16 definiții pentru îndupleca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDUPLECÁ, îndúplec, vb. I. Tranz. A face pe cineva să se supună, să cedeze, să consimtă la ceva; a determina, a hotărî pe cineva să facă ceva. ♦ Refl. A se arăta milos, bun; a se îndura. – În + dupleca (Înv. „a îndupleca” < lat.).

ÎNDUPLECÁ, îndúplec, vb. I. Tranz. A face pe cineva să se supună, să cedeze, să consimtă la ceva; a determina, a hotărî pe cineva să facă ceva. ♦ Refl. A se arăta milos, bun; a se îndura. – În + dupleca (Înv. „a îndupleca” < lat.).

îndupleca [At: DOSOFTEI, V. S. 26/2 / V: (înv) ~dump~ / Pzi: înduplec / E: în- + dupleca] 1 vt (Înv) A dubla. 2-3 vtr (Îvr) A (se) încovoia. 4 vt (Trs) A tivi. 5 vr (Înv) A se feri. 6-7 vt A face, a convinge pe cineva (să se supună sau) să consimtă la ceva. 8 vt (Înv) A forța să renunțe la ceva sau la cineva. 9-10 vtr (Înv) A (se) converti. 11 vt (Înv) A atrage spre ceva. 12 vt (Înv) A trece de partea cuiva Si: a se îndura (3). 13 vr A se lăsa convins. 14 vt A înduioșa. 15 vt (Pop) A seduce fecioare. 16 vr (Nob) A avea tendința să... 17-18 vtr (Înv) A (se) împături. 19 vr A se arăta milos, bun.

ÎNDUPLECÁ, îndúplec, vb. I. 1. Tranz. A face să cedeze, să accepte, să consimtă; a determina, a convinge, a hotărî (pe cineva) să facă ceva. Îi făcu mustrări amare că-l părăsește în împrejurări grele pentru el și încercă să-l înduplece să rămînă pe loc. CĂLINESCU, E. 381. Două eleve veniră și vesele, vorbarețe, aprinse de joc, îl rugară frumos și-l înduplecară. VLAHUȚĂ, O. A. III 10. Spre ură și blestemuri aș vrea să te înduplec. EMINESCU, O. I 116. 2. Refl. A ceda, a se lăsa convins (de rugămințile și argumentele cuiva sau sub imboldul unor sentimente proprii). Ghiță, Ghiță, se tînguia dînsa; lasă băiatul în pace; înduplecă-te. SADOVEANU, M. C. 18. Și se-nduplecă omul nostru, de mila copiilor. RETEGANUL, P. I 43. După multe rugăciuni se înduplecă. ISPIRESCU, L. 73. Nu cumva să te îndupleci de rugămintea lui! CREANGĂ, P. 225.

A ÎNDUPLECÁ îndúplec tranz. A face să se înduplece. [Sil. -du-ple-] /în + lat. duplicare

A SE ÎNDUPLECÁ mă îndúplec intranz. A se lăsa convins (în urma unor rugăminți insistente). /în + lat. duplicare

înduplecà v. 1. a face să consimță, a decide la ceva: l’am înduplecat să plece; 2. a convinge, a mișca cu vorba: rugăciuni nu-l putură îndupleca; 3. a consimți (fără voie): se înduplecă sâ-l iea cu dânsul ISP. [Lat. DUPLICARE, a îndoi (cf. sub raportul sensului, antonimul inflexibil)].

adupleca[1] v vz îndupleca

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

îndúplec, a v. tr. (d. duplec). Vechĭ. Încovoĭ, îndoĭ: să înduplece nuĭaŭa, ĭară nu să o frîngă (N. Cost. 496). Fig. (Cant.). Înving, supun, domolesc. Azĭ. Mold. Duplec, dupăcesc, îndoĭ marginea pînzeĭ ca s’o tivesc (fr. plier). Ban. Suflec, sumet. Fig. Toată țara. Conving, fac să consimtă: cu toate vorbele lor, tot nu l-aŭ putut îndupleca să vie. V. refl. Mă îndur, consimt în fine, mă decid: s’a înduplecat să plece.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndupleca (a ~) (-du-ple-) vb., ind. prez. 3 înduplecă

înduplecá vb. (sil. -ple-), ind. prez. 1 sg. îndúplec, 3 sg. și pl. îndúplecă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDUPLECÁ vb. v. dubla, evita, feri, îndoi, ocoli, păzi.

ÎNDUPLECÁ vb. 1. v. convinge. 2. v. aproba. 3. v. ceda.

îndupleca vb. v. DUBLA. EVITA. FERI. ÎNDOI. OCOLI. PĂZI.

ÎNDUPLECA vb. 1. a convinge, a decide, a determina, a face, a hotărî, (înv.) a îndemna, a pleca. (L-a ~ să vină.) 2. a accepta, a admite, a aproba, a consimți, a încuviința, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a permite, a primi, (livr.) a concede, (înv. și pop.) a se prinde, (înv. și reg.) a se pleca, (Mold. și Bucov.) a pozvoli, (înv.) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (S-a ~ să scoată la concurs postul vacant.) 3. a ceda, a se lăsa, (fig.) a se muia. (Să nu te ~ cu nici un preț.)

Intrare: îndupleca
  • silabație: în-du-ple-ca info
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndupleca
  • ‑ndupleca
  • înduplecare
  • ‑nduplecare
  • înduplecat
  • ‑nduplecat
  • înduplecatu‑
  • ‑nduplecatu‑
  • înduplecând
  • ‑nduplecând
  • înduplecându‑
  • ‑nduplecându‑
singular plural
  • înduplecă
  • ‑nduplecă
  • înduplecați
  • ‑nduplecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înduplec
  • ‑nduplec
(să)
  • înduplec
  • ‑nduplec
  • înduplecam
  • ‑nduplecam
  • înduplecai
  • ‑nduplecai
  • înduplecasem
  • ‑nduplecasem
a II-a (tu)
  • îndupleci
  • ‑ndupleci
(să)
  • îndupleci
  • ‑ndupleci
  • înduplecai
  • ‑nduplecai
  • înduplecași
  • ‑nduplecași
  • înduplecaseși
  • ‑nduplecaseși
a III-a (el, ea)
  • înduplecă
  • ‑nduplecă
(să)
  • înduplece
  • ‑nduplece
  • îndupleca
  • ‑ndupleca
  • înduplecă
  • ‑nduplecă
  • înduplecase
  • ‑nduplecase
plural I (noi)
  • înduplecăm
  • ‑nduplecăm
(să)
  • înduplecăm
  • ‑nduplecăm
  • înduplecam
  • ‑nduplecam
  • înduplecarăm
  • ‑nduplecarăm
  • înduplecaserăm
  • ‑nduplecaserăm
  • înduplecasem
  • ‑nduplecasem
a II-a (voi)
  • înduplecați
  • ‑nduplecați
(să)
  • înduplecați
  • ‑nduplecați
  • înduplecați
  • ‑nduplecați
  • înduplecarăți
  • ‑nduplecarăți
  • înduplecaserăți
  • ‑nduplecaserăți
  • înduplecaseți
  • ‑nduplecaseți
a III-a (ei, ele)
  • înduplecă
  • ‑nduplecă
(să)
  • înduplece
  • ‑nduplece
  • înduplecau
  • ‑nduplecau
  • îndupleca
  • ‑ndupleca
  • înduplecaseră
  • ‑nduplecaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adupleca
  • aduplecare
  • aduplecat
  • aduplecatu‑
  • aduplecând
  • aduplecându‑
singular plural
  • aduplecă
  • aduplecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aduplec
(să)
  • aduplec
  • aduplecam
  • aduplecai
  • aduplecasem
a II-a (tu)
  • adupleci
(să)
  • adupleci
  • aduplecai
  • aduplecași
  • aduplecaseși
a III-a (el, ea)
  • aduplecă
(să)
  • aduplece
  • adupleca
  • aduplecă
  • aduplecase
plural I (noi)
  • aduplecăm
(să)
  • aduplecăm
  • aduplecam
  • aduplecarăm
  • aduplecaserăm
  • aduplecasem
a II-a (voi)
  • aduplecați
(să)
  • aduplecați
  • aduplecați
  • aduplecarăți
  • aduplecaserăți
  • aduplecaseți
a III-a (ei, ele)
  • aduplecă
(să)
  • aduplece
  • aduplecau
  • adupleca
  • aduplecaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndumpleca
  • ‑ndumpleca
  • îndumplecare
  • ‑ndumplecare
  • îndumplecat
  • ‑ndumplecat
  • îndumplecatu‑
  • ‑ndumplecatu‑
  • îndumplecând
  • ‑ndumplecând
  • îndumplecându‑
  • ‑ndumplecându‑
singular plural
  • îndumplecă
  • ‑ndumplecă
  • îndumplecați
  • ‑ndumplecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndumplec
  • ‑ndumplec
(să)
  • îndumplec
  • ‑ndumplec
  • îndumplecam
  • ‑ndumplecam
  • îndumplecai
  • ‑ndumplecai
  • îndumplecasem
  • ‑ndumplecasem
a II-a (tu)
  • îndumpleci
  • ‑ndumpleci
(să)
  • îndumpleci
  • ‑ndumpleci
  • îndumplecai
  • ‑ndumplecai
  • îndumplecași
  • ‑ndumplecași
  • îndumplecaseși
  • ‑ndumplecaseși
a III-a (el, ea)
  • îndumplecă
  • ‑ndumplecă
(să)
  • îndumplece
  • ‑ndumplece
  • îndumpleca
  • ‑ndumpleca
  • îndumplecă
  • ‑ndumplecă
  • îndumplecase
  • ‑ndumplecase
plural I (noi)
  • îndumplecăm
  • ‑ndumplecăm
(să)
  • îndumplecăm
  • ‑ndumplecăm
  • îndumplecam
  • ‑ndumplecam
  • îndumplecarăm
  • ‑ndumplecarăm
  • îndumplecaserăm
  • ‑ndumplecaserăm
  • îndumplecasem
  • ‑ndumplecasem
a II-a (voi)
  • îndumplecați
  • ‑ndumplecați
(să)
  • îndumplecați
  • ‑ndumplecați
  • îndumplecați
  • ‑ndumplecați
  • îndumplecarăți
  • ‑ndumplecarăți
  • îndumplecaserăți
  • ‑ndumplecaserăți
  • îndumplecaseți
  • ‑ndumplecaseți
a III-a (ei, ele)
  • îndumplecă
  • ‑ndumplecă
(să)
  • îndumplece
  • ‑ndumplece
  • îndumplecau
  • ‑ndumplecau
  • îndumpleca
  • ‑ndumpleca
  • îndumplecaseră
  • ‑ndumplecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndupleca, înduplecverb

  • 1. A face pe cineva să se supună, să cedeze, să consimtă la ceva; a determina, a hotărî pe cineva să facă ceva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îi făcu mustrări amare că-l părăsește în împrejurări grele pentru el și încercă să-l înduplece să rămînă pe loc. CĂLINESCU, E. 381. DLRLC
    • format_quote Două eleve veniră și vesele, vorbarețe, aprinse de joc, îl rugară frumos și-l înduplecară. VLAHUȚĂ, O. A. III 10. DLRLC
    • format_quote Spre ură și blestemuri aș vrea să te înduplec. EMINESCU, O. I 116. DLRLC
    • 1.1. învechit A forța să renunțe la ceva sau la cineva. MDA2
    • 1.2. tranzitiv reflexiv învechit A (se) converti. MDA2
      sinonime: converti
    • 1.3. învechit A atrage spre ceva. MDA2
    • 1.4. învechit A trece de partea cuiva; a se îndura. MDA2
    • 1.5. reflexiv A se lăsa convins. MDA2
    • 1.6. Înduioșa. MDA2
      sinonime: înduioșa
    • 1.7. popular A seduce fecioare. MDA2
    • 1.8. reflexiv neobișnuit A avea tendința să... MDA2
    • 1.9. reflexiv A se arăta milos, bun; a se îndura. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ghiță, Ghiță, se tînguia dînsa; lasă băiatul în pace; înduplecă-te. SADOVEANU, M. C. 18. DLRLC
      • format_quote Și se-nduplecă omul nostru, de mila copiilor. RETEGANUL, P. I 43. DLRLC
      • format_quote După multe rugăciuni se înduplecă. ISPIRESCU, L. 73. DLRLC
      • format_quote Nu cumva să te îndupleci de rugămintea lui! CREANGĂ, P. 225. DLRLC
  • 2. învechit Dubla. MDA2
    sinonime: dubla
  • 3. învechit rar tranzitiv reflexiv A (se) încovoia. MDA2
  • 4. regional Tivi. MDA2
    sinonime: tivi
  • 5. reflexiv învechit A se feri. MDA2
    sinonime: feri
etimologie:
  • În + dupleca (învechit „a îndupleca” din limba latină). DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.