3 definiții pentru înfărtățire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înfărtăți v vz înfârtăți

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înfărtățíre s.f. (reg., înv.) înfrățire, înfărtăție.

înfărtățí, înfărtățésc, vb. IV refl. (reg., înv.) a se face frate de cruce cu cineva, a se face fârtat cu cineva.

Intrare: înfărtățire
înfărtățire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfărtățire
  • ‑nfărtățire
  • înfărtățirea
  • ‑nfărtățirea
plural
  • înfărtățiri
  • ‑nfărtățiri
  • înfărtățirile
  • ‑nfărtățirile
genitiv-dativ singular
  • înfărtățiri
  • ‑nfărtățiri
  • înfărtățirii
  • ‑nfărtățirii
plural
  • înfărtățiri
  • ‑nfărtățiri
  • înfărtățirilor
  • ‑nfărtățirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)