11 definiții pentru îndreptar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDREPTÁR, îndreptare, s. n. Colecție de norme, reguli și practici pentru un anumit domeniu; călăuză, ghid. – În + dreptar (Înv. „îndreptar” < drept).

ÎNDREPTÁR, îndreptare, s. n. Colecție de norme, reguli și practici pentru un anumit domeniu; călăuză, ghid. – În + dreptar (Înv. „îndreptar” < drept).

îndreptar sn [At: DA / Pl: ~re / E: în- + dreptar] Colecție de norme, reguli și practici pentru un anumit domeniu.

ÎNDREPTÁR, îndreptare, s. n. Lucrare care dă îndrumări (într-un anumit domeniu); călăuză. Îndreptar ortografic.Cunoașterea principiilor de proiectare ale arhitecturii sovietice în domeniul construcțiilor agricole constituie un ajutor eficace și un îndreptar sigur în activitatea de proiectare a Stațiunilor de mașini și tractoare din țara noastră. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 5/2.

ÎNDREPTÁR ~e n. Carte ce cuprinde o colecție de norme, reguli și recomandări practice într-un anumit domeniu; călăuză; ghid; îndrumar. ~ ortoepic. /a îndrepta + suf. ~ar

îndreptár și dreptár n., pl. e (d. drept, îndrept). Echer saŭ riglă de meseriaș. Șurub regulator p. ca o mașină să meargă maĭ răpede saŭ maĭ încet. Fig. Normă, canon, regulă de vĭață. Cod, pravilă, carte care arată legile uneĭ științe: această carte e îndreptaru limbiĭ româneștĭ. – Vechĭ dereptar. V. colțar și cumpănă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndreptar s. n., pl. îndreptare

îndreptar s. n., pl. îndreptare

îndreptár s. n., pl. îndreptáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDREPTÁR s. 1. v. ghid. 2. v. normativ.

ÎNDREPTAR s. 1. călăuză, ghid, îndrumar, îndrumător, (livr.) vademecum, (înv.) praveț. (Un ~ pentru scrierea corectă.) 2. normativ, (înv.) regulativ. (~ tehnic.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎNDREPTÁR s. n. (< în + dreptar < drept + suf. -ar): lucrare care dă îndrumări într-un anumit domeniu; călăuză. ◊ ~ ortoepic, ortografic și de punctuație: î. de pronunțare și de scriere corectă a cuvintelor, a propozițiilor și a frazelor dintr-o limbă, în spiritul normelor limbii literare actuale.

Intrare: îndreptar
îndreptar substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndreptar
  • ‑ndreptar
  • îndreptarul
  • îndreptaru‑
  • ‑ndreptarul
  • ‑ndreptaru‑
plural
  • îndreptare
  • ‑ndreptare
  • îndreptarele
  • ‑ndreptarele
genitiv-dativ singular
  • îndreptar
  • ‑ndreptar
  • îndreptarului
  • ‑ndreptarului
plural
  • îndreptare
  • ‑ndreptare
  • îndreptarelor
  • ‑ndreptarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndreptar, îndreptaresubstantiv neutru

  • 1. Colecție de norme, reguli și practici pentru un anumit domeniu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îndreptar ortografic. DLRLC
    • format_quote Cunoașterea principiilor de proiectare ale arhitecturii sovietice în domeniul construcțiilor agricole constituie un ajutor eficace și un îndreptar sigur în activitatea de proiectare a Stațiunilor de mașini și tractoare din țara noastră. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 5/2. DLRLC
etimologie:
  • În + dreptar (învechit „îndreptar” din drept). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.