasuri bune. SADOVEANU, E. 106. ♦ Fig. A exagera. Gazetele... înfloreau informațiile. PAS, Z. IV 132. 3. Tranz. (Cu privire la pînzeturi sau la obiecte confecționate din pînză) A face să devină alb-strălucitor (prin spălare și uscare la soare). Fete mari pînze Nălbeau Și pe pietre Le-nfloreau. TEODORESCU, P. P. 558. ◊ Refl. pas. Pînzele să se-nflorească Și frumos să se nălbească, Știi, ca coala de hîrtie. TEODORESCU, P. P. 558. – Prez. ind. pers. 3 și: (regional) înfloáre (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 113).

A ÎNFLORÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre plante, terenuri) A face flori; a se acoperi cu flori. 2) (despre flori) A-și deschide bobocii. 3) fig. A se dezvolta în condiții favorabile și în toată plenitudinea; a prospera. Arta ~ește. 4) A căpăta aspectul unei flori; a deveni parcă presărat cu flori. Au ~it ferestrele de ger. 5) fig. (despre obraji, față) A deveni rumen; a se face roșu (ca bujorul); a se rumeni; a se îmbujora. 6) (despre unele produse alimentare, de obicei lichide) A prinde floare; a se acoperi cu un strat subțire de mucegai. /<lat. inflorire

înflorì v. 1. a da sau a face floare; 2. a prinde floare, a mucezi (vinul; grâul); 3. a fi în floare: câmpul înflorește; fig. încrederea ’nflorește ’n inimile mari Al.; 4. fig. a fi în stare bună, a prospera: științele și artele înfloriră; 5. a fi radios: fața îi înflori PANN. [Lat. INFLORESCERE].

înflorésc v. intr. (d. floare saŭ lat. infloresco, -florire îld. -floréscere; it. fiorire, pv. florir, fr. fleurir; sp. florecer, pg. florecer, chorecer). Emit florĭ: pomiĭ înfloresc. Mă dezvolt și formez floare: bobociĭ înfloresc. Mucezesc, prind floare. Fig. Mă dezvolt, prosperez: științele înfloresc. V. tr. Ornez cu florĭ cusute, pictate ș. a. Amplific: înfloresc o poveste. – Vechĭ și înfluresc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înflori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfloresc, imperf. 3 sg. înflorea; conj. prez. 3 înflorească

înflorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înflorésc, imperf. 3 sg. înfloreá; conj. prez. 3 sg. și pl. înfloreáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFLORÍT adj. 1. (BOT.) deschis, desfoiat. (Trandafir ~.) 2. înflorat. (Față de masă ~.)

ÎNFLORÍT adj. v. îmbujorat, împurpurat, înfloritor, înroșit, prosper, roșu, rumen, rumenit.

înflorit adj. v. ÎMBUJORAT. ÎMPURPURAT. ÎNFLORITOR. ÎNROȘIT. PROSPER. ROȘU. RUMEN. RUMENIT.

ÎNFLORIT adj. 1. (BOT.) deschis, desfoiat. (Trandafir ~.) 2. înflorat. (Față de masă ~.)

ÎNFLORÍ vb. v. apărea, arăta, exagera, ivi, propăși, prospera.

ÎNFLORÍ vb. (BOT.) a se deschide, a se desfoia. (Garoafele au ~.)

ÎNFLORI vb. (BOT.) a se deschide, a se desfoia. (Garoafele au ~.)

înflori vb. v. APĂREA. ARĂTA. EXAGERA. IVI. PROPĂȘI. PROSPERA.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VIVAT, CRESCAT, FLOREAT! (lat.) trăiască, crească, înflorească! – Urare rostită la reuniunile academice.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

înflorit, -ă, înfloriți, -te adj. (intl.) bătut rău de tot.

înflori, înfloresc v. t. (intl.) a bate rău de tot (pe cineva).

Intrare: înflorit
înflorit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înflorit
  • ‑nflorit
  • înfloritul
  • înfloritu‑
  • ‑nfloritul
  • ‑nfloritu‑
  • înflori
  • ‑nflori
  • înflorita
  • ‑nflorita
plural
  • înfloriți
  • ‑nfloriți
  • înfloriții
  • ‑nfloriții
  • înflorite
  • ‑nflorite
  • înfloritele
  • ‑nfloritele
genitiv-dativ singular
  • înflorit
  • ‑nflorit
  • înfloritului
  • ‑nfloritului
  • înflorite
  • ‑nflorite
  • înfloritei
  • ‑nfloritei
plural
  • înfloriți
  • ‑nfloriți
  • înfloriților
  • ‑nfloriților
  • înflorite
  • ‑nflorite
  • înfloritelor
  • ‑nfloritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înflori, înflorescverb

  • 1. intranzitiv A face, a da flori; a se acoperi de flori. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Au înflorit cireșii din grădină. D. BOTEZ, P. O. 21. DLRLC
    • format_quote Înfloresc grădinile, Ceru-i ca oglinda; Prin livezi albinele Și-au pornit colinda. IOSIF, P. 61. DLRLC
    • format_quote Văzu că pomul înmugurește, înflorește. ISPIRESCU, L. 72. DLRLC
    • format_quote E ca floarea din crenguță; Cînd gîndești că înflorește, Ea atunci se vestejește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 238. DLRLC
    • 1.1. A căpăta aspectul unei flori, a se dezvolta în chip de floare. DLRLC
      • format_quote Pe geamurile Hagiului înflorise gheața cu frunze mari și groase. DELAVRANCEA, H. T. 34. DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat A-și face apariția, a se arăta; a se ivi; a se dezvolta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tot mai larg peste țară înfloresc bucuriile. DEȘLIU, G. 45. DLRLC
    • format_quote Văd cum pe obraz îi înflorește bucuria. STANCU, D. 293. DLRLC
    • format_quote Încrederea-nflorește în inimile mari! ALECSANDRI, O. 208. DLRLC
    • format_quote Viața începe să înflorească în Valea Jiului ca și în celelalte regiuni producătoare de cărbuni. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 300, 3/5. DLRLC
    • format_quote Amețind totul, această bucurie înflorea fără seamăn. CAMIL PETRESCU, U. N. 23. DLRLC
    • format_quote Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, măriei-sale. EMINESCU, O. I 100. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv Odihna-l înflorește, căci grija nu-l apasă. MACEDONSKI, O. I 116. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv Eu am crescut-o... eu am înflorit-o ca pe o garofiță. ALECSANDRI, T. 949. DLRLC
    • 2.1. A deveni roșu (ca o floare). DLRLC
      • format_quote Grijeau de foc și tot turnau la lemne, de înflorise grătarul ca brîndușa de toamnă. GALACTION, O. I 249. DLRLC
    • 2.2. A fi în toată frumusețea, strălucirea. DEX '09 DEX '98
    • 2.3. (Despre față) A se îmbujora, a se lumina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ea-și potrivește floarea-n păr Și-i înfloresc zîmbind obrajii Cei albi, ca florile de măr. COȘBUC, P. I 182. DLRLC
  • 3. tranzitiv A împodobi (prin cusături, desene, ornamente etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Femeile de toate națiile înfloreau, cu hainele și cu fețele, învălmășeala. SADOVEANU, O. V 53. DLRLC
    • format_quote Și fete vin să le-nflorești altița, La pragul tău e plină ulicioara. GOGA, P. 30. DLRLC
    • format_quote O batistă de borangic, subțire... își revărsa un colț înflorit și el cu aur. ANGHEL, PR. 26. DLRLC
    • format_quote reflexiv figurat A fost un om cu multe necazuri, dar a știut să-și înflorească viața cu cîteva ceasuri bune. SADOVEANU, E. 106. DLRLC
    • 3.1. figurat Exagera. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: exagera
      • format_quote Gazetele... înfloreau informațiile. PAS, Z. IV 132. DLRLC
  • 4. tranzitiv popular A face ca o pânză sau un obiect confecționat din pânză să devină alb-strălucitor (prin spălare și uscare la soare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fete mari pînze Nălbeau Și pe pietre Le-nfloreau. TEODORESCU, P. P. 558. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Pînzele să se-nflorească Și frumos să se nălbească, Știi, ca coala de hîrtie. TEODORESCU, P. P. 558. DLRLC
  • comentariu regional Prezent indicativ persoana a 3-a și: înfloare. DLRLC
etimologie:

înflorit, înfloriadjectiv

  • 1. (Despre plante) Care a făcut, a dat flori; acoperit de flori, plin de flori; (despre flori) care și-a deschis bobocii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Câmpie înflorită. DLRLC
    • format_quote Înflorita floare a soarelui îți fură mințile. CAMILAR, N. I 312. DLRLC
    • format_quote Vede un păr frumos și înflorit. CREANGĂ, P. 286. DLRLC
    • format_quote În iarba înflorită, somnoros suspin-un grier. EMINESCU, O. I 152. DLRLC
    • format_quote prin analogie Grăunțele pocnesc [la foc] și sar înflorite, albe. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
    • format_quote poetic Trecu și vara, și trecu Și toamna, și pe văi căzu Zăpada iernii și-apoi iar Sosi-nfloritul cireșar. COȘBUC, P. I 282. DLRLC
    • format_quote poetic Cîte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți, Străbătute de-al tău farmec ție singură ți-arăți! EMINESCU, O. I 130. DLRLC
    • format_quote figurat Cararea... înflorită pe care o visează o inimă de douăzeci de ani. NEGRUZZI, S. I 47. DLRLC
  • 2. figurat Despre față: luminat, rumenit, îmbujorat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Titi și fratele și surorile lui aveau obrajii înfloriți. PAS, Z. I 240. DLRLC
    • format_quote A scos pe fereastră obrazul încununat cu cîrlige de hîrtie și înflorit de zîmbet. SADOVEANU, N. P. 170. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Despre oameni: luminat, îmbujorat. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Zăpăcită, doamna sta Și-nflorită de rușine: Ce-am făcut, măria-ta? COȘBUC, P. I 211. DLRLC
      • format_quote Rîdea înflorită de bucurie la toate glumele pe care le auzea. CAMIL PETRESCU, O. I 113. DLRLC
  • 3. Împodobit cu desene, cu ornamente. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fetele cu flori în păr și cu cămășile înflorite se prindeau de mînă cu flăcăii încinși cu brîie verzi. SADOVEANU, O. VI 50. DLRLC
    • format_quote Jos, pe iarbă, stau întinse lăicere înflorite. BELDICEANU, P. 53. DLRLC
    • 3.1. figurat (Despre exprimare) Care este bogat în imagini; care caută să impresioneze prin bogăția imaginilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Bătrânul] ne învăluie aproape în vorba-i bogată și înflorită. SADOVEANU, O. VII 201. DLRLC
      • format_quote Seara, în cerdacul cu viță, cărturarul lămurea treptat, în lungi și înflorite povestiri, de unde i-a venit gîndul acestor săpături. C. PETRESCU, R. DR. 40. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Vorbea foarte înflorit. SADOVEANU, O. VII 221. DLRLC
etimologie:
  • vezi înflori DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.