14 definiții pentru îndeplinit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndeplinit, ~ă a [At: ȘINCAI, HR. I 238/7 / Pl: ~iți, ~e / E: îndeplini] 1 (Înv) Desăvârșit. 2 (Înv) Ajuns la maturitate. 3 Înfăptuit. 4 Dus la bun sfârșit. 5 (Înv) Deplin.

ÎNDEPLINÍ, îndeplinesc, vb. IV. Tranz. A săvârși, a face, a înfăptui, a realiza ceva; a duce la bun sfârșit. – În + deplin.

ÎNDEPLINÍ, îndeplinesc, vb. IV. Tranz. A săvârși, a face, a înfăptui, a realiza ceva; a duce la bun sfârșit. – În + deplin.

îndeplini vt [At: LB / Pzi: ~nesc / E: în- + deplin] 1 A realiza ceva. 2 (Înv) A avea misiune. 3 (Înv) A desăvârși. 4 (Înv) A completa. 5 (Înv) A înlocui pe cineva pentru un anumit interval de timp. 6 A duce la bun sfârșit o însărcinare.

ÎNDEPLINÍ, îndeplinesc, vb. IV. Tranz. A săvîrși ceva, a înfăptui, a executa, a realiza, a duce la bun sfîrșit. Ai de îndeplinit o datorie. SADOVEANU, O. VII 66. Bună idee, dar cum s-o îndeplinești? POPESCU, B. II 76. Cade pe pămînt Ne-ndeplinind în viață grozavu-i jurămînt. ALECSANDRI, P. A. 147.

A ÎNDEPLINÍ ~ésc tranz. (datorii, ordine, planuri, condiții etc.) A executa conform prevederilor; a aduce la rezultatul cerut; a efectua; a izbândi. Și-a ~it misiunea. [Sil. -de-pli-] /în + deplin

îndeplinésc v. tr. (d. deplin). Împlinesc, satisfac: această mașină îndeplinește toate toate condițiunile de a funcționa bine.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndeplini (a ~) (-de-pli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndeplinesc, imperf. 3 sg. îndeplinea; conj. prez. 3 îndeplinească

îndepliní vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. si 3 pl. îndeplinésc, imperf. 3 sg. îndeplineá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndeplineáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDEPLINÍT adj. împlinit, înfăptuit, realizat, satisfăcut. (Un vechi vis ~.)

ÎNDEPLINIT adj. împlinit, înfăptuit, realizat, satisfăcut. (Un vechi vis ~.)

ÎNDEPLINÍ vb. 1. v. executa. 2. v. ajunge. 3. a înfăptui, a realiza, (înv. și reg.) a sfârși, (înv.) a obârși. (Și-a ~ misiunea.) 4. v. desăvârși. 5. a asculta, a împlini, a satisface. (I-a ~ toate capriciile.) 6. a împlini, a realiza, a satisface, (înv.) a plini, (rar fig.) a sătura. (I-a ~ dorința.) 7. v. realiza. 8. a se împlini, a (se) înfăptui, a se realiza, (pop.) a se întâmpla, (înv. și reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.) 9. v. respecta. 10. v. desfășura. 11. v. efectua. 12. a aplica, a executa. (A ~ o hotărâre judiciară.)

ÎNDEPLINI vb. 1. a efectua, a executa, a face, a împlini, a înfăptui, a realiza, a săvîrși, (înv. și pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat.) 2. a(-și) ajunge, a (-și) atinge, a(-și) înfăptui, a(-și) realiza. (Și-a ~ scopul.) 3. a înfăptui, a realiza, (înv. și reg.) a sfîrși, (înv.) a obîrși. (Și-a ~ misiunea.) 4. a desăvîrși, a împlini, a înfăptui, a realiza. (Și-a ~ opera.) 5. a asculta, a împlini, a satisface. (I-a ~ toate capriciile.) 6. a împlini, a realiza, a satisface, (înv.) a plini, (rar fig.) a sătura. (I-a ~ dorința.) 7. a se adeveri, a se confirma, a se împlini, a se realiza. (Previziunile lui s-au ~.) 8. a se împlini, a se înfăptui, a se realiza, (pop.) a se întîmpla, (înv. și reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.) 9. a onora, a respecta, a ține, (pop.) a păzi. (Și-a ~ învoiala.) 10. a depune, a desfășura, a duce, a efectua, a executa, a face, a întreprinde, a presta. (A ~ acolo o muncă utilă.) 11. a efectua, a executa, a face, a presta, a-și satisface. (Își ~ serviciul militar.) 12. a aplica, a executa. (A ~ o hotărîre judiciară.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DER MOHR HAT SEINE ARBEIT GETAN; DER MOHR KANN GEHEN (germ.) maurul și-a îndeplinit misiunea; maurul poate să plece – Schiller, „Fiesco”, act. III, scena 4. Astăzi, formulă glumeață, de retragere, atunci când simți că nu mai este nevoie de prezența sau de serviciile tale.

Intrare: îndeplinit
îndeplinit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndeplinit
  • ‑ndeplinit
  • îndeplinitul
  • îndeplinitu‑
  • ‑ndeplinitul
  • ‑ndeplinitu‑
  • îndeplini
  • ‑ndeplini
  • îndeplinita
  • ‑ndeplinita
plural
  • îndepliniți
  • ‑ndepliniți
  • îndepliniții
  • ‑ndepliniții
  • îndeplinite
  • ‑ndeplinite
  • îndeplinitele
  • ‑ndeplinitele
genitiv-dativ singular
  • îndeplinit
  • ‑ndeplinit
  • îndeplinitului
  • ‑ndeplinitului
  • îndeplinite
  • ‑ndeplinite
  • îndeplinitei
  • ‑ndeplinitei
plural
  • îndepliniți
  • ‑ndepliniți
  • îndepliniților
  • ‑ndepliniților
  • îndeplinite
  • ‑ndeplinite
  • îndeplinitelor
  • ‑ndeplinitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndeplini, îndeplinescverb

  • 1. A realiza ceva; a duce la bun sfârșit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ai de îndeplinit o datorie. SADOVEANU, O. VII 66. DLRLC
    • format_quote Bună idee, dar cum s-o îndeplinești? POPESCU, B. II 76. DLRLC
    • format_quote Cade pe pămînt Ne-ndeplinind în viață grozavu-i jurămînt. ALECSANDRI, P. A. 147. DLRLC
etimologie:
  • În + deplin DEX '98 DEX '09

îndeplinit, îndepliniadjectiv

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.