23 de definiții pentru încurajare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCURAJÁRE, încurajări, s. f. Acțiunea de a încuraja și rezultatul ei; îmbărbătare; sprijinire, stimulare. – V. încuraja.

ÎNCURAJÁRE, încurajări, s. f. Acțiunea de a încuraja și rezultatul ei; îmbărbătare; sprijinire, stimulare. – V. încuraja.

încurajare sf [At: PANN, E. II 73/4 / V: (înv) ~corăj~ / Pl: ~jări / E: încuraja] 1 Îmbărbătare. 2 Sprijinire. 3 Stimulare. 4 (Irn) Favorizare. 5 (Irn) Protecție.

ÎNCURAJÁRE, încurajări, s. f. Acțiunea de a încuraja și rezultatul ei; îmbărbătare, însuflețire, stimulare, sprijinire. În 1887, se votează legea pentru încurajarea industriei naționale. IST. R.P.R. 415. Mai tot într-același timp s-a format în București Societatea literară, al căreia scop nu avea nimic ascuns, ci era pur și simplu dezvoltarea și încurajarea literaturii naționale. GHICA, S. A. 149. Scopul este ca prin această încurajare să se îmbunătățească soiul hergheliilor. NEGRUZZI, S. I 36.

ÎNCURAJÁRE s.f. Acțiunea de a încuraja. [< încuraja].

ÎNCURAJÁ, încurajez, vb. I. Tranz. 1. A da curaj; a îmbărbăta. 2. A sprijini, a stimula. – În + curaj (după fr. encourager).

ÎNCURAJÁ, încurajez, vb. I. Tranz. 1. A da curaj; a îmbărbăta. 2. A sprijini, a stimula. – În + curaj (după fr. encourager).

încuraja vt [At: RETEGANUL, P. I. 53 / V: ~agia, (înv) încorăja, (înv) -răja / Pzi: -~jez / E: în- + curaj] 1 A da cuiva curaj Si: a îmbărbăta. 2 A sprijini. 3 A stimula.

ÎNCURAJÁ, încurajez, vb. I. Tranz. 1. A da curaj, a îmbărbăta, a însufleți. Părinții o încurajară din ochi să primească. C. PETRESCU, C. V. 14. Doctoream și încurajam soldații, care de multe ori mureau în brațele mele. RUSSO, O. 50. 2. A sprijini, a stimula. A încurajat elevul prin cuvinte de laudă.Încurajînd introducerea de forme noi de muncă, «Îndrumătorul cultural» va constitui un real sprijin. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/2. Să-i încurajăm dîndu-le avantaje potrivite cu sacrificiile lor. ALECSANDRI, T. I 361.

ÎNCURAJÁ vb. I. tr. 1. A da curaj, a îmbărbăta. 2. A sprijini, a stimula. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / cf. fr. encourager].

ÎNCURAJÁ vb. tr. 1. a da curaj, a îmbărbăta. 2. a sprijini, a stimula. (< fr. encourager)

A ÎNCURAJÁ ~éz tranz. (în opoziție cu a descuraja) 1) (persoane) A susține insuflând curaj; a face să prindă curaj; a îmbărbăta. 2) fig. A susține stimulând dezvoltarea sau realizarea practică. ~ un proiect. /<fr. encourager

încurajà v. 1. a da curaj, a îmbărbăta; 2. fig. a favoriza, a proteja: a încuraja industria națională.

*încurajéz v. tr. (fr. encourager). Îmbărbătez, umplu de curaj. Fig. Favorizez, protejez: a încuraja agricultura, artele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încurajare s. f., g.-d. art. încurajării; pl. încurajări

încurajáre s. f., g.-d. art. încurajării; pl. încurajări

încuraja (a ~) vb., ind. prez. 3 încurajează, 1 pl. încurajăm; conj. prez. 3 încurajeze; ger. încurajând

încurajá vb., ind. prez. 1 sg. incurajéz, 1 pl. încurajăm; conj. prez. 3 sg. și pl. încurajéze; ger. încurajând

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCURAJARE s. alinare, consolare, îmbărbătare, mîngîiere, (înv.) consolație, parigorie, (fig.) balsam, refugiu. (Și-a găsit ~ în muncă.)

ÎNCURAJÁ vb. 1. v. însufleți. 2. v. stimula. 3. v. consola.

ÎNCURAJA vb. 1. a îmbărbăta, a îndemna, a însufleți, a stimula, a susține, (înv.) a insufla, a mîngîia, a semeți. (Ce vă ~ în luptă?) 2. a îmbia, a îmboldi, a îndemna, a stimula. (Aprecierile lui m-au ~ să...) 3. a (se) alina, a (se) consola, a (se) îmbărbăta, a (se) mîngîia, (grecism înv.) a (se) parigorisi. (Încerca să-l ~ pentru pierderea suferită.)

A încuraja ≠ a demoraliza, a deprima, a descuraja

A (se) încuraja ≠ a (se) înfricoșa, a (se) speria

Intrare: încurajare
încurajare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încurajare
  • ‑ncurajare
  • încurajarea
  • ‑ncurajarea
plural
  • încurajări
  • ‑ncurajări
  • încurajările
  • ‑ncurajările
genitiv-dativ singular
  • încurajări
  • ‑ncurajări
  • încurajării
  • ‑ncurajării
plural
  • încurajări
  • ‑ncurajări
  • încurajărilor
  • ‑ncurajărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încuraja, încurajezverb

  • 1. A da curaj. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Părinții o încurajară din ochi să primească. C. PETRESCU, C. V. 14. DLRLC
    • format_quote Doctoream și încurajam soldații, care de multe ori mureau în brațele mele. RUSSO, O. 50. DLRLC
  • 2. Sprijini, stimula. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A încurajat elevul prin cuvinte de laudă. DLRLC
    • format_quote Încurajînd introducerea de forme noi de muncă, «Îndrumătorul cultural» va constitui un real sprijin. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/2. DLRLC
    • format_quote Să-i încurajăm dîndu-le avantaje potrivite cu sacrificiile lor. ALECSANDRI, T. I 361. DLRLC
etimologie:

încurajare, încurajărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a încuraja și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În 1887, se votează legea pentru încurajarea industriei naționale. IST. R.P.R. 415. DLRLC
    • format_quote Mai tot într-același timp s-a format în București Societatea literară, al căreia scop nu avea nimic ascuns, ci era pur și simplu dezvoltarea și încurajarea literaturii naționale. GHICA, S. A. 149. DLRLC
    • format_quote Scopul este ca prin această încurajare să se îmbunătățească soiul hergheliilor. NEGRUZZI, S. I 36. DLRLC
etimologie:
  • vezi încuraja DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.