17 definiții pentru înfierbânta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFIERBÂNTÁ, înfierbấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face fierbinte. ♦ Fig. A (se) aprinde de mânie. ♦ Refl. Fig. A se antrena într-o acțiune; a se înflăcăra. ♦ Tranz. Fig. A insufla avânt, pasiune. – În + fierbinte.

ÎNFIERBÂNTÁ, înfierbấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face fierbinte. ♦ Fig. A (se) aprinde de mânie. ♦ Refl. Fig. A se antrena într-o acțiune; a se înflăcăra. ♦ Tranz. Fig. A insufla avânt, pasiune. – În + fierbinte.

înfierbânta [At: PSALT. 43/15 / S și: ~fer~ / V: (rar; cscj) ~binți, (dal) înhi~ / Pzi: ~bânt / E: în- + fierbinte] 1-2 vtr (D. obiecte) A (se) face fierbinte. 3 vt (Imp) A arde. 4-5 vtr (D. sentimente) A (se) aprinde. 6-7 vtr (D. oameni) A (se) aprinde de mânie. 8 vr A-și pierde cumpătul. 9 vr (Irn) A se ameți din cauza băuturii Si: a se chercheli. 10 vr (Mpp) A avea febră. 11 vr (Mpp; d. abcese) A se inflama. 12 vt A da pinteni calului. 13 vr (Fig) A se antrena într-o acțiune Si: a se înflăcăra. 14 vt (Fig) A insufla avânt, pasiune.

A ÎNFIERBÂNTÁ înfierbânt tranz. A face să se înfierbânte. /în + fierbinte

A SE ÎNFIERBÂNTÁ mă înfierbânt intranz. 1) A căpăta o temperatură (mai) mare; a deveni fierbinte. Plita s-a ~t. 2) fig. (despre persoane) A manifesta o afectivitate sporită; a se aprinde; a se înfoca; a se întărâta. ~ la joc. /în + fierbinte

înfierbântà v. 1. a face fierbinte, a încălzi tare; 2. fig. a se mânia foarte.

ÎNFIERBÎNTÁ, înfierbî́nt, vb. I. Tranz. 1. A face să devină fierbinte (expunînd acțiunii focului). Înfierbînt apă.După aceea au înfierbîntat un cuptori de fier. SBIERA, P. 33. Infierbîntînd o sulă în foc. ȘEZ. V 131. ◊ Fig. Vinul de Catrania înfierbîntase atmosfera camerei obscure. BART, E. 195. ◊ Refl. Numai pînă se înfierbîntă scoate fum soba. STANCU, D. 310. (Refl. pas.) Gura unui cuptioraș... în care negreșit se înfierbîntau uneltele schingiuirilor. NEGRUZZI, S. I 311. 2. Fig. (Cu privire la persoane) A irita, a agita, a aprinde. Nevoile mai sucesc mintea multora și-i înfierbîntă cînd nici cu gîndul n-ai gîndi. REBREANU, R. II 97. ◊ Refl. Capetele începuseră a se înfierbînta, vinul își făcea lucrarea. NEGRUZZI, S. I 151. 3. A insufla avînt, a da îndemn la lucru; a ațîța, a îmboldi. Calul își înfierbînta Ș-un răpez voinic îi da. Calul rîndunel zbura. ALECSANDRI, P. P. 176. ♦ Refl. (Despre persoane) A se antrena la o acțiune săvîrșind-o cu multă însuflețire; a se aprinde, a se anima. S-a înfierbîntat la joc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfierbânta (a ~) (desp. -fier-) vb., ind. prez. 1 sg. înfierbânt, 2 sg. înfierbânți, 3 înfierbântă; conj. prez. 1 sg. să înfierbânt, 3 să înfierbânte

înfierbânta (a ~) (-fier-) vb., ind. prez. 1 sg. înfierbânt, 2 sg. înfierbânți, 3 înfierbântă; conj. prez. 3 să înfierbânte

înfierbântá vb. (sil. -fier-), ind. prez. 1 sg. înfierbânt, 2 sg. înfierbânți, 3 sg. și pl. înfierbântă; conj. prez. 3 sg. și pl. înfierbânte

înfierbânt, -bânți 2, -bânte 3 conj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFIERBÂNTÁ vb. 1. (rar) a (se) înfoca. (A ~ plita de la sobă.) 2. v. încinge. 3. a încinge, (înv. și reg.) a pripi. (Flăcările îi ~ obrazul.) 4. v. coace. 5. a dogori, a încinge, (rar) a răscoace. (Soarele ~ pământul.)

A (se) înfierbânta ≠ a (se) răcori, a se răci

ÎNFIERBÎNTA vb. 1. (rar) a înfoca. (A ~ plita de la sobă.) 2. a arde, a încălzi, a încinge. (A ~ cuptorul pentru pîine.) 3. a încinge, (înv. și reg.) a pripi. (Flăcările îi ~ obrazul.) 4. a se coace, a se încinge. (S-a ~ stînd lîngă sobă.) 5. a dogori, a încinge, (rar) a răscoace. (Soarele ~ pămîntul.)

Intrare: înfierbânta
  • silabație: în-fier- info
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfierbânta
  • ‑nfierbânta
  • înfierbântare
  • ‑nfierbântare
  • înfierbântat
  • ‑nfierbântat
  • înfierbântatu‑
  • ‑nfierbântatu‑
  • înfierbântând
  • ‑nfierbântând
  • înfierbântându‑
  • ‑nfierbântându‑
singular plural
  • înfierbântă
  • ‑nfierbântă
  • înfierbântați
  • ‑nfierbântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfierbânt
  • ‑nfierbânt
(să)
  • înfierbânt
  • ‑nfierbânt
  • înfierbântam
  • ‑nfierbântam
  • înfierbântai
  • ‑nfierbântai
  • înfierbântasem
  • ‑nfierbântasem
a II-a (tu)
  • înfierbânți
  • ‑nfierbânți
(să)
  • înfierbânți
  • ‑nfierbânți
  • înfierbântai
  • ‑nfierbântai
  • înfierbântași
  • ‑nfierbântași
  • înfierbântaseși
  • ‑nfierbântaseși
a III-a (el, ea)
  • înfierbântă
  • ‑nfierbântă
(să)
  • înfierbânte
  • ‑nfierbânte
  • înfierbânta
  • ‑nfierbânta
  • înfierbântă
  • ‑nfierbântă
  • înfierbântase
  • ‑nfierbântase
plural I (noi)
  • înfierbântăm
  • ‑nfierbântăm
(să)
  • înfierbântăm
  • ‑nfierbântăm
  • înfierbântam
  • ‑nfierbântam
  • înfierbântarăm
  • ‑nfierbântarăm
  • înfierbântaserăm
  • ‑nfierbântaserăm
  • înfierbântasem
  • ‑nfierbântasem
a II-a (voi)
  • înfierbântați
  • ‑nfierbântați
(să)
  • înfierbântați
  • ‑nfierbântați
  • înfierbântați
  • ‑nfierbântați
  • înfierbântarăți
  • ‑nfierbântarăți
  • înfierbântaserăți
  • ‑nfierbântaserăți
  • înfierbântaseți
  • ‑nfierbântaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfierbântă
  • ‑nfierbântă
(să)
  • înfierbânte
  • ‑nfierbânte
  • înfierbântau
  • ‑nfierbântau
  • înfierbânta
  • ‑nfierbânta
  • înfierbântaseră
  • ‑nfierbântaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfierbânta, înfierbântverb

  • 1. A (se) face fierbinte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Înfierbînt apă. DLRLC
    • format_quote După aceea au înfierbîntat un cuptori de fier. SBIERA, P. 33. DLRLC
    • format_quote Înfierbîntînd o sulă în foc. ȘEZ. V 131. DLRLC
    • format_quote figurat Vinul de Catrania înfierbîntase atmosfera camerei obscure. BART, E. 195. DLRLC
    • format_quote Numai pînă se înfierbîntă scoate fum soba. STANCU, D. 310. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Gura unui cuptioraș... în care negreșit se înfierbîntau uneltele schingiuirilor. NEGRUZZI, S. I 311. DLRLC
  • 2. figurat A (se) aprinde de mânie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nevoile mai sucesc mintea multora și-i înfierbîntă cînd nici cu gîndul n-ai gîndi. REBREANU, R. II 97. DLRLC
    • format_quote Capetele începuseră a se înfierbînta, vinul își făcea lucrarea. NEGRUZZI, S. I 151. DLRLC
  • 3. reflexiv figurat A se antrena într-o acțiune; a se înflăcăra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote S-a înfierbântat la joc. DLRLC
  • 4. tranzitiv figurat A insufla avânt, pasiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Calul își înfierbînta Ș-un răpez voinic îi da. Calul rîndunel zbura. ALECSANDRI, P. P. 176. DLRLC
etimologie:
  • În + fierbinte DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.