20 de definiții pentru îndrugare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDRUGÁRE, îndrugări, s. f. Acțiunea de a îndruga și rezultatul ei. – V. îndruga.

ÎNDRUGÁRE, îndrugări, s. f. Acțiunea de a îndruga și rezultatul ei. – V. îndruga.

îndrugare sf [At: DA ms / Pl: ~gări / E: îndruga] 1 (Pop) Toarcere a lânei și a cânepei în fire groase și puțin răsucite, necesare pentru anumite țesături Si: îndrugat1 (1). 2 (Pop; pex) Toarcere grosolană, în grabă Si: (nob) îndrugat1 (2). 3 (Fam) Pronunțare nedeslușită a cuvintelor Si: (nob) îndrugat1 (3). 4 Exprimare ininteligibilă a unei idei Si: (nob) îndrugat1 (4). 5 Vorbire fără șir Si: (nob) îndrugat1 (5). 6 Vorbă multă și fără rost Si: (nob) îndrugat1 (6). 7 Minciuni multe Si: îndrugat1 (7). 8-9 Lucrare (de proastă calitate sau) făcută în grabă Si: îndrugat1 (8-9).

ÎNDRUGÁ, îndrúg, vb. I. Tranz. 1. A toarce lână sau cânepă în fire groase și puțin răsucite, necesare pentru anumite țesături; p. ext. a toarce grosolan și în grabă. 2. (Fam.) A pronunța nedeslușit cuvintele, a îngăima; a exprima prost ceva; a fi fără șir la vorbă; p. ext. a vorbi fără rost, nimicuri. ◊ Expr. A îndruga (la) verzi și uscate = a înșira, a spune fleacuri, minciuni, vrute și nevrute. ♦ (Rar) A face ceva în pripă; a înjgheba. – În + drugă.

ÎNDRUGÁ, îndrúg, vb. I. Tranz. 1. A toarce lână sau cânepă în fire groase și puțin răsucite, necesare pentru anumite țesături; p. ext. a toarce grosolan și în grabă. 2. (Fam.) A pronunța nedeslușit cuvintele, a îngăima; a exprima prost ceva; a fi fără șir la vorbă; p. ext. a vorbi fără rost, nimicuri. ◊ Expr. A îndruga (la) verzi și uscate = a înșira, a spune fleacuri, minciuni, vrute și nevrute. ♦ (Rar) A face ceva în pripă; a înjgheba. – În + drugă.

îndruga vt [At: PANN, P. V. I, 10/5 / Pzi: îndrug / E: în- + drugă] 1 (Pop) A toarce lână sau cânepă în fire groase și puțin răsucite, necesare pentru anumite țesături. 2 (Pop; pex) A toarce în grabă și grosolan. 3 (Fam) A pronunța nedeslușit cuvintele Si: a îngăduia. 4 A nu putea exprima inteligibil ceva. 5 A fi fără șir la vorbă. 6 (Pex) A vorbi fără rost, nimicuri Si: a pălăvrăgi. 7-8 (Îe) A ~ (Ia) verzi și uscate sau cai verzi pe pereți sau ca la moară sau moși pe groși A înșira multe (fleacuri sau) minciuni. 9 (Fig) A mânca. 10-11 (Rar) A face ceva (de proastă calitate sau) în grabă Si: a înjgheba.

ÎNDRUGÁ, îndrúg, vb. I. Tranz. 1. A rosti cu greutate cuvintele, a pronunța nedeslușit, a fi lipsit de șir la vorbă (v. îngăima); p. ext. a spune fleacuri, a povesti nimicuri, a vorbi fără rost (v. trăncăni). Ce tot îndrugi, nenișorule! GALACTION, O. I 279. Nu-i adevărat nimic din tot ce-am îndrugat. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 203. Și poate n-or cunoaște vatra în jurul căreia ș-au cîrpit zi cu zi traiul, îndrugînd povești și basme. DELAVRANCEA, S. 203. Schimonosind cuvintele și îndrugîndu-le fără nici o noimă. CREANGĂ, A. 90. ◊ Expr. A îndruga,(la) verzi și uscate = a înșira vrute și nevrute, a spune nimicuri, minciuni, povești. Să vă tot îndrug la verzi și uscate. ISPIRESCU, U. 115. Toți sătenii se pun la masă și încep a îndruga la verzi și uscate. ȘEZ. I 39. ♦ (Rar) A face în pripă, a întocmi în grabă. (Refl. pas.) Dintr-acestea toate s-a îndrugat raportul... cu care mă prezent acum dinaintea d-voastre. ODOBESCU, S. II 518. 2. A toarce lînă sau cînepă în fire mai groase și mai puțin răsucite decît cele obișnuite (pentru a le folosi la anumite țesături). Bărbatul său îi aduce vrun turban vechi, îndrugat de Dominica. NEGRUZZI, S. I 239. Fetele de la Veza Nu știu toarce cînepa, Făr-o-ndrugă ca lîna. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 452. ♦ A toarce fără pricepere și fără spor; p. ext. a se dovedi leneș la lucru. Fata moșneagului nu se încurca, ci torcea cîte-un ciur plin de fuse, iar fata babei îndruga și ea cu mare-ce cîte-un fus. CREANGĂ, P. 284.

A ÎNDRUGÁ1 îndrúg tranz. pop. 1) (cuvinte, propoziții etc.) A pronunța nedeslușit, confuz; a îngăima. 2) A vorbi mult și fără rost; a trăncăni; a pălăvrăgi; a flecări. ◊ ~ (la) verzi și uscate a spune baliverne. [Sil. în-dru-] /în + drugă

A ÎNDRUGÁ2 îndrúg tranz. 1) înv. (lână, cânepă etc.) A toarce cu druga. 2) rar (acțiuni, lucrări etc.) A efectua la repezeală. /în + drugă

îndrugà v. 1. a toarce cu druga, a toarce gros: din drugă îndrugând, din furcă lucrând PANN; 2. fig. a vorbi nimicuri, a spune fleacuri: a îndruga verzi și uscate. [Sensul metaforic e un ecou dela șezători, unde se lucrează țesând și totdeodată se petrece spunând la glume și povești].

îndrúg, a v. tr. (d. drugă, fus mare). Formez o drugă (torc gros și urît atîta cît se înfășoară pe o drugă). Fig. Iron. Rar. Leg (formez) prost (o cravată ș. a.). Maĭ des. Articulez cuvinte neînțelese: nu știŭ ce îndrugă acest bețiv. Vorbesc puțin: a îndrugat cîte-va vorbe și a plecat, știe să îndruge cîte-va vorbe ruseștĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndrugare s. f., g.-d. art. îndrugării; pl. îndrugări

îndrugare s. f., g.-d. art. îndrugării; pl. îndrugări

îndrugáre s. f., g.-d. art. îndrugării; pl. îndrugări

îndruga (a ~) vb., ind. prez. 3 îndru

îndrugá vb., ind. prez. 1 sg. îndrúg, 3 sg. și pl. îndrúgă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDRUGÁ vb. 1. v. bombăni. 2. v. flecări.

ÎNDRUGA vb. 1. a bălmăji, a bîigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gîngăvi, a îngăima, a ingina, a mîrîi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?) 2. a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni, (pop.) a cățăi, a dondăni, a flencăni, a fleoncăni, a tăinui, a troncăni, (înv. și reg.) a spori, (reg.) a hondrăni, a pălamojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri, a pichirisi, a tăini, a tălălăi, a tolocăni, a torosi, a zăgrăi, (Mold.) a lehăi, a leorbăi, (prin nord-estul Olt.) a prociti, (prin Mold.) a pruji, (Transilv.) a stroncăni, (prin Munt.) a tîndăli, (Ban.) a tonoci, (înv.) a bîrfi, a limbuți, a vorovi, (fam.) a pupăi, (fig.) a clămpăni, a clănțăni, a cotcodăci, a dîrdîi, a hodorogi, a măcina, a melița, a toca. (Au ~ toată ziua despre fleacuri.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îndrugá, îndrug, vb. tranz. – A toarce firul spre dreapta: „O fată pricepută în vrăjuri pornește cu fusul pe la fiecare fată din șezătoare și îndrugă îndărăpt din vârful caierului de la fiecare fată” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 219). – Din în- + drugă „fus” (< sl. drogǔ, ucr. druk) (Scriban, DEX, MDA).

îndrugá, îndrug, vb. tranz. – A toarce firul spre dreapta. – În- + drugă „fus” (< sl. drogǔ, ucr. druk).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a îndruga verzi și uscate expr. 1. a vorbi mult și fără rost. 2. a spune minciuni.

îndruga, îndrug v. t. a pronunța nedeslușit cuvintele; a îngăima; a exprima prost ceva

Intrare: îndrugare
îndrugare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndrugare
  • ‑ndrugare
  • îndrugarea
  • ‑ndrugarea
plural
  • îndrugări
  • ‑ndrugări
  • îndrugările
  • ‑ndrugările
genitiv-dativ singular
  • îndrugări
  • ‑ndrugări
  • îndrugării
  • ‑ndrugării
plural
  • îndrugări
  • ‑ndrugări
  • îndrugărilor
  • ‑ndrugărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndruga, îndrugverb

  • 1. A toarce lână sau cânepă în fire groase și puțin răsucite, necesare pentru anumite țesături. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bărbatul său îi aduce vrun turban vechi, îndrugat de Dominica. NEGRUZZI, S. I 239. DLRLC
    • format_quote Fetele de la Veza Nu știu toarce cînepa, Făr-o-ndrugă ca lîna. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 452. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A toarce grosolan și în grabă. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. A toarce fără pricepere și fără spor. DLRLC
      • 1.2.1. prin extensiune A se dovedi leneș la lucru. DLRLC
        • format_quote Fata moșneagului nu se încurca, ci torcea cîte-un ciur plin de fuse, iar fata babei îndruga și ea cu mare-ce cîte-un fus. CREANGĂ, P. 284. DLRLC
  • 2. familiar A pronunța nedeslușit cuvintele, a exprima prost ceva; a fi fără șir la vorbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ce tot îndrugi, nenișorule! GALACTION, O. I 279. DLRLC
    • format_quote Schimonosind cuvintele și îndrugîndu-le fără nici o noimă. CREANGĂ, A. 90. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune A vorbi fără rost, nimicuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu-i adevărat nimic din tot ce-am îndrugat. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 203. DLRLC
      • format_quote Și poate n-or cunoaște vatra în jurul căreia ș-au cîrpit zi cu zi traiul, îndrugînd povești și basme. DELAVRANCEA, S. 203. DLRLC
    • 2.2. rar A face ceva în pripă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: înjgheba
      • format_quote reflexiv pasiv Dintr-acestea toate s-a îndrugat raportul... cu care mă prezent acum dinaintea d-voastre. ODOBESCU, S. II 518. DLRLC
    • chat_bubble A îndruga (la) verzi și uscate = a înșira, a spune fleacuri, minciuni, vrute și nevrute. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Să vă tot îndrug la verzi și uscate. ISPIRESCU, U. 115. DLRLC
      • format_quote Toți sătenii se pun la masă și încep a îndruga la verzi și uscate. ȘEZ. I 39. DLRLC
etimologie:
  • În + drugă DEX '98 DEX '09

îndrugare, îndrugărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a îndruga și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi îndruga DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.