18 definiții pentru îndărătnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDĂRĂTNIC, -Ă, îndărătnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Încăpățânat, recalcitrant, nesupus; p. ext. stăruitor, perseverent. ♦ (Rar) Rămas în urmă; restanțier. [Var.: (reg.) îndărắpnic, -ă adj.] – Îndărăt + suf. -nic.

ÎNDĂRĂTNIC, -Ă, îndărătnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Încăpățânat, recalcitrant, nesupus; p. ext. stăruitor, perseverent. ♦ (Rar) Rămas în urmă; restanțier. [Var.: (reg.) îndărắpnic, -ă adj.] – Îndărăt + suf. -nic.

îndărătnic, ~ă a [At: CORESI, EV. 80/9 / V: ~rămnic, ~răpnic, ~răptnic / Pl: ~ici, ~ice / E: îndărăt + -nic] (Pop) 1 a Încăpățânat. 2 a Recalcitrant 3 a Nesupus. 4 a (Pex) Stârnitor. 5 a (Rar) Rămas în urmă Si: restanțier. 6 sf (Bot) Clocoței (Clematis integrifolia).

ÎNDĂRĂTNIC, -Ă, îndărătnici, -e, adj. Care se încăpățînează, nu cedează (ușor), nu renunță, nu se lasă convins, încăpățînat, recalcitrant; care duce un lucru pînă la capăt, nu se descurajează, stăruitor, perseverent. La două-trei mese mai stăruiau gustători îndărătnici de vin. VORNIC, P. 153. Pătimaș și îndărătnic, s-o iubești ca un copil. EMINESCU, O. I 157. Bate la ușă stăruind... ca un creditor îndărătnic. RUSSO, O. 49. ◊ (Adverbial) Soneria telefonului chema îndărătnic și neîntrerupt. C. PETRESCU, C. V. 293. (Fig.) Treceai prin văile afunde, Încovoindu-ți îndărătnic Mărețul tău grumaz de unde. GOGA, P. 18. ♦ (Rar, arhaizant) Rămas în urmă; dator. Datoria lor către visterie au plătit-o? – O plătesc, măria-ta... Cel ce are dă și pentru cel ce n-are. Averea satului răspunde pentru toți. Fiind îndărătnici de multă vreme, acuma li s-a împlinit tot, pînă la un capăt de ață. SADOVEANU, Z. C. 232. – Variantă: (regional) îndărắpnic, -ă (NEGRUZZI, S. I 84) adj.

ÎNDĂRĂTNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) Care manifestă lipsă de supunere; încăpățânat; recalcitrant; nătâng. 2) Care vădește stăruință în acțiuni; perseverent; tenace. /îndărăt + suf. ~nic

îndărắtnic, -ă adj. (d. îndărăt). Recalcitrant, rebel, care face contraru celor ce i se poruncesc: copil îndărătnic. Încăpățînat, înțestat, obstinat, care nu ascultă de sfatu altuĭa. Persistent, perseverant, tenace, stăruitor: muncă îndărătnică. Adv. În mod îndărătnic: a răspunde îndărătnic. – Vechĭ înderetnic. Și îndărăpnic (Mold.) și -ăvnic (Trans.).

ÎNDĂRĂPNIC, -Ă adj. v. îndărătnic.

ÎNDĂRĂPNIC, -Ă adj. v. îndărătnic.

ÎNDĂRĂPNIC, -Ă adj. v. îndărătnic.

îndărămnic, ~ă a vz îndărătnic

îndărăpnic, ~ă a vz îndărătnic

îndărăptnic, ~ă a vz îndărătnic

îndărâtnic a. 1. care dă îndărăt (primitiv despre cal), încăpățânaț; 2. fig. stăruitor, rezistent: muncă îndărâtnică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndărătnic adj. m., pl. îndărătnici; f. îndărătnică, pl. îndărătnice

îndărătnic adj. m., pl. îndărătnici; f. îndărătnică, pl. îndărătnice

îndărătnic adj. m., pl. îndărătnici; f. sg. îndărătnică, pl. îndărătnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDĂRĂTNIC adj. 1. v. încăpățânat. 2. ambițios, încăpățânat, îndârjit, perseverent, stăruitor. (Se dovedește extrem de ~ în atingerea scopului.)

ÎNDĂRĂTNIC adj. v. restanțier.

ÎNDĂRĂTNIC adj. 1. încăpățînat, recalcitrant, refractar, (livr.) obstinat, (pop.) sanchiu, (reg.) inacciu, înțestat, (Olt.) dugos, (înv.) capeș, renitent, (fam. peior.) capsoman, căpățînos, căpos. (Ce om ~!) 2. ambițios, încăpățînat, îndîrjit, perseverent, stăruitor. (Se dovedește extrem de ~ în atingerea scopului.)

Intrare: îndărătnic
îndărătnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndărătnic
  • ‑ndărătnic
  • îndărătnicul
  • îndărătnicu‑
  • ‑ndărătnicul
  • ‑ndărătnicu‑
  • îndărătnică
  • ‑ndărătnică
  • îndărătnica
  • ‑ndărătnica
plural
  • îndărătnici
  • ‑ndărătnici
  • îndărătnicii
  • ‑ndărătnicii
  • îndărătnice
  • ‑ndărătnice
  • îndărătnicele
  • ‑ndărătnicele
genitiv-dativ singular
  • îndărătnic
  • ‑ndărătnic
  • îndărătnicului
  • ‑ndărătnicului
  • îndărătnice
  • ‑ndărătnice
  • îndărătnicei
  • ‑ndărătnicei
plural
  • îndărătnici
  • ‑ndărătnici
  • îndărătnicilor
  • ‑ndărătnicilor
  • îndărătnice
  • ‑ndărătnice
  • îndărătnicelor
  • ‑ndărătnicelor
vocativ singular
plural
îndărăpnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndărăpnic
  • ‑ndărăpnic
  • îndărăpnicul
  • îndărăpnicu‑
  • ‑ndărăpnicul
  • ‑ndărăpnicu‑
  • îndărăpnică
  • ‑ndărăpnică
  • îndărăpnica
  • ‑ndărăpnica
plural
  • îndărăpnici
  • ‑ndărăpnici
  • îndărăpnicii
  • ‑ndărăpnicii
  • îndărăpnice
  • ‑ndărăpnice
  • îndărăpnicele
  • ‑ndărăpnicele
genitiv-dativ singular
  • îndărăpnic
  • ‑ndărăpnic
  • îndărăpnicului
  • ‑ndărăpnicului
  • îndărăpnice
  • ‑ndărăpnice
  • îndărăpnicei
  • ‑ndărăpnicei
plural
  • îndărăpnici
  • ‑ndărăpnici
  • îndărăpnicilor
  • ‑ndărăpnicilor
  • îndărăpnice
  • ‑ndărăpnice
  • îndărăpnicelor
  • ‑ndărăpnicelor
vocativ singular
plural
îndărămnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
îndărăptnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndărăptnic
  • ‑ndărăptnic
  • îndărăptnicul
  • îndărăptnicu‑
  • ‑ndărăptnicul
  • ‑ndărăptnicu‑
  • îndărăptnică
  • ‑ndărăptnică
  • îndărăptnica
  • ‑ndărăptnica
plural
  • îndărăptnici
  • ‑ndărăptnici
  • îndărăptnicii
  • ‑ndărăptnicii
  • îndărăptnice
  • ‑ndărăptnice
  • îndărăptnicele
  • ‑ndărăptnicele
genitiv-dativ singular
  • îndărăptnic
  • ‑ndărăptnic
  • îndărăptnicului
  • ‑ndărăptnicului
  • îndărăptnice
  • ‑ndărăptnice
  • îndărăptnicei
  • ‑ndărăptnicei
plural
  • îndărăptnici
  • ‑ndărăptnici
  • îndărăptnicilor
  • ‑ndărăptnicilor
  • îndărăptnice
  • ‑ndărăptnice
  • îndărăptnicelor
  • ‑ndărăptnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndărătnic, îndărătnicăadjectiv

  • 1. adesea substantivat Nesupus, recalcitrant, încăpățânat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Perseverent, stăruitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote La două-trei mese mai stăruiau gustători îndărătnici de vin. VORNIC, P. 153. DLRLC
      • format_quote Pătimaș și îndărătnic, s-o iubești ca un copil. EMINESCU, O. I 157. DLRLC
      • format_quote Bate la ușă stăruind... ca un creditor îndărătnic. RUSSO, O. 49. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Soneria telefonului chema îndărătnic și neîntrerupt. C. PETRESCU, C. V. 293. DLRLC
      • format_quote figurat Treceai prin văile afunde, Încovoindu-ți îndărătnic Mărețul tău grumaz de unde. GOGA, P. 18. DLRLC
    • 1.2. rar Rămas în urmă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Datoria lor către visterie au plătit-o? – O plătesc, măria-ta... Cel ce are dă și pentru cel ce n-are. Averea satului răspunde pentru toți. Fiind îndărătnici de multă vreme, acuma li s-a împlinit tot, pînă la un capăt de ață. SADOVEANU, Z. C. 232. DLRLC
etimologie:
  • Îndărăt + sufix -nic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.