23 de definiții pentru înfierbântare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFIERBÂNTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înfierbânta; înfierbântat1. – V. înfierbânta.

ÎNFIERBÂNTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înfierbânta; înfierbântat1. – V. înfierbânta.

înfierbântare sf [At: MINEIUL (1776) 262/2 / V: ~bin~ / Pl: ~tări / E: înfierbânta] 1 Încălzire a unor obiecte Si: înfierbântat1 (1), (înv) înfierbăntătură 2 (Imp) Ardere. 3 Intensificare a sentimentelor Si: înfierbântat1 (3), (înv) înfierbăntătură (3). 4 (Fig) Mânie foarte puternică Si: înfierbântat1 (4), (înv) înfierbăntătură (4). 5 Pierdere a stăpânirii de sine Si: înfierbântat1 (5), (înv) înfierbăntătură (5). 6 (Înv) Schingiuire prin foc Si: înfierbântat1 (6), (înv) înfierbăntătură (6). 7 (Irn) Amețire din cauza băuturii Si: înfierbântat1 (1), (înv) înfierbăntătură (7). 8 (Mpp) Febră. 9 (Mpp) Inflamare a abceselor Si: înfierbântat1, (înv) înfierbăntătură (9). 10 Îndemnare a calului cu pintenii Si: înfierbântat1, (înv) înfierbăntătură (10). 11 (Fig) Antrenare cu entuziasm într-o acțiune Si: înfierbântat1 (11), (înv) înfierbăntătură (11). 12 (Fig) Insuflare cuiva a unei mari pasiuni Si: înfierbântat1 (12), (înv) înfierbăntătură (12).

ÎNFIERBÂNTÁ, înfierbấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face fierbinte. ♦ Fig. A (se) aprinde de mânie. ♦ Refl. Fig. A se antrena într-o acțiune; a se înflăcăra. ♦ Tranz. Fig. A insufla avânt, pasiune. – În + fierbinte.

ÎNFIERBÂNTÁ, înfierbấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face fierbinte. ♦ Fig. A (se) aprinde de mânie. ♦ Refl. Fig. A se antrena într-o acțiune; a se înflăcăra. ♦ Tranz. Fig. A insufla avânt, pasiune. – În + fierbinte.

înfierbânta [At: PSALT. 43/15 / S și: ~fer~ / V: (rar; cscj) ~binți, (dal) înhi~ / Pzi: ~bânt / E: în- + fierbinte] 1-2 vtr (D. obiecte) A (se) face fierbinte. 3 vt (Imp) A arde. 4-5 vtr (D. sentimente) A (se) aprinde. 6-7 vtr (D. oameni) A (se) aprinde de mânie. 8 vr A-și pierde cumpătul. 9 vr (Irn) A se ameți din cauza băuturii Si: a se chercheli. 10 vr (Mpp) A avea febră. 11 vr (Mpp; d. abcese) A se inflama. 12 vt A da pinteni calului. 13 vr (Fig) A se antrena într-o acțiune Si: a se înflăcăra. 14 vt (Fig) A insufla avânt, pasiune.

ÎNFIERBÎNTÁ, înfierbî́nt, vb. I. Tranz. 1. A face să devină fierbinte (expunînd acțiunii focului). Înfierbînt apă.După aceea au înfierbîntat un cuptori de fier. SBIERA, P. 33. Infierbîntînd o sulă în foc. ȘEZ. V 131. ◊ Fig. Vinul de Catrania înfierbîntase atmosfera camerei obscure. BART, E. 195. ◊ Refl. Numai pînă se înfierbîntă scoate fum soba. STANCU, D. 310. (Refl. pas.) Gura unui cuptioraș... în care negreșit se înfierbîntau uneltele schingiuirilor. NEGRUZZI, S. I 311. 2. Fig. (Cu privire la persoane) A irita, a agita, a aprinde. Nevoile mai sucesc mintea multora și-i înfierbîntă cînd nici cu gîndul n-ai gîndi. REBREANU, R. II 97. ◊ Refl. Capetele începuseră a se înfierbînta, vinul își făcea lucrarea. NEGRUZZI, S. I 151. 3. A insufla avînt, a da îndemn la lucru; a ațîța, a îmboldi. Calul își înfierbînta Ș-un răpez voinic îi da. Calul rîndunel zbura. ALECSANDRI, P. P. 176. ♦ Refl. (Despre persoane) A se antrena la o acțiune săvîrșind-o cu multă însuflețire; a se aprinde, a se anima. S-a înfierbîntat la joc.

ÎNFIERBÎNTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înfierbînta.

A SE ÎNFIERBÂNTÁ mă înfierbânt intranz. 1) A căpăta o temperatură (mai) mare; a deveni fierbinte. Plita s-a ~t. 2) fig. (despre persoane) A manifesta o afectivitate sporită; a se aprinde; a se înfoca; a se întărâta. ~ la joc. /în + fierbinte

A ÎNFIERBÂNTÁ înfierbânt tranz. A face să se înfierbânte. /în + fierbinte

înfierbântà v. 1. a face fierbinte, a încălzi tare; 2. fig. a se mânia foarte.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfierbântare (desp. -fie-) s. f., g.-d. art. înfierbântării

înfierbântare (-fier-) s. f., g.-d. art. înfierbântării corectată

înfierbântáre s. f. (sil. -fier-), g.-d. art. înfierbântării

înfierbânta (a ~) (-fier-) vb., ind. prez. 1 sg. înfierbânt, 2 sg. înfierbânți, 3 înfierbântă; conj. prez. 3 să înfierbânte

înfierbântá vb. (sil. -fier-), ind. prez. 1 sg. înfierbânt, 2 sg. înfierbânți, 3 sg. și pl. înfierbântă; conj. prez. 3 sg. și pl. înfierbânte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFIERBÂNTÁRE s. v. încingere.

ÎNFIERBÂNTÁ vb. 1. (rar) a (se) înfoca. (A ~ plita de la sobă.) 2. v. încinge. 3. a încinge, (înv. și reg.) a pripi. (Flăcările îi ~ obrazul.) 4. v. coace. 5. a dogori, a încinge, (rar) a răscoace. (Soarele ~ pământul.)

ÎNFIERBÎNTA vb. 1. (rar) a înfoca. (A ~ plita de la sobă.) 2. a arde, a încălzi, a încinge. (A ~ cuptorul pentru pîine.) 3. a încinge, (înv. și reg.) a pripi. (Flăcările îi ~ obrazul.) 4. a se coace, a se încinge. (S-a ~ stînd lîngă sobă.) 5. a dogori, a încinge, (rar) a răscoace. (Soarele ~ pămîntul.)

ÎNFIERBÎNTARE s. încingere. (~ plitei.)

A (se) înfierbânta ≠ a (se) răcori, a se răci

Intrare: înfierbântare
înfierbântare substantiv feminin
  • silabație: în-fier- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfierbântare
  • ‑nfierbântare
  • înfierbântarea
  • ‑nfierbântarea
plural
  • înfierbântări
  • ‑nfierbântări
  • înfierbântările
  • ‑nfierbântările
genitiv-dativ singular
  • înfierbântări
  • ‑nfierbântări
  • înfierbântării
  • ‑nfierbântării
plural
  • înfierbântări
  • ‑nfierbântări
  • înfierbântărilor
  • ‑nfierbântărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfierbânta, înfierbântverb

  • 1. A (se) face fierbinte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Înfierbînt apă. DLRLC
    • format_quote După aceea au înfierbîntat un cuptori de fier. SBIERA, P. 33. DLRLC
    • format_quote Înfierbîntînd o sulă în foc. ȘEZ. V 131. DLRLC
    • format_quote figurat Vinul de Catrania înfierbîntase atmosfera camerei obscure. BART, E. 195. DLRLC
    • format_quote Numai pînă se înfierbîntă scoate fum soba. STANCU, D. 310. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Gura unui cuptioraș... în care negreșit se înfierbîntau uneltele schingiuirilor. NEGRUZZI, S. I 311. DLRLC
  • 2. figurat A (se) aprinde de mânie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nevoile mai sucesc mintea multora și-i înfierbîntă cînd nici cu gîndul n-ai gîndi. REBREANU, R. II 97. DLRLC
    • format_quote Capetele începuseră a se înfierbînta, vinul își făcea lucrarea. NEGRUZZI, S. I 151. DLRLC
  • 3. reflexiv figurat A se antrena într-o acțiune; a se înflăcăra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote S-a înfierbântat la joc. DLRLC
  • 4. tranzitiv figurat A insufla avânt, pasiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Calul își înfierbînta Ș-un răpez voinic îi da. Calul rîndunel zbura. ALECSANDRI, P. P. 176. DLRLC
etimologie:
  • În + fierbinte DEX '09 DEX '98

înfierbântare, înfierbântărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi înfierbânta DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.