22 de definiții pentru înduioșare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDUIOȘÁRE s. f. Faptul de a (se) înduioșa; duioșie. [Pr.: -du-io-.Var.: înduioșíre s. f.] – V. înduioșa.

ÎNDUIOȘÁRE s. f. Faptul de a (se) înduioșa; duioșie. [Pr.: -du-io-.Var.: înduioșíre s. f.] – V. înduioșa.

înduioșare sf [At: GHEREA, CR. II, 147 / V: (înv) ire / Pl: ări / E: înduioșa] Provocare cuiva a unor sentimente de duioșie. 2 (Ccr) Duioșie.

ÎNDUIOȘÁRE s. f. Faptul de a se înduioșa; duioșie. Intră și s-așază c-o înduioșare de mamă între aceste două suflete nenorocite. VLAHUȚĂ, O. A. 141. Cu glasul plin de lacrimi, de înduioșare cald. EMINESCU, O. I 91. Ofițerii priveau cu înduioșare această scenă. NEGRUZZI, S. I 174. ◊ (Poetic) Îngînat de glas de ape, Cînt-un corn cu-nduioșare. EMINESCU, O. I 103. – Variantă: înduioșíre (ALECSANDRI, T. II 103) s. f.

ÎNDUIOȘÁ, înduioșez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de duioșie, de milă. [Pr.: -du-io-.Var.: (rar) înduioșí vb. IV] – În + duios.

ÎNDUIOȘÁ, înduioșez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de duioșie, de milă. [Pr.: -du-io-.Var.: (rar) înduioșí vb. IV] – În + duios.

ÎNDUIOȘÍ vb. IV v. înduioșa.

ÎNDUIOȘÍRE s. f. v. înduioșare.

ÎNDUIOȘÍRE s. f. v. înduioșare.

înduioșa vtr [At: ISPIRESCU, L. 283 / P: ~du-io~ / V: (înv) ~i / Pzi: ez / E: în- + duios] 1-2 (A face pe cineva să fie cuprins sau) a fi cuprins de duioșie, de milă, de emoție.

înduioșire sf vz înduioșare

ÎNDUIOȘÁ, înduioșez, vb. I. Refl. A fi cuprins de duioșie, de milă, a se întrista; a fi mișcat, a fi impresionat. Moș Gheorghe se înduioșează de un băiețel, care aleargă cu coșurile încă neîncepute și strigă cît poate cărb-cărb-cărbuni! SP. POPESCU, M. G. 61. S-a fost înduioșat de starea cea proastă și ticăloasă în care ajunsesem. ISPIRESCU, L. 283. ◊ (Poetic) Frunza-n codru tremura Și foarte se-nduioșa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 310. ◊ Tranz. Într-o sară de toamnă tîrzie, o frîntură de cîntec m-a înduioșat și m-a oprit mult în loc. SADOVEANU, O. VI 528. Amici pe care vă înduioșează cîinii fără stăpîn, zgribuliți și flămînzi, ascultați istoria unuia dintre ei. GALACTION, O. I 302. Nu știu nici eu de ce anume Mă-nduioșează orice ram. LESNEA, I. 109. – Variantă: înduioșí (ISPIRESCU, U. 309) vb. IV.

A ÎNDUIOȘÁ ~éz tranz. A face să se înduioșeze; a aduce în stare de duioșie. [Sil. -du-io-] /în + duios

A SE ÎNDUIOȘÁ mă ~éz intranz. A deveni duios; a fi cuprins de duioșie. ~ până la lacrimi. /în + duios

înduioșà v. a atinge inima, a mișca de compătimire. [V. duios].

înduĭoșéz v. tr. (d. duĭos). Fac să simtă milă, emoționez. V. refl. Mă emoționez, simt milă: toțĭ s’aŭ înduĭoșat văzînd nepăsarea cu care mergea la moarte.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înduioșare s. f., g.-d. art. înduioșării

înduioșáre s. f., g.-d. art. înduioșării

înduioșa (a ~) vb., ind. prez. 3 înduioșează, 1 pl. înduioșăm; conj. prez. 3 înduioșeze; ger. înduioșând

înduioșá vb., ind. prez. 1 sg. înduioșéz, 3 sg. și pl. înduioșeáză, 1 pl. înduioșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. înduioșéze; ger. înduioșând

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDUIOȘÁRE s. 1. v. emoționare. 2. duioșie, emoție. (Cu glasul plin de ~.)

ÎNDUIOȘARE s. 1. emoționare, impresionare, mișcare. (~ cuiva la cele auzite.) 2. duioșie, emoție. (Cu glasul plin de ~.)

ÎNDUIOȘA vb. a emoționa, a impresiona, a mișca, a tulbura, (fig.) a atinge, a pătrunde. (L-au ~ cele auzite.)

Intrare: înduioșare
înduioșare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înduioșare
  • ‑nduioșare
  • înduioșarea
  • ‑nduioșarea
plural
  • înduioșări
  • ‑nduioșări
  • înduioșările
  • ‑nduioșările
genitiv-dativ singular
  • înduioșări
  • ‑nduioșări
  • înduioșării
  • ‑nduioșării
plural
  • înduioșări
  • ‑nduioșări
  • înduioșărilor
  • ‑nduioșărilor
vocativ singular
plural
înduioșire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înduioșire
  • ‑nduioșire
  • înduioșirea
  • ‑nduioșirea
plural
  • înduioșiri
  • ‑nduioșiri
  • înduioșirile
  • ‑nduioșirile
genitiv-dativ singular
  • înduioșiri
  • ‑nduioșiri
  • înduioșirii
  • ‑nduioșirii
plural
  • înduioșiri
  • ‑nduioșiri
  • înduioșirilor
  • ‑nduioșirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înduioșa, înduioșezverb

  • 1. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de duioșie, de milă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: emoționa
    • format_quote Moș Gheorghe se înduioșează de un băiețel, care aleargă cu coșurile încă neîncepute și strigă cît poate cărb-cărb-cărbuni! SP. POPESCU, M. G. 61. DLRLC
    • format_quote S-a fost înduioșat de starea cea proastă și ticăloasă în care ajunsesem. ISPIRESCU, L. 283. DLRLC
    • format_quote poetic Frunza-n codru tremura Și foarte se-nduioșa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 310. DLRLC
    • format_quote Într-o sară de toamnă tîrzie, o frîntură de cîntec m-a înduioșat și m-a oprit mult în loc. SADOVEANU, O. VI 528. DLRLC
    • format_quote Amici pe care vă înduioșează cîinii fără stăpîn, zgribuliți și flămînzi, ascultați istoria unuia dintre ei. GALACTION, O. I 302. DLRLC
    • format_quote Nu știu nici eu de ce anume Mă-nduioșează orice ram. LESNEA, I. 109. DLRLC
etimologie:
  • În + duios DEX '98 DEX '09

înduioșare, înduioșărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) înduioșa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Intră și s-așază c-o înduioșare de mamă între aceste două suflete nenorocite. VLAHUȚĂ, O. A. 141. DLRLC
    • format_quote Cu glasul plin de lacrimi, de înduioșare cald. EMINESCU, O. I 91. DLRLC
    • format_quote Ofițerii priveau cu înduioșare această scenă. NEGRUZZI, S. I 174. DLRLC
    • format_quote poetic Îngînat de glas de ape, Cînt-un corn cu-nduioșare. EMINESCU, O. I 103. DLRLC
etimologie:
  • vezi înduioșa DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.