20 de definiții pentru înflăcărare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFLĂCĂRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înflăcăra; ardoare, pasiune. – V. înflăcăra.

ÎNFLĂCĂRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înflăcăra; ardoare, pasiune. – V. înflăcăra.

înflăcărare sf [At: MACEDONSKI, O. I 161 / Pl: ~rări / E: înflăcăra] 1 (Fig) Ardoare. 2 Îmbujorare. 3 (Rar) Ardere cu flăcări.

ÎNFLĂCĂRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înflăcăra; ardoare, înfocare, entuziasm, pasiune, avînt. Oamenii muncii din țara noastră iubesc cu înflăcărare libertățile cucerite. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 13.

ÎNFLĂCĂRÁ, înflăcărez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) aprinde, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona, a (se) entuziasma. 2. A face să capete sau a căpăta culoarea flăcării; a (se) înroși, a se îmbujora. – În + flacără.

ÎNFLĂCĂRÁ, înflăcărez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) aprinde, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona, a (se) entuziasma. 2. A face să capete sau a căpăta culoarea flăcării; a (se) înroși, a se îmbujora. – În + flacără.

înflăcăra [At: NEGRUZZI, S. I, 17 / Pzi: ~rez / E: în- + flacără] 1-2 vtr (Fig) A (se) aprinde Si: a (se) emoționa, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona. 3-4 vtr (Fig) (A face să capete sau) a căpăta culoarea flăcării Si: a (se) înroși, a (se) îmbujora. 5 vi (Rar) A arde în flăcări.

ÎNFLĂCĂRÁ, înflăcărez, vb. I. Tranz. 1. A insufla avînt, a stîrni entuziasm; a entuziasma, a pasiona. Nu mai avea pe căpetenia care să-i înflăcăreze. ISPIRESCU, M. V. 59. ◊ Absol. Ca scriitor revoluționar [Bălcescu] a scris discursuri, compuneri capabile să miște și să înflăcăreze. L. ROM. 1953, nr. 1, 35. Iscusita fată... Cu a ei cătătură ce înflăcăra. NEGRUZZI, S. II 31. ♦ Refl. A se aprinde, a se anima; a se pasiona, a se entuziasma. Rău, Ignate! Foarte rău! se înflăcără iarăși primarul. REBREANU, R. I 238. 2. A face să capete culoarea flăcării, a înroși, a împurpura. Vestea neașteptată i-a înflăcărat obrajii.Pojarul zorilor de mai Înflăcărează valea toată. DEȘLIU, M. 19. ◊ Refl. Deodată scînteiară sulițele de lumină ale soarelui, răsăritul se înflăcăra într-o fierbere argintie. SADOVEANU, O. VI 20. Deasupra casei ei în infinit, ardea o stea roșie, se înflăcăra și se stingea. IBRĂILEANU, A. 141.

A ÎNFLĂCĂRÁ ~éz tranz. A face să se înflăcăreze; a învăpaia. [Sil. în-flă-] /în + flacără

A SE ÎNFLĂCĂRÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni roșu-aprins (ca flacăra); a se învăpăia. 2) fig. A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se însufleți; a se anima; a se ambala; a se antrena; a se entuziasma; a se electriza. /în + flacără

înflăcărà v. 1. a face să dea flacără, a aprinde; 2. a face flacără, a se aprinde; 3. fig. a excita, a irita.

înflăcăréz v. tr. (d. flacără. V. flăcărez). Fig. Aprind, învăpăĭez, entusiazmez, umplu de curaj: aceste vorbe înflăcărară armata.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înflăcărare s. f., g.-d. art. înflăcărării

înflăcăráre s. f., g.-d. art. înflăcărării

înflăcăra (a ~) vb., ind. prez. 3 înflăcărea

înflăcărá vb., ind. prez. 1 sg. înflăcăréz, 3 sg. și pl. înflăcăreáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFLĂCĂRÁRE s. v. entuziasm.

ÎNFLĂCĂRARE s. ardoare, avînt, elan, entuziasm, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervență, fervoare, patos, (rar) ardență, (Mold.) ahotă, (înv.) porneală, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specifică tinereții.)

ÎNFLĂCĂRÁ vb. 1. a (se) înfoca, a (se) înroși, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoție.) 2. v. entuziasma.

ÎNFLĂCĂRA vb. 1. a (se) înfoca, a (se) înroși, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoție.) 2. a (se) entuziasma, a (se) însufleți, a (se) pasiona, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încălzi, (rar fig.) a (se) învăpăia. (Proiectul l-a ~.)

Intrare: înflăcărare
înflăcărare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înflăcărare
  • ‑nflăcărare
  • înflăcărarea
  • ‑nflăcărarea
plural
  • înflăcărări
  • ‑nflăcărări
  • înflăcărările
  • ‑nflăcărările
genitiv-dativ singular
  • înflăcărări
  • ‑nflăcărări
  • înflăcărării
  • ‑nflăcărării
plural
  • înflăcărări
  • ‑nflăcărări
  • înflăcărărilor
  • ‑nflăcărărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înflăcăra, înflăcărezverb

  • 1. A (se) aprinde, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona, a (se) entuziasma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu mai avea pe căpetenia care să-i înflăcăreze. ISPIRESCU, M. V. 59. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Ca scriitor revoluționar [Bălcescu] a scris discursuri, compuneri capabile să miște și să înflăcăreze. L. ROM. 1953, nr. 1, 35. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Iscusita fată... Cu a ei cătătură ce înflăcăra. NEGRUZZI, S. II 31. DLRLC
    • format_quote Rău, Ignate! Foarte rău! se înflăcără iarăși primarul. REBREANU, R. I 238. DLRLC
  • 2. A face să capete sau a căpăta culoarea flăcării; a (se) înroși, a se îmbujora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vestea neașteptată i-a înflăcărat obrajii. DLRLC
    • format_quote Pojarul zorilor de mai Înflăcărează valea toată. DEȘLIU, M. 19. DLRLC
    • format_quote Deodată scînteiară sulițele de lumină ale soarelui, răsăritul se înflăcăra într-o fierbere argintie. SADOVEANU, O. VI 20. DLRLC
    • format_quote Deasupra casei ei în infinit, ardea o stea roșie, se înflăcăra și se stingea. IBRĂILEANU, A. 141. DLRLC
etimologie:
  • În + flacără DEX '09 DEX '98

înflăcărare, înflăcărărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) înflăcăra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Oamenii muncii din țara noastră iubesc cu înflăcărare libertățile cucerite. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 13. DLRLC
etimologie:
  • vezi înflăcăra DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.