17 definiții pentru înfăptuire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFĂPTUÍRE, înfăptuiri, s. f. Acțiunea de a înfăptui și rezultatul ei; realizare, îndeplinire; (concr.) operă realizată. – V. înfăptui.

ÎNFĂPTUÍRE, înfăptuiri, s. f. Acțiunea de a înfăptui și rezultatul ei; realizare, îndeplinire; (concr.) operă realizată. – V. înfăptui.

înfăptuire sf [At: MAIORESCU, CR. II, 324 / P: ~tu-i~ / Pl: ~ri / E: înfăptui] 1 Aducere la îndeplinire a unui plan Si: realizare. 2 Transpunere în realitate a unui gând, a unui vis. 3 (Ccr) Operă realizată.

ÎNFĂPTUÍRE, înfăptuiri, s. f. Acțiunea de a înfăptui și rezultatul ei; îndeplinire, realizare; (concretizat) operă realizată. Înfăptuirile regimului de democrație populară.

ÎNFĂPTUÍ, înfăptuiesc, vb. IV. Tranz. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini. – În + făptui.

ÎNFĂPTUÍ, înfăptuiesc, vb. IV. Tranz. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini. – În + făptui.

înfăptui [At: RUSSO, S., ap. DA / P: ~tu-i / Pzi: ~esc / E: în- + făptui] 1 vt A aduce la îndeplinire a unui plan Si: a îndeplini, a realiza. 2 vt A transpune în realitate ceva gândit, visat. 3 vr (Îvp; îlv) A se ~ de zi A se lumina.

ÎNFĂPTUÍ, înfăptuiesc, vb. IV. Tranz. A aduce la îndeplinire, a transpune în viață, în fapt; a îndeplini, a realiza. (Refl. pas.) Măreața operă de construire a socialismului se înfăptuiește cu participarea activă și permanentă a milioanelor de oameni ai muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2581.

A ÎNFĂPTUÍ ~iésc tranz. (planuri, idei etc.) A transforma în fapt; a face să devină real; a realiza; a efectua. /în + a făptui

*înfăptuĭésc v. tr. (în și fapt). Lit. Rar. Realizez, împlinesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfăptuire s. f., g.-d. art. înfăptuirii; pl. înfăptuiri

înfăptuíre s. f., g.-d. art. înfăptuírii; pl. înfăptuíri

înfăptui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfăptuiesc, imperf. 3 sg. înfăptuia; conj. prez. 3 să înfăptuiască

înfăptuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfăptuiésc, imperf. 3 sg. înfăptuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înfăptuiáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFĂPTUÍRE s. 1. v. executare. 2. v. realizare. 3. v. îndeplinire. 4. v. făurire. 5. producere, realizare. (După ~ Unirii.)

ÎNFĂPTUIRE s. 1. efectuare, executare, execuție, facere, împlinire, îndeplinire, realizare, săvîrșire, (înv.) săvîrșit. (~ unei lucrări.) 2. (concr.) operă, realizare. (O mare ~.) 3. îndeplinire, realizare, (înv.) realizație. (~ unui vechi vis.) 4. creare, făurire, întemeiere, realizare. (~ unui stat național unitar.) 5. producere, realizare. (~ Unirii.)

ÎNFĂPTUÍ vb. 1. v. executa. 2. v. realiza. 3. a efectua, a executa, a face, a făuri, a realiza, a săvârși. (A ~ o lucrare durabilă.) 4. v. desăvârși. 5. v. făuri. 6. a se produce, a se realiza. (Când s-a ~ Unirea?) 7. v. îndeplini. 8. a îndeplini, a realiza, (înv. și reg.) a sfârși, (înv.) a obârși. (Și-a ~ misiunea.) 9. a se împlini, a se îndeplini, a se realiza, (pop.) a se întâmpla, (înv. și reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.)

ÎNFĂPTUI vb. 1. a efectua, a executa, a face, a împlini, a îndeplini, a realiza, a săvîrși, (înv. și pop.) a plini. (A ~ tot ce i s-a dat.) 2. a realiza, (pop.) a isprăvi. (Ce ai ~ ?) 3. a efectua, a executa, a face, a făuri, a realiza, a săvîrși. (A ~ o lucrare durabilă.) 4. a desăvîrși, a împlini, a îndeplini, a realiza. (Și-a ~ opera.) 5. a crea, a făuri, a întemeia, a realiza. (A ~ un stat național unitar.) 6. a se produce, a se realiza. (Cînd s-a ~ Unirea?) 7. a (-și) ajunge, a(-și) atinge, a(-și) îndeplini, a(-și) realiza. (Și-a ~ scopul.) 8. a îndeplini, a realiza, (înv. și reg.) a sfîrși, (înv.) a obîrși. (Și-a ~ misiunea.) 9. a se împlini, a se îndeplini, a se realiza, (pop.) a se întîmpla, (înv. și reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.)

Intrare: înfăptuire
înfăptuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfăptuire
  • ‑nfăptuire
  • înfăptuirea
  • ‑nfăptuirea
plural
  • înfăptuiri
  • ‑nfăptuiri
  • înfăptuirile
  • ‑nfăptuirile
genitiv-dativ singular
  • înfăptuiri
  • ‑nfăptuiri
  • înfăptuirii
  • ‑nfăptuirii
plural
  • înfăptuiri
  • ‑nfăptuiri
  • înfăptuirilor
  • ‑nfăptuirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfăptui, înfăptuiescverb

  • 1. A aduce la îndeplinire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Măreața operă de construire a socialismului se înfăptuiește cu participarea activă și permanentă a milioanelor de oameni ai muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2581. DLRLC
etimologie:
  • În + făptui DEX '98 DEX '09

înfăptuire, înfăptuirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi înfăptui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.