14 definiții pentru îndrumător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDRUMĂTÓR, -OÁRE, îndrumători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care îndrumă, orientează; călăuzitor. ♦ (Substantivat, n.) Lucrare care îndrumă într-un domeniu; îndrumar. – Îndruma + suf. -ător.

îndrumător, ~oare [At: CV 1949 nr. 6-7 / Pl: ~i, ~oare / E: îndruma + -ător)] 1-6 smf, a (Șfg) (Persoană) care îndrumă (1-2, 4) Si: călăuzitor. 7 sn Lucrare care îndrumă într-un domeniu.

ÎNDRUMĂTÓR, -OÁRE, îndrumători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care îndrumează, orientează; călăuzitor. ♦ (Substantivat, n.) Lucrare care îndrumează într-un domeniu; îndrumar. – Îndruma + suf. -ător.

ÎNDRUMĂTÓR, -OÁRE, îndrumători, -oare, adj. Care îndrumează, orientează; călăuzitor. Partidul nostru este forța conducătoare și îndrumătoare a poporului pe drumul socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 41. ◊ (Substantivat) Vin în sate muncitori, Comuniști, îndrumători, Orașul fața și-ndreaptă Către satul ce-l așteaptă. CORBEA, A. 54. Au avut îndrumători pricepuți și severi. PAS, Z. I 39. ♦ (Substantivat, n.) Text scris, carte, revistă etc., care servește ca îndreptar. Îndrumătorul cultural.

ÎNDRUMĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care îndrumează; care orientează; călăuzitor. Carte ~oare. /a îndruma + suf. ~ător

gestionár-îndrumătór s. m. Gestionar cu funcția de îndrumător ◊ „Fostul gestionar-îndrumător la Întreprinderea de plante medicinale Oradea este chemat în fața justiției pentru delapidare prin fals a peste 200000 lei.” R.l. 7 VII 71 p. 2 (din gestionar + îndrumător)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndrumător1 adj. m., s. m., pl. îndrumători; adj. f., s. f. sg. și pl. îndrumătoare

îndrumător2 s. n., pl. îndrumătoare

îndrumător1 adj. m., s. m., pl. îndrumători; adj. f., s. f. sg. și pl. îndrumătoare

*îndrumător2 s. n., pl. îndrumătoare

îndrumătór adj. m., pl. îndrumătóri; f. sg. și pl. îndrumătoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDRUMĂTÓR s., adj. 1. s. v. ghid. 2. s. călăuză, ghid, (livr.) cicerone. (X este ~ într-un muzeu.) 3. s. călăuză, povățuitor, sfătuitor, sfetnic, (livr.) mentor, (înv. și fam.) dascăl, (înv.) povață, tocmitor. (X îi servește drept ~ în viață.) 4. adj., s. călăuzitor, povățuitor, sfătuitor, (înv.) îndreptător, purtător. (I-a fost un excelent ~.) 5. adj. v. indicator. 6. adj. povățuitor, sfătuitor, (înv.) învățător. (Carte ~.)

ÎNDRUMĂTOR s., adj. 1. s. călăuză, ghid, îndreptar, îndrumar, (livr.) vademecum, (înv.) praveț. (~ editat pentru turiști.) 2. s. călăuză, ghid, (livr.) cicerone. (X este ~ într-un muzeu.) 3. s. călăuză, povățuitor, sfătuitor, sfetnic, (livr.) mentor, (înv. și fam.) dascăl, (înv.) povață, tocmitor. (X îi servește drept ~.) 4. adj., s. călăuzitor, povățuitor, sfătuitor, (înv.) îndreptător, purtător. (I-a fost un excelent ~.) 5. adj. indicator, (rar) indicativ. (Semnal ~.) 6. adj. povățuitor, sfătuitor, (înv.) învățător. (Carte ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

„Îndrumătoarea” v. „Hodighitria”.

Intrare: îndrumător
îndrumător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndrumător
  • ‑ndrumător
  • îndrumătorul
  • îndrumătoru‑
  • ‑ndrumătorul
  • ‑ndrumătoru‑
  • îndrumătoare
  • ‑ndrumătoare
  • îndrumătoarea
  • ‑ndrumătoarea
plural
  • îndrumători
  • ‑ndrumători
  • îndrumătorii
  • ‑ndrumătorii
  • îndrumătoare
  • ‑ndrumătoare
  • îndrumătoarele
  • ‑ndrumătoarele
genitiv-dativ singular
  • îndrumător
  • ‑ndrumător
  • îndrumătorului
  • ‑ndrumătorului
  • îndrumătoare
  • ‑ndrumătoare
  • îndrumătoarei
  • ‑ndrumătoarei
plural
  • îndrumători
  • ‑ndrumători
  • îndrumătorilor
  • ‑ndrumătorilor
  • îndrumătoare
  • ‑ndrumătoare
  • îndrumătoarelor
  • ‑ndrumătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndrumător, îndrumătoareadjectiv

  • 1. adesea substantivat Care îndrumă, orientează. DEX '09 DLRLC
    sinonime: călăuzitor
    • format_quote Partidul nostru este forța conducătoare și îndrumătoare a poporului pe drumul socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 41. DLRLC
    • format_quote Vin în sate muncitori, Comuniști, îndrumători, Orașul fața și-ndreaptă Către satul ce-l așteaptă. CORBEA, A. 54. DLRLC
    • format_quote Au avut îndrumători pricepuți și severi. PAS, Z. I 39. DLRLC
etimologie:
  • Îndruma + sufix -ător. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.